5,069 matches
-
își dorește el, ci praful și pulberea să se aleagă de țara asta săracă și de poporul ei sâcâitor care tot îi cere câte ceva. Smulgând vălul de pe mecanismele psihologice ale represiunii, naratorul (acest alter ego al lui Kadare) dă la iveală consecințele acelora, între care și dublul limbaj al albanezilor, cel ce se aude într-o comunicare inofensivă și convențională, și cel nerostit, dar subînțeles, îngropat în monologul fiecărui individ de bună credință contra farsei macabre la care tocmai lua parte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
întâmplare o mică manetă de lângă volan; aceasta declanșa mecanismul cu ipecua (un drog care, în funcție de doză, putea fi și somnifer sau anestezic instantaneu) ce i se injecta pasagerului prin niște ace ascunse în interiorul scaunului pe care stătea. Autorul dă la iveală, în sfârșit, adevărata meserie (misiune?) a lui Isserley: furnizor de ființe umane către ferma Ablach, o proprietate împrejmuită și complet izolată de lume, unde ea deținea o locuință modestă. Ce se întâmplă totuși cu indivizii livrați în stare de zombie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe prima iubită a acestuia, Irina. Achiziționarea tuturor lucrărilor pictorului este apogeul postum al figurii lui Alik, dar și o tentativă de happy-end cu pespectiva unei moșteniri lăsate de tată fiicei sale, adolescentei poreclite T-shirt; deși nu-și dau la iveală oficial gradul de rudenie, între cei doi a existat un intens curent de iubire magică, filială și paternă. Căci T-shirt era fiica Irinei și a lui Alik, rodul primei lor iubiri. Memorabile, cum am spus, sunt figurile feminine din jurul lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al poeților Fröding și Tegner) cele mai importante experiențe ale vieții, drept care, prin harul epic și umorul său când acid, când tandru și mâhnit poematic, conferă celebritate, id est autenticitate narațiunii. Distins cu Premiul "August" în 1998, romanul dă la iveală caractere și tipologii masculine (dar și feminine) polisate ca o medalie sau revelate de trecerea timpului (sfârșit de partidă, oniric, fantastic), relaționându-le într-o frescă suedeză cu vocație europeană și universală. O istorie locală a sufletului suedez ca parte a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la cel mai mic pretext de agresiune. Proclamarea independenței fu adusă la cunoștința puterilor europene printr-o notă adresată de Mihail Kogălniceanu către agenții diplomatici acreditați în străinătate 9. C. Erbiceanu vede în Mihail Kogălniceanu, unul ce a scos la iveală originea, drepturile și însemnătatea neamului nostru, le-a făcut cunoscute Europei occidentale ce ne uitase și ne părăsise la gurile Dunării, i-a dovedit că suntem coloniștii lui Traian și că avem în constituția noastră sânge și limbă latină. Autorul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
care i-a insuflat-o comunicarea intelectuală cu Russell, l-a eliberat în cele din urmă de această tentație și i-a dat curajul să acționeze fără reținere potrivit convingerilor sale radicale. O năzuință latentă până atunci iese acum la iveală și se afirmă cu o vigoare inflexibilă. Ceea ce mulți din jurul său au perceput drept o neașteptată transformare. Conștiința unei înzestrări ieșite din comun a reprezentat pentru Wittgenstein îndreptățirea de a trăi potrivit îndemnului pe care l-a adresat Weininger oricărei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
intransigență existența unui Wittgenstein I și a unui Wittgenstein II, privește „stilul gândirii“. Dincolo de o originalitate incontestabilă, Tractatus-ul rămâne legat prin fire puternice de marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
deplină asupra țelului, cum ar fi tribulații sentimentale sau acele ademeniri ale vanității care sunt în mod obișnuit legate de activitățile unui autor și profesor cu faimă și ale vizitatorului prețuit al saloanelor intelectuale. Ceea ce îi despărțea a ieșit la iveală deja atunci când Russell, care scria acum repede și mult, l-a îndemnat să publice ideile pe care le formula în discuțiile lor. Prietenul său a respins cu vehemență aceste sugestii. Wittgenstein credea că ești îndreptățit să publici numai dacă ai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în apropierea spitalelor, unde atât personalul medical cât și pacienții le oferă hrană și le îngrijesc. Deși regulamentele de ordine interioară interzic prezența animalelor în incinta spitalelor, mulți doctori au trecut cu vederea aceste reguli atunci când cercetările au scos la iveală faptul că micile și simpaticele feline nu sunt numai niște excelenți campioni, ci pot ajuta la tratarea și vindecarea diferitelor afecțiuni, chiar și în cazurile în care medicina tradițională nu obține rezultatele scontate. Psihiatrul american Boris Levinson, specialist în tratarea
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
și necinstit îi sînt învălmășite în cap într‑un mod cu totul neobișnuit, fiindcă omul acesta nu se fălește deloc cînd arată însușirile bune pe care i le‑a hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2 Nepotul lui Rameau și Omul din Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
și dezlânat, adică de haos (postmodern!) este lăsată, într-adevăr, de numeroase texte ale lui Radu Andriescu. Dintr-un punct de vedere, s-ar spune că din "cele mai insalubre văgăuni ale memoriei", poetului îi și place să scoată la iveală fire încâlcite, halucinații cu bază nu doar etilică (a se vedea, spre exemplu, Noaptea leonidelor); am în vedere reveriile suprarealiste naturi moarte cu exoschelet polimorf, navigațiile "pe creasta valului psi", șaradele AC/DC fără alt scop decât autoflagelarea sau, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Și aici, fără excepție, " Versurile sale sunt bântuite de obsesii nocturne, un aer lunatic stăpânește imaginația poetului și-n decorul halucinant al peregrinărilor fiecare gest are valoarea unui ritual. În confuzia simbolică prefigurată în imagini ale decrepitudinii, poetul dă la iveală nostalgia discretă a purificării" (Radu G. Țeposu). Poate nicăieri apetența pentru ritual și histrionic, dar și nostalgia reținută a purificării nu sunt mai vizibile ca în poemele de o largă respirație Câmp negru și Nouă variațiuni pentru orgă, cu siguranță
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rezumă la următorul paradox: Franța, care este patria revoluțiilor, a generat o miscare feministă destul de târziu. Revoluția, care detronează regele și inventează cetățeanul, nu creează însă și cetățeana 25. Dezbaterile cu ocazia sărbătoririi Bicentenarului Revoluției, în 1989, au scos la iveală răspunsuri nuanțate cu privire la rolul femeilor 26. Analizate în complexitatea lor, ies la suprafață cauzele disensiunilor. Femeile sunt pentru revoluționari ființe greu de intuit, cu vocația discreției, a secretului, a țesăturii de intrigi, "agenți ai trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lor. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, situația evoluează mult, apare "feminismul" în sensul modern: femeile formulează cerințe radicale, pledează pentru o egalitate și complementaritate a sexelor. Feminismul, marea noutate a secolului, a precipitat nașterea Femeii noi. Feminismul scoate la iveală faptul că divergențele, chiar în problema feminină, nu sunt legate de sex, ci traversează ambele sexe. Prin feminism femeile au putut să-și creeze o identitate publică de gen, atât prin scrierile, cât și prin capacitățile lor de organizare. Emanciparea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a formulat cu mult înaintea fizicii moderne teoria relativității, a cunoscut pe clasici ca nimeni altul, a revelat omenirii filosofia asiatică. [...] Manuscrisele lui sunt presărate cu calcule și ecuații care așteaptă numai un mare matematician spre a se scoate la iveală și această neștiută periție a poetului (Călinescu: 1999, 249). Adevărul științific din paginile eminesciene nu trebuie să capteze mai mult decât formularea lor poetică. Dar pasiunea manifestată de autorul nuvelei Sărmanul Dionis pentru un domeniu al științei sau altul își
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai aude): "Așa să fie!" ("Be it so!" în engleză). Șoaptele respective vă vor da fiori de gheață după ce veți citi povestea de mai jos. Cercetări critice moderne (mă refer la specialistul în Poe Peter J. Sorensen!) au scos la iveală o întîmplare înfricoșătoare, petrecută la New York, în 1826, cu care autorul Povestirilor grotești și arabești, ca jurnalist implicat al timpului, a fost, fără îndoială, familiarizat. E vorba despre cazul căpitanului William Morgan, ilustru francmason american. Morgan scrisese o carte ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu-i rămîne, prin urmare, decît să aprobe ideea călătoriei, cu atît mai mult cu cît posibila revedere a domnișoarei Kenton (fostă lucrătoare la Darlington Hall și subiect de idilă neconsumată pentru protagonist) devine un obiectiv îmbietor. Majordomul scoate la iveală în jurnalul de voiaj ce va urma deciziei de plecare o sensibilitate extraordinară și o capacitate neobișnuită de observație a unui spațiu în care istoria, etica și literatura se întrepătrund cu mult rafinament. Ideea centrală a demersului cumva introspectiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dintre artă și empiric n-are a fi ștearsă, și aceasta în ultimul rînd cu prețul eroizării artistului, operele de artă posedă totuși o viață sui generis. Nu este vorba doar de destinul lor exterior. Operele importante scot mereu la iveală noi straturi, sau îmbătrînesc, îngheață, mor. Faptul că, artefacte fiind, cu alte cuvinte produse ale oamenilor, nu trăiesc precum oamenii, constituie o tautologie. Dar accentul pus pe momentul artefactului în artă vizează mai puțin starea ei de produs, cît propria
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Laminată în văzduhul asurzitor,/ O cădere/ Căreia, numai pentru că e fără sfârșit,/ I se spune zbor. (Zbor)"52. Zborul stănescian, transpus în literă de femeie. Țipătul neputinței omului de a cuprinde infinitul, de a descompune materialul, pentru a scoate la iveală spiritualul, de a dizolva prezentul, pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
absolută a cuvântului supraordonează alcătuirea lumilor suspendate. Eul suprimat încifrează metaforic labirintul existențial din perioada regimului comunist, care a avut o influență negativă asupra destinului uman"157. Fiecare cititor, la fel ca fiecare lectură a aceluiași cititor, pot scoate la iveală sensuri noi. Poezia, care recreează lumea, dar și aceea, care face ordine în ea, instaurând o nouă lege, este poezia adevărată. Asemenea unor plăci tectonice, cuvintele sau imaginile, după caz, trebuie să constituie un periplu, un drum înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
psihanalitică, din când în când filosofică, recurge la sugestiile semanticii și ale stilisticii (limbajul aluziv, "vorbirea acoperită" ș.a.), atacând pieptiș sau prin învăluire retorica unor scriituri ("tainele strategiei" ș.a.), poetica plurivalentă a narațiunii. Noime fel de fel vor ieși la iveală în urma acestor stăruitoare operațiuni, în cursul cărora sunt capturate și detalii cu miez, vocabule cu semnificativă frecvență, pe ici, pe colo și semnele de punctuație fiind valorificate pentru "elocvența" lor. O disponibilitate specială a percepției o îmboldește pe hermeneută să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
câmpuri semantice care conferă un profil particular conceptului de autor în cele patru texte pe care le vom folosi pentru exemplificare. Autorul de la figură la personaj al operei Parcurgerea cu atenție și ochi critic a scrierilor Elvirei Sorohan scoate la iveală o serie de termeni și de sintagme recurente, iar apariția lor în texte pe care le despart o perioadă mare de timp nu poate fi pusă pe seama întâmplării și a coincidențelor, ci, credem, pe seama unui punct de vedere închegat și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Laura Lazăr Zăvăleanu 1. "Izvor de viiață în veaci nescăzut și nesăvârșit..." Premise, motivație, finalitate Există în predosloviile românești vechi o secvență compozițională ce apare de câteva ori, încercând să surprindă febra căutării unor cărturari în măsură să dea la iveală cartea de care este nevoie într-un anumit moment. Imaginea construită pare să semene, de fiecare dată, cu aceea regăsită în basmele ori legendele populare (vezi Mănăstirea Argeșului, spre exemplu) sau în cărțile populare de tipul Alexandriei, unde împăratul dă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă la iveală un paradox major. Ceea ce-l interesează pe La Boétie sunt relațiile dintre oameni pe care le putem numi directe. Puterea unuia singur tirania implică, explică el, apariția și dezvoltarea voinței de servitute. Din această perspectivă, libertatea desemnează o relație prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un act de creație și să ne dăm seama că, în fața acestei realități, pe care am considerat-o independentă și obiectivă, ne-am construit pe noi înșine în mod reflexiv", scrie Paul Watzlawick 171. Orice descriere a lumii dă la iveală caracteristicile celui ce a făcut-o, insistă biologul Francisco Varela. În privința ideii potrivit căreia lumea este invenția noastră, el notează următoarele: "Și, cînd reparcurgem etapele invenției noastre, descoperim ceva cu puțin mai mult decît reflexul propriei făpturi într-o oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]