5,860 matches
-
își încordă mușchii pentru a urca povara trupului lui Gosseyn, pentru a-l introduce în sarcofag. Cât timp să-i fi trebuit? Era nevoie să se odihnească mereu. De zece ori, avu sentimentul că Ashargin era la capătul puterilor. Dar izbuti până la urmă să lege corpul la locul dorit. Să-l lege, pentru că un mecanism trebuia să fi fost prevăzut pentru a elimina corpurile vătămate. Anumite părți ale acestei mașini păreau atât de defectuoase încât circuitul destinat să le comunice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se întâmpla din când în când să joc table cu câte cineva deși jocul ăsta nu-mi place și puțin îmi pasă dacă pierd sau câștig; nu mă interesa decât ce zaruri dădeam; și află că, din când în când, izbuteam să iau contact cu zarurile, aveam un fel de stare, n-am să insist, de fapt, atunci ziceam în gând : «patru-doi» sau «cinci-trei» sau mai știu eu cât și dădeam exact ce gândeam; câteodată ziceam cu glas tare : «ia să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru noi capcane, născute din ele însele. * Marc de Maere, care a stat 105 zile într-un sicriu special amenajat, la o adâncime de 1,50 m, se pregătește să petreacă 206 zile în condiții similare. 9. În zilele acelea izbutisem să procur, în afară de mere, și o cantitate infimă de mălai ; acesta, fiert cu foarte multă apă, devenea terci; lăsat să se răcească, el constituia hrana noastră de bază, o hrană infamă, aș putea zice, care ne-ar fi dezgustat profund
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în cuvinte, simțit de obicei ca o împăcare, ca o știință totală și liniștită. Ea mă ferea de explicații; știam amândoi că nu e nevoie să reformulăm, ci să trăim conform lumii aceleia presimțite, devenind, astfel, disponibili pentru ea; când izbuteam, conflictul haotic al unor elemente și idei se topea de la sine, aparenta dezordine căpăta coerență; aceasta cerea însă destul chin și suferință : ca să le pot suporta, suprafața mea de contact pe atunci încă fragilă mă obliga adeseori să recurg la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se uita la Dragoș, mă și gândeam să-l întreb, în ipoteza că ar fi fost Empedocle, cum naiba de greșise în privința modului de moarte; aș fi pălăvrăgit un pic cu el despre asta, dar îmi era prea somn, abia izbuteam să-mi țin pleoapele ridicate. Copilul stătea cuminte în cămășuța lui largă, la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îmi ieșeau din gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-a înțeles și s-a oprit o clipă. „Nu se speiie“, mi-a spus, „e piietenul meu, a venit să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă dansul în jurul copilului. Îi vedeam și îi auzeam pe amândoi ca dintr-un cub de ceață, mâinile puștiului luceau, dar fața nu i se înverzise încă, îmi era atât de somn, încât m-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
putut să-i văd oricum, începuseră să joace amândoi, țopăiau ca nebunii, săreau prin aer și chicoteau, apoi Dragoș s-a așezat în patru labe, copilul i s-a urcat în spinare, se mișcau așa, de-a lungul încăperii. Când izbuteam să ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu încercam să înțeleg cum de îmi semănau atât de mult puștiul ăla
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în casă fără să bat la ușă. De obicei, pe soră-mea Zoe-Olga o găseam bro dând pe bucățele de cârpă, cu arnici roșu, figuri abstracte, îmi plăceau la nebunie; ea nu știa nici să scrie, nici să citească, abia izbutisem, pe când eu aveam vreo șapte ani și ea vreo nouăsprezece, s-o învăț să deseneze patru litere de tipar : O, L, G, A, dar ea adăuga totdeauna după ele un E, așa că semna OLGAE; în plus, asculta cu mult interes
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de la Catedra de Filologie Clasică. Curând, am simțit că nu mai pot, m-am trântit cu fața la pământ, izbeam cu pumnii iarba, gemând cât puteam de tare pentru că, neavând încotro, alesesem soluția sonoră, infamă și degradantă, pe care gemetele mele nu izbuteau s-o acopere; domnișoara se uita uluită la mine, se speriase. „Să nu confunzi“, strigam, „dacă vorbesc despre Theodor, am în vedere numai modul lui de viață și mă refer la stări, nu la idei; nu mă amesteca în tagma
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vorbesc despre Theodor, am în vedere numai modul lui de viață și mă refer la stări, nu la idei; nu mă amesteca în tagma lui sau a altuia, nu mă amesteca în nici o tagmă, nu uita“, strigam (inutil, pentru că nu izbuteam să acopăr totul), „să nu-mi pui etichete, mă sufoc, dacă rostesc un nume din cărțile nenorocite pe care mi le aduci, îmi și găsești o etichetă; să știi că eu citesc ca să recunosc, și nu ca să cunosc; să știi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nevoile în el și să-l vărsăm, pe rând, dar nu puteam dormi pentru că numai oamenii înzestrați cu însușiri speciale pot dormi în picioare și nu aveam de ce să mă rezem ca să dorm; de-a lungul pereților mișunau păduchii. Când izbuteam să ațipesc un pic, pe vine, ghemuit undeva, pe cimentul muced, venea un om, unul gol, se spunea că ar fi nebun, în orice caz, era nebun de profesie, ceea ce e cam același lucru, și mă ungea pe față cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă cunoască ? Mă uitam la domnul acela bătrân și mă gândeam : „Câtă diferență între redingota lui și cămășoiul lui Dragoș...“. Dar Dragoș poate că nici nu exista, Maria nu izbutise niciodată să-l vadă și nici Iason, iar pe Empedocle ăla mic cred că nu-l mai văzuse nimeni în afară de mine. Poate că nici domnul de la masă nu exista. Treaba lui... Atunci am simțit în mine un gol rece ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Aici s-ar cuveni poate să spun că, dintotdeauna, am presimțit în jurul meu prezența atotcuprinzătoare a unui principiu feminin pe care, încercând să-i definesc trăsăturile, să-i dau chip, îl denumeam Spiritul-Femeie. Dar disponibilitățile mele, încă prea crude, nu izbuteau să realizeze decât imaginea unei femei de statură uriașă, cât lumea. Mamă a mamelor, feroce și indiferentă, blândă și generoasă, surdă, primitivă și infinit superioară grosolanei mele masculinități, ea mă ferea, mă ocrotea, mă conducea prin aparența complicată care ne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru mine intrarea într-o stare de seninătate indescriptibilă în care simțeam fiecare liniuță, fiecare literă, fiecare cifră cu sensul lor de dincolo de noi și pentru că după aceea, cu o luciditate care mă uimea de fiecare dată prin firescul ei, izbuteam să înțeleg cele mai criptice semne. Iată descrierea directă și simplă a desenului : În centru se afla conturul feței mele, fără urechi, ca o mască stranie și diafană. Ochii, mai mici și mai depărtați decât îi am, priveau parcă spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scăpa din jocul lor comun. Obișnuințele mentale, până și cele ale refuzului, mă țintuiau în loc. Din când în când îmi venea, firește, ideea simplă de a le reexamina, de a le pune în acord cu datele năucitoare ale întâmplărilor. Atunci izbuteam, pentru un timp, să resping acceptarea formelor, dar resimțeam, în schimb, tot mai prezentă duritatea naturii sau a forței aceleia care îmi agrava cu perfidie, ca și cum ar fi fost străină de stările mele, stagnarea datorată blocajului. Ambiguitatea duratei și a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu înșir decât erori, dar trebuie să spun că în asemenea momente monștrii imaginației, nu totdeauna imaginari, încep să mișune în jurul tău. Indiferenți sau nu, ei caută să tulbure și mai mult nesigura antinomie dintre bine și rău, în afara căreia izbutești câteodată să te situezi. Astfel, spulberându-ți bietele soluții comportamentale, inversează efectele imediate ale oricărui demers. Atunci, în absolutul haotic care te înglobează, călăul poate să pară și chiar să fie înger, iar îngerul călău, pe când partea arhiintimă aflată în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit să facă măcar un pas cu ele... Mă cuprinsese neliniștea. La o asemenea fază a lunii ar fi trebuit să fiu lângă Zenobia, să o țin strâns de mână... „șase ani am iubit-o“, spunea Constantin, „dar ea nu m-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un tinerel, părea abia scăpat din adolescență. Constantin îl vedea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu spatele spre mine, poate nu mă vedea. Jos, în prăpastia de sub ea, huruiau primele tramvaie, se zăreau primii trecători ai dimineții. Jgheabul, destul de șubred, ar fi putut să se rupă și să se prăbușească în orice secundă. „Zenobia !“, am izbutit să spun (mi se tăiase respirația), „nu te mișca ! Stai așa ! Vin să te iau...“. Dar îmi era cu neputință să mă urnesc din loc. Mi se părea că am ghete de plumb, cu tălpile țintuite de pardoseală. Ea s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută. Mă umilise câineasca hermeneutică a Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
luminat bezna până la capăt. Acolo am văzut, pe placa de ciment mucegăită, un trup de om, zdrobit, însângerat. Nu mai avea nici formă, nici figură. Ceva nedefinit și trist mi-a amintit de Petru... Am vrut să țip, dar am izbutit să mă stăpânesc. Îmi venea să vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
eu. „Chiar dacă spunem altceva, noi doi vorbim despre același lucru. Să evocăm, doamnă Gerda !“ (În glas mi se strecurase un fir de entuziasm.) „De ce să nu evocăm ?“ și am continuat : „știți, stăteam la căpătâiul bătrânei și mă întrebam cum naiba izbutise ea să arunce cu atâta precizie pantofii când abia se mai putea mișca... Asta nu înțeleg nici acum...“. „Câteodată mama avea putehi“, mi-a explicat doamna Gerda. (Acum părea împăcată.) „Mă îmbhăca, zicea că sunt neajutohată. Îmi thimitea phin aeh
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dincoace, la capătul acesta, care poate că era capătul celălalt, și nu voiam să alunec încă în albăstriul tubului. „Sunt cuminte“, i-am spus și am zâmbit amândoi. Simțeam cum abisul fără sfârșit al tubului încerca să mă aspire, dar izbuteam să rezist. Lângă fruntea mea, Dragoș dormea neclintit și moale. Vedeam cum genele i se lungeau și fâlfâiau în undele luminoase. „Poate că ne vedem pentru ultima oară“, i-am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să opereze? Gosseyn se duse la fereastră. Acum, era aproape noapte adâncă, dar luciul apei scânteia în clar-obscur. Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce depărtare mă aflu de Pământ?" Părea ciudat, anormal, chiar, să-și dea seama de imensitatea acestei distanțe. Îi dădea impresia de micime, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]