4,572 matches
-
în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură religioasă, prin analizele psihologice de mare profunzime, subtilitate și finețe, prin intrigile pline de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru fericire, ci își cucerește dreptul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a unui agent. O povestire cu un grad slab de narativitate se mulțumește să enumere o suită de acțiuni și/sau evenimente. T. Todorov (1968: 82) și P. Larivaille (1974) au fost printre primii care au prezentat o punere în intrigă cu grad înalt de narativitate ca pe o structură ierarhică de cinci macro-propoziții de bază (Pn) care corespund celor cinci momente ale aspectului: înainte de proces (m1), începutul procesului (m2), cursul procesului (m3), finalul procesului (m4), după proces (m5). Schema 16
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Plonjonul celorlalți [e4]. [P4] Îl scoaseră la suprafață, dar mort [e5]. În T13, povestirea este decupată în fraze tipografice care corespund unor macro-propoziții: dispariția lui Janinetti contrastează puternic cu ceea ce precede și formează ceea ce putem numi fără ezitare nodul-Pn2 al intrigii. Reacția-Pn3 a tovarășilor săi plonjonul lor, constituie o tentativă de restabilire a echilibrului inițial. Deznodămîntul-Pn4 scoaterea la suprafață a dispărutului lasă mai întîi să se vadă rezolvarea dramei, dar pînă la urmă se dovedește a fi deceptiv. Situația finală-Pn5 este
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
narative separate de cuplul majusculă-punct sau printr-un conector puternic în T13) sau slab decupată (T11). Dacă secvența se dezvoltă, adeseori regrupările de propoziții din sînul macro-propozițiilor narative sînt subliniate de schimbări de paragrafe 8. Aplicarea schemei de punere în intrigă este un proces interpretativ de construire a sensului. Acest proces, ghidat de segmentare și de mărci lingvistice foarte diverse, este supus alegerilor și deciziilor de structurare centrate pe identificarea unui nod și a unui deznodămînt. Înscrierea unei secvențe narative într-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vraja care doare. • Situație inițială Pn1: vers 1. Fraza P1, la imperfect, desenează pe scurt contextul urban al povestirii. • Nod Pn2: versurile 2-5. A doua frază tipografică descrie femeia întîlnită și face din acest eveniment elementul principal al punerii în intrigă. Importanța evenimentului este subliniată de perfectul simplu al verbului din P2: trecu. • Evaluare centrală - Reacție Pn3: versurile 6-8. A treia frază amestecă imperfectul și, în ambele relative, prezentul cu valoare generică. În această primă parte a sonetului sînt puși în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se úită la cîine Și în timpul acela trecu autobuzul Ca să înțelegem caracterul indisociabil, în sînul textualității, al secvenței și al configurației, este suficient să vedem modul în care succesiunea liniară și simplă a evenimentelor și acțiunilor este configurată aici în intrigă. Primele două versuri constituie Situația inițială-Pn1 la imperfect. Versul 3 introduce Nodul-Pn2 al povestirii, evenimentul perturbator. Versurile 4 și 5 corespund cu Re-acțiunea centrală-Pn3, iar ultimul vers cu Deznodămîntul-Pn4 subliniat de trecerea de la prezentul narațiunii la perfectul simplu care face
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
problematică (un indian). Alegerea lui Caillois de a decupa P3 în două fraze tipografice confirmă apartenența lui e3a la situația inițială-Pn1 și a lui e3b nodului-Pn2. Nodul-Pn2 acoperă propozițiile-enunțuri [e3b], [e4a] și [e4d]. Centrat asupra problemei identității nesigure, acesta orientează intriga. Cum întîmplarea nu are ca nod despărțirea părinților și a fiului lor, Borges deplasează intriga în direcția problemei identității narative. Dacă nu am ține neapărat să respectăm cu scrupulozitate litera textului lui Borges, am putea accepta decupajul lui Caillois. Organizatorul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Lipsea, în sprijinul apărării, forța morală, atât în rândul armatei, cât și în cel al populației 18. Imperiul era apăsat de obligația de a menține la frontiere o uriașă armată, iar în interior se opunea cu greu tulburărilor civile și intrigilor de curte. În acest complex politic, numeroșii uzurpatori nu au ezitat să se înțeleagă cu barbarii pentru acapararea tronului imperial. Așezați pașnic în Imperiu în calitate de coloni-soldați și soldați-mercenari, ulterior în cete și triburi întregi, germanii au primit statutul de "federați
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
conte de Tilly 217. Electorii ecleziastici (principii episcopi de Mainz, de Colonia și Treve, mai mult șefi temporali decât spirituali), făceau parte din Liga Catolică (arhiepiscopul de Colonia era chiar fratele lui Maximilian I de Bavaria). Arhiepiscopul de Treve, prin intrigile sale și politica francofilă, va provoca mai târziu intrarea în război a Franței. Ruptura iremediabilă s-a produs datorită intervenției Electorului palatin Frederic al VI-lea, care în 1612 se căsătorise cu Elisabeta, fiica regelui Iacob I. Intenția sa declarată
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
efect. Cancelarii săi practică o serie de coaliții schimbătoare, de tendință conservatoare și burgheză. În timpul guvernării Caprivi (1891-1894), s-a încercat trecerea către "un nou curs"441, manevrând între diferite grupuri de interese. După demisia forțată a acestuia, în urma unor intrigi de care se pare că nici împăratul nu era străin, a urmat guvernarea lui Hohenlohe (1894-1900). O perioadă destul de confuză, în care forța "solidarității de interese" a fost canalizată agresiv în politica externă, mai ales după numirea amiralului von Tirpitz
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Din acest motiv să fi trecut în prim-plan, mult timp, în relatările istorice, evenimentele legate de Biserică precum conciliile, schismele, succesiunea papilor, conflictele dintre clerici și conducătorii politici sau faptele care-i preocupau pe diplomați, negocieri, alianțe, războaie, tratate, intrigi de curte? La fel, faptul că, în perioade mai recente, cercurile sociale care-i cuprind pe comercianți, oameni de afaceri, industriași și bancheri și-au extins preocupările specifice în cea mai mare parte a lumii, oare nu constituie motivul pentru
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Considerat a fi caracteristic, alături de mai mult ca perfect, planului doi al narațiunii, imperfectul oferă indicații cu caracter descriptiv asupra cadrului sau asupra identității personajelor; întrebuințat singur, marchează prezența unor procese "deschise", are valori iterative. Imperfectul nu face să progreseze intriga decât în cazul descrierii unor activități și poate constitui adevărate pauze decorative în literatura barocă și în roman. Se știe că Proust aprecia felul novator în care Flaubert folosea imperfectul 21. Roman al victoriei pe care timpul o repurtează asupra
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
motivată de descrierea mobilierului. Însă acest lucru nu este îndeajuns pentru a explica imperfectul desfășurau din ultima frază a descrierii; totul se petrece ca și cum ar fi vorba despre o frază de trecere de la descrierea cadrului la prezent către întoarcerea la intrigă, la personaje, marcată prin imperfect. Prezența adverbului atunci (care implică un reperaj prin cotext) alături de desfășurau marchează schimbarea punctului de reper: cum prezentul narațiunii are tendința de a eluda faptul că este vorba despre o întâmplare trecută, adverbul atunci, asociat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
doar două fenomene care privesc analiza lingvistică: organizarea lexicului descrierii și problema perspectivei descriptive. Imperfectul din planul secund folosit în scopuri descriptive creează o anumită tensiune, având în vedere că firul discursului este în slujba unei enunțări care suspendă dinamica intrigii pentru a desfășura un obiect în spațiu. Armătura unei descrieri întreține astfel raporturi privilegiate cu taxinomiile lexicale. Vom vedea acest lucru în cazul descrierii de la Zola. Începutul capitolului al doilea din Gervaise ne-o prezintă pe Gervaise și pe soțul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că auriul-stins și culoarea gingașă a rășinii sunt culori "vii". Descrierea se sprijină pe aceste rețele multiple, parcurgându-le relațiile orizontale (între elemente de același nivel) și verticale (elemente ierarhizate). Cum aceste trasee de serii lexicale nu fac să progreseze intriga, cititorul își permite adesea să le sară, conștient că trecerea descriptivă poate de fapt să se resoarbă într-o denumire unică, de exemplu "crâșma lui nea' Colombe", care îi asigură unitatea. Această echivalență globală între o temă-titlu și seriile lexicale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
controlat de naratorul omniscient, care furnizează informațiile. Eroul pare mai degrabă a citi un plan decât a face un drum; periplul său nu servește decât la a face mai "digerabilă" transmiterea de informații. Această tendință de integrare a descrierilor în intrigă este uneori contrabalansată de cea care acordă întâietate descrierii în detrimentul verosimilității. Se știe, de exemplu, că celebra descriere a caschetei lui Charles cu care începe Doamna Bovary prezintă un obiect imposibil; pornind de la indicațiile furnizate de text, nu reușim să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ghilimele sau în italice, nu mai are loc o "contaminare lexicală" propriu-zisă. Dacă mergem mai departe cu contaminarea lexicală și considerăm că întreaga narațiune este "contaminată", atunci se creionează figura unui personaj implicit, un narator-martor care nu este parte din intrigă. Este vorba de un narator care nu are nici neutralitatea anonimă a unui narator și nici chipul unui personaj; el trimite la figura unui martor care împărtășește perspectiva și limbajul colectivității evocate în roman, fără să ia parte la intrigă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
intrigă. Este vorba de un narator care nu are nici neutralitatea anonimă a unui narator și nici chipul unui personaj; el trimite la figura unui martor care împărtășește perspectiva și limbajul colectivității evocate în roman, fără să ia parte la intrigă. Cunoaștem deja această poziție instabilă din plan narativ: apare în primele romane ale lui Giono, în care întreaga narațiune este condusă de un narator-martor. În următorul fragment se simte prezența unui enunțător care participă la viața satului descris, nefiind totuși
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de muncitor. (La femme pauvre, cap.I) Mai mult, între cele două texte, apare opoziția dintre naratorul catolic pasionat și naratorul voltairian. În mod declarat, decuparea în paragrafe nu respectă, la Léon Bloy, necesitățile unei economii narative clasice: nici dezvoltarea intrigii, nici opoziția dintre primul-plan și cel de-al doilea și nici o diferență dintre tipurile de secvență nu motivează acest fapt. Mai degrabă el ar corespunde unei unități de proferare, punctul de vedere al naratorului interferând constant cu "povestirea" construită la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
realizată de două ori: prin înlănțuirea acțiunilor și prin sentimentele personajelor. Cele două aspecte sunt ca o foaie de hârtie cu două fețe: acțiunile povestite coincid neapărat cu lectura, despovărarea personajului este și a cititorului. Însă parcurgerea textului și a intrigii nu se realizează întotdeauna. De exemplu, găsim câteva "în sfârșit" pe care le putem integra cu greu în povestire. Astfel, la sfârșitul paragrafului în care sunt povestite "fanteziile sentimentale" al Nanei cu tânărul ei iubit, marca "în sfârșit" îi permite
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al doilea se înscrie în strategia de reconversie politică și xenofobă a membrilor elitei comuniste care, în Iugoslavia, în URSS și-n alte părți mizează pe acest artificiu populist pentru a-și păstra locul. Intervine apoi, în al treilea rînd, intriga clasică a intelectualilor care, copleșiți de tulburarea înconjurătoare, folosesc ocazia pentru a ocupa locuri conducătoare în perspec-tiva noii stări de lucruri, ignorînd faptul că alții vor plăti pentru ei prețul acestei intreprinderi. În fine, cel de-al patrulea factor face
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unor „întreprinzători” (termenul e de atunci) din domeniul „librăriei”: publicul „romanelor fascicule”. „Sînt peste douăzeci de mii de cititori - socotise, de asemenea, Vlahuță - cari urmăresc cu o statornicie și cu o pasiune puțin obicinuite neamului nostru fantasmagoriile acestor romane de intrigi palpitante, (majoritaea traduse - n. m.), de morți cari nviază și de crime cu atît mai înfiorătoare cu cît sînt mai misterioase. Se prăpădește mahalaua după astfel de grozăvenii și consoarta cherestegiului are crize de nervi, se dă-n vînt de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atare contribuții’’. în timp ce alții și-au regizat gloria, Bacovia nu și-a regizat nici situația de marginal, deși aceasta se preta la așa ceva. Poetul s-a comportat decenii la rînd ca un Rege Lear care nu mai aude zgomotele și intrigile lumii din jur. I-a lăsat pe ceilalți să dezbată situația sa. Dintre poeții de la „Ateneu”, Ovidiu Genaru a evoluat în sensul ironiei bacoviene (n-am citit încă un poem de-al său „autocritic”, cu umbre și remușcări, în care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
reieșind din particularitățile de ordin funcțional și estetic. Inovația principala a lucrării rezidă în valorificarea acestui personaj în literatura franceză din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea drept o constantă a literaturii, a rolului său în intrigă romanesca și a funcțiilor specifice în textul artistic. În urmă delimitării acestor dimensiuni ale reprezentării la nivel de text, delimitam, la nivel de personaj, mai multe ipostaze ale Parizienei ca entitate complexă: geotip social, personaj mitic, personaj al "Comediei urbane
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Plasarea în prim-planul analizei a unui personaj central al literaturii franceze din secolul al XIX-lea renovează interpretarea intrigii românești și a caracterului dintre actanții povestirii. Urmând tradiția franceză, prezentul studiu practică treceri frecvente de la literatura la sociologie, de la istoria mentalităților la etnopsihologie și teatrologie pentru a urmări subiectul în profunzime, din diverse unghiuri. Lucrarea este literară, dar de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]