3,327 matches
-
de norme rigide, iar musulmanii sunt o comunitate exclusivistă înseamnă a împrumuta tocmai percepția pe care o propun islamiști. De asemenea, este esențial să nu cădem într-o poziție idealistă care se limitează la analizarea aspectelor discursive și dogmatice ale islamului, în loc să studieze antropologic și istoric practicile concrete ale societăților islamice. În realitate, în țările musulmane, ”până în epoca contemporană secularizarea s-a produs de facto fără să există tensiune între puterea seculară și cea religioasă (mai puțin în Iran, în secolul
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
cea religioasă (mai puțin în Iran, în secolul XX, dar aceasta tocmai pentru că în Iran există un fel de Biserică nemaiîntâlnită în restul lumii semite)”. Pentru Roy, această secularizare a societăților musulmane sugerează că există o compatibilitate de facto între islam, secularizare și laicitate. Eroarea determinismului între ”culturalist” inspirat de Huntington și influent la nivelul percepției comune este aceea de a considera fundamentalismul ca reactivare a dimensiunii religioase a unei culturi ”tradiționale”. Dimpotrivă, insistă Roy, fundamentaliștii moderni țin de un ”proces
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
la nivelul percepției comune este aceea de a considera fundamentalismul ca reactivare a dimensiunii religioase a unei culturi ”tradiționale”. Dimpotrivă, insistă Roy, fundamentaliștii moderni țin de un ”proces de deculturalizare”. Roy atrage atenția că, în mod paradoxal, politizarea actuală a islamului poatea avea ca efect tocmai separarea celor două sfere - religioasă și politică. În conferința sa ” Dreptul civil și religios în Anglia: o perspectivă religioasă” arhiepiscopul de Canterbury (Rowan Douglas Williams) pune problema prezenței unei comunități precum cea musulmană care, deși
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
mai radicaliste. Cu siguranță, anii petrecuți în Iran i-au modelat profund credințele și, mai ales, aspirațiile. Intrând în contact cu o serie de erudiți islamici, Nasrallah va reveni în Liban cu o viziune bine împământenită asupra felului în care islamul ar trebui trăit - la nivel de mișcare salvatoare, apoi la nivel de națiune. Nasrallah va reveni în Liban în anul 1991, când Abbas al-Musawi devine secretar general al Hezbollah. Nasrallah primește atunci o funcție cu responsabilitate însemnată în grupare, însă
Hassan Nasrallah () [Corola-website/Science/331126_a_332455]
-
Mark Basseley Youssef , cunoscut anterior că , născut în 1957, este un creștin copt de origine egipteană, rezident al SUA, care a scris, produs și promovat filmul Inocentă musulmanilor, un film anti-islamic, conceput pentru a denigra profetul Islamului, Muhammad. La data de 02 iulie 2012, "Șam Bacile"(despre care s-a descoperit ulterior că este unul dintre pseudonimele lui Nakoula), a postat pe YouTube mesaje de promovare a filmului Inocentă musulmanilor. Videoclipurile au fost ulterior dublate în arabă
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
fost să nu folosească nume false și să nu folosească internetul fără aprobare prealabilă de la ofițerul sau supraveghetor. Nakoula a fost recunoscut drept personaj cheie în producția filmului “Inocentă musulmanilor”, un film anti - islamic postat pe YouTube, care discreditează profetul Islamului,Muhammad, si a fost acuzat pentru demonstrațiile și revoltele din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, și alte regiuni. După ce protestele împotriva filmului “Inocentă musulmanilor” au început pe 11 septembrie 2012, un bărbat care s-a prezentat drept "Șam Bacile", cel care a postat
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
în închisoare federală și patru ani de eliberare sub supraveghere. Pe 28 noiembrie 2012, un tribunal egiptean l-a condamnat(în absență) la moarte, pe el împreună cu alți creștini copți, printre care și predicatorul anti-Islam Terry Jones, acuzația fiind "defăimarea islamului". Sentința este puțin probabil să fie vreodată aplicată pentru că "inculpații" locuiesc în afara Egiptului. Un ministru pakistanez a oferit în secret o recompensă de 100.000 de dolari pentru moartea lui Nakoula. În august 2013, Nakoula a fost eliberat din închisoare
Nakoula Basseley Nakoula () [Corola-website/Science/331129_a_332458]
-
mai probabil al evoluției acestor organizații a fost apariția unor mișcări sectare cu o filosofie revoluționară de egalitarism social, bazate pe un sincretism cu elemente preislamice, în special din Neoplatonism, Maniheism și Mazdeism. Aceste organizații secrete s-au ridicat împotriva islamului sunit al castei dominante care reprezenta statul, sunismul fiind la vremea respectivă marca distinctivă a aristocrației arabe cuceritoare, de vreme ce masele erau orientate către o formă de islam șiit popular. Mișcarea karmațiană a avut un rol important în dezvoltarea breslelor islamice
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
special din Neoplatonism, Maniheism și Mazdeism. Aceste organizații secrete s-au ridicat împotriva islamului sunit al castei dominante care reprezenta statul, sunismul fiind la vremea respectivă marca distinctivă a aristocrației arabe cuceritoare, de vreme ce masele erau orientate către o formă de islam șiit popular. Mișcarea karmațiană a avut un rol important în dezvoltarea breslelor islamice și o mare influență în organizarea vieții lor spirituale ulterioare, dar nu se poate afirma cu certitudine că breslele au fost create de aceasta. Cea mai plauzibilă
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
și a unui sistem de idei de proveniență siro-persană, rezultatul fiind un amestec deopotrivă islamic, elenistic, interconfesional, filosofic și corporatist”. După marea invazie mongolă de la mijlocul secolului al XIII-lea, supunerea în fața forței străine invadatoare a facilitat convertirea maselor la islamul sunit. Karmațianismul a fost distrus aproape în totalitate, iar breslele, fiind în pericol de dispariție dar totuși neîncrezătoare în sunismul claselor conducătoare, s-au orientat către sufism, o versiune de islamului supusă suspiciunilor, dar acceptată oficial. Astfel, a urmat o
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
în fața forței străine invadatoare a facilitat convertirea maselor la islamul sunit. Karmațianismul a fost distrus aproape în totalitate, iar breslele, fiind în pericol de dispariție dar totuși neîncrezătoare în sunismul claselor conducătoare, s-au orientat către sufism, o versiune de islamului supusă suspiciunilor, dar acceptată oficial. Astfel, a urmat o perioadă relativ stabilă din care provine cea mai mare parte a informațiilor pe care le avem asupra vieții acestor organizații. Fiecare breaslă avea un cod de reguli, obiceiuri și ritualuri transmise
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
Adepții mișcării se revendicau de la profetul Abraham și de la Ali, care era considerat modelul de perfecțiune masculină. Tinerii care aderau la acest tip de grup aveau ca obligații asumarea unor virtuți și chiar prestarea de servicii militare în slujba cauzei islamului. Ei puteau avea mai multe ocupații precum sportul, comerțul sau cavaleria și se organizau sub formă de frății, pentru care ospitalitatea, masa în comun și socializarea erau aspecte importante. O caracteristică principală a acestor grupări era militantismul pentru bunăstarea populației
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
tradiția futuwwa, cât și cu dervișii sufiți, care le-au oferit ghidare spirituală. Din Anatolia, această fuziune a breslelor cu futuwwa și frăția akhilor s-a răspândit rapid, ajungând până în secolul al XV-lea în toate teritoriile principale dominate de islam. Legătura strânsă pe care breslele au păstrat-o cu tradiția "futuwwa" reiese în mod evident din denumirea generică - "ahl al-futuwwa", care le-a fost aplicată membrilor breslelor, într-un mod asemănător cu "ahl al-hak" (“oamenii dreptului”) sau "ahl al-tarik" (“oamenii
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
taxelor provenite din Egipt aveau să fie îndreptate către Samarra pentru a contribui la plata soldaților turci. Astfel, s-a pus capăt unui sistem de plată constituit în divan de către Umăr, cel de-al doilea dintre ,califii cei drepți" ai islamului. Al-Mu'tasim a reușit să pună capăt unei controverse mai vechi în statul islamic. Este vorba de colectarea taxelor de către guvernul central al statului. Încă din perioada celui de-al treilea dintre califii cei drepți, Usman, califii au întâmpinat dificultăți
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
Este cea mai populată dintre țările din zonă, iar cele mai importante centre istorice și culturale ale Turkistanului se află pe teritoriului său, și anume Bukhara, Samarkand, Khiva, Kokand, Tashkent, Urghenci, Namangan și Shahrisabz. Uzbekistanul este o republică în care islamul ocupă o poziție privilegiată. Numărul moscheelor este de aproximativ 150, ceea ce este un număr impresionant în comparație cu Tadjikistanul, în care există mai putin de 20 de moschei. Numărul moscheelor din Uzbekistan nu reflectă neapărat un nivel superior al sentimentului religios al
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
cetățenilor săi, în comparație cu cel al populaților turkmene sau kirghize. Cu toate acestea, numărul moscheelor funcționale și al imamilor desemnați de către Consiliul Spiritual din Tashkent, reprezintă un avantaj de care se bucură credincioșii din țară. Ca o consecință a acestui fapt, islamul paralel, reprezentat de maeștrii sufiți și de dervișii călători, nu a avut rolul compensator pe care îl deține în celelalte republici turkmene, unde numărul moscheelor funcționale și cel al imamilor este insuficient. În Uzbekistan, moscheea și "imam-khatibii" sunt centrul real
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
trăiesc uzbecii. Atacurile violente împotriva venerării mormintelor sfinților este o dovadă a importanței acestor locuri sfinte în Uzbekistan. O altă dovadă este literatura antireligioasă ce are teme legate de cultul sfinților și al pelerinajelor pioase (literatura susținută prudent de către conducătorii islamului oficial). Această realitate a faptelor este întărită de decretul pe care Consiliul Miniștrilor l-a publicat în 1969, în care autoritățile locale au fost invitate să pună capăt acestor pelerinaje la mormintele sfinților. După obținerea independenței, guvernul aflat la conducere
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
faptelor este întărită de decretul pe care Consiliul Miniștrilor l-a publicat în 1969, în care autoritățile locale au fost invitate să pună capăt acestor pelerinaje la mormintele sfinților. După obținerea independenței, guvernul aflat la conducere a început să vadă islamul oficial ca un mijloc eficient, folosit pentru reanimarea identității naționale și a relegitimării puterii sale. În Uzbekistan, au avut loc schimbări importante în perioada post-sovietică în domeniul social-religios. Relația dintre guvern și islamul oficial a căpătat o altă dimensiune, iar
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
aflat la conducere a început să vadă islamul oficial ca un mijloc eficient, folosit pentru reanimarea identității naționale și a relegitimării puterii sale. În Uzbekistan, au avut loc schimbări importante în perioada post-sovietică în domeniul social-religios. Relația dintre guvern și islamul oficial a căpătat o altă dimensiune, iar dovada acestor schimbări o constituie referirile făcute de Islam Karimov, fostul secretar al Partidului Comunist Uzbec, în timpul discursului de instituire în funcția de președinte al statului Uzbekistan, moment în care acesta a ținut
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
ales proprii imami. Guvernul Karimov a catalogat aceste acțiuni ca fiind amenințătoare. Ca rezultat al acestor evenimente, guvernul Karimov a luat unele măsuri represive, începând cu eliminarea Partidului Renașterii Islamice în 1992, iar mai apoi printr-o campanie viguroasă împotriva islamului paralel. Evenimentele au ajuns la apogeu în momentul în care guvernul a ordonat arestarea musulmanilor independenți, închiderea bărbaților cu barbă, precum și harțuirea femeilor care purtau voal. În Uzbekistan, sufismul este reprezentat de mai multe ordine cu o tradiție îndelungată în
Sufismul în Uzbekistan () [Corola-website/Science/331229_a_332558]
-
afară și distruse, iar edificul a fost spălat și pregătit pentru ziua de vineri. Pe data de 15 septembrie, la rugăciunea de vineri, în prezența comandantului Lala Mustafa Pașa, catedrala a fost oficial transformată în moschee. După trecerea locașului la islam, edificiul a devenit proprietatea Fundației Sultanului Selim, fiindu-i adăugate și două minarete. În perioada otomană, aceasta era cea mai mare moschee din Cipru și locul unde guvernatorul turc și ceilalți funcționari participau la rugăciunea de vineri. Lângă moschee au
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
a fost un cercetător al hadith-ului și un jurist, iar educația sa timpurie pare să fi fost foarte ortodoxă. A fost crescut ca un cercetător de "hadith" și "" (lege), în școala islamică juridică ce era dominantă în teritoriile estice ale Islamului. Educația lui Tirmidhi nu a inclus științe non-islamice, așa cum ar fi stiințele naturale sau filosofia, ambele de influență grecească. Deși a învățat să utilizeze astrolabul, aceasta implicând cunoștințe de astronomie și matematică, scrierile sale nu prezintă influențe ale științelor naturale
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
nu vor fi sparte până în Ziua de Apoi. În anul 2012, membrii grupării teroriste Ansar Dine sau "Apărătorii Credinței" au distrus aceste uși pentru a arăta falsă credință a localnicilor ce se îndepărta, după părerea lor, de adevăratul mesaj al islamului. Cu toate acestea, membrii grupării au donat 100 de dolari pentru repararea pagubelor. În anul 1988, Moscheea Sidi Yahya a intrat pe lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
bascii. În secolul al XI-lea apare o nouă formă de expresie literară influențată de "Shu‘ubiyya", epistola ("Risala") a poetului andaluz Ibn Garcia, care, scrisă între anii 1050-1076, avea ca scop încercarea de demonstrare a superiorității noilor convertiți la islam asupra arabilor, criticând musulmanii arabi, pe care îi consideră inferiori din punct de vedere cultural în fața popoarelor pe care încercau să le cucerească. Pornind de la subiectul unor articole redactate între anii 1966-1972, ia naștere conceptul de "Neo-Shu‘ubiyya" pentru a
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
egiptean care susține originile non-arabe ale acestei țări), fenicianism, naționalismul sirian. În anul 2002, Ariel I. Ahram evidențiază într-un articol un înțeles modern și similar al termenului "shu‘ubiyya", care se împotrivește musulmanilor șiiți din Irak și, în general, islamului șiit. Prin intermediul acestui curent, arabii încearcă, la rândul lor, să îi convingă pe persani de supremația lor culturală, care constă, mai exact, în moștenirea beduina. Viziunea lui Al-Jahiz referitoare la "Shu‘ubiyya" este expusă în "Cartea Retoricii și a Lămuririi
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]