3,194 matches
-
d-a le ști fără greșeală toate, Și versuri înmeșteșugite învață d-a se face, Siliți-vă a o-nvăța!... sau faceți cum vă place. Poeziile lui Ienache sunt cvasi-lăutărești: Amărâtă turturea, Când rămâne singurea Căci soția și-a răpus, Jalea ei nu e de spus. Poetul adaugă oarecari comentarii: Dar eu om de naltă fire, Decât ea mai cu simțire, Cum poate să-mi fie bine?... Oh! amar și vai de mine! Iubirea e "laț" ori "magnit", iar femeia e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mâhnire, cu glas duios, Cântă din fluier jos pe verdeață, Subt umbră deasă de pom stufos. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejui Și ascultîndu-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul, căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai tărișor", de vântul suflând "cu dulceață". Prin Ruinurile Tîrgoviștii, Cîrlova inaugura în lirica noastră poezia vestigiilor istorice. Punctul de plecare e în însăși poezia franceză și, mai mult decât în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și baladele sârbești. Găsești în Doine sugestii de mari tablouri, litografii fantastice în care o Babă Cloanță săvârșește nocturnele călăriri satanice, ori șapte frați încălecați pe zmei aleargă pentru o fată cu flori galbene în păr. Mai ales caracteristică este jalea într-o geografie fabuloasă, făcută din pustiuri, din prăpăstii, în care călugărița lunatecă se înfundă în mari păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Când plăieșii trec la vale Pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în păr. Mai ales caracteristică este jalea într-o geografie fabuloasă, făcută din pustiuri, din prăpăstii, în care călugărița lunatecă se înfundă în mari păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Când plăieșii trec la vale Pe cărarea ce se pierde. Să vezi șoimul de pe stâncă Cum se-nalță, se izbește Peste corbul ce zărește În prăpastia adâncă. Hoțul lui Alecsandri e cam în stilul piraților romantici, grandilocvent, teatral, omorâtor de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la Eminescu într-un chip elementar, având ca notă dominantă cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție colosală. Omul e anulat și zdrobit de foirea fluturilor și izbucnirea ierbii. Efectul euforic al germinației universale este jalea. Toate poeziile lui Eminescu exprimă încetarea rezistenței individuale, pasul lunatec către lac și codru: Prin a ramurilor mreajă Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă De sub teiul nalt și vechi. Iată sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o formă ce pare lineară, dar care e de o savantă împletitură. Piesa rară e cântecul cutărei fete din Călin nebunul, o bocire țărănească de singurătate, fiindcă fata se află în codri în puterea zmeului. Ritmica de descântec evocă o jale cosmică, frica omului singur într-un teritoriu infinit de "lunci deșarte". Solitudinea câmpurilor e simbolizată prin greier. Dar greierii, răspunzîndu-și la depărtări incomensurabile, sugerează corespondența gândurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei în grinda casei materne. Greierul acesta nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb e satul!... Ninge! Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ceața peste deal s-așterne, Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! Ninge!... Alb e satul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
inadaptabil sub orice raport, care și înnebunește printr-un fatalism biologic. Pană Trăsnea Sfântul mută mormântul soției în curtea casei, cultivă flori cu inițiala E, ridică ulucile grădinii și lasă copacii să crească în sălbăticire. El simbolizează cu alte cuvinte jalea romantică a caducității de care sunt atinși endemic mulți indivizi. Tot farmecul situației stă în absurditatea tristeții, adică în poezie. Radu Finuleț e de-a dreptul un smintit care aprinde lumânări pe pridvorul casei și cântă bisericește în amintirea moartei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
are un vădit aer ermetic, fiind un fel de Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei catastrofe universale: La noi nevestele plângând Sporesc pe fus fuiorul. Și-mbrățișîndu-și jalea plîng: Și tata și feciorul. Sub cerul nostru-nduioșat E mai domoală hora, Căci cântecele noastre plâng - În ochii tuturora. Afară de asta Goga a reluat "nenorocul" din lirica eminesciană, ideea unui destin ascuns ce conduce firele vieții, interpretîndu-le în sensul unui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu mai rătăceam Pe-atîtea căi răzlețe, M-aș fi-nsurat când isprăveamCu slujba la-mpăratul, Mi-ar fi azi casa-n rând cu toți... - Cum m-ar cinsti azi satul. Ca și Eminescu, Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată de popor străvechi îmbătrînit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual fără explicarea sensului. Înrâurirea simbolistă s-a exercitat și asupra lui Goga, fără a-i fi modificat structura. Satul ține la el locul "cetății moarte" a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bate soarele-n ferestre... saloanele, fotoliile, oglinzile, pianul: Salonu-i gol, și-n umbră doar samovarul cântă... Ș-acum e gol salonul, e gol și-n umbra casei Stau vastele fotolii și lung prind să se mire... Oglinzile-și arată cu jale infinitul Și nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri... În neagra umbră, pianul cu dinții scoși afară Rânjește ca un monstru ce-ar vrea să mă sfâșie... paharul cu ceai (cu un mic feeric care e mai mult o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că jumătăți de pătrate ce-i alcătuiesc zonele marginale, iar celelalte jumătăți că fete ale piramidei cu inscripție din zona centrală. Prezența lui Enescu în medalistica românească se datorează unor mari sculptori și creatori de medalii precum G. Stănescu, Ion Jalea, Nestor Culluri, Gheorghe Adoc și a debutat în 1946 la aniversarea a 65 de ani ai compozitorului. La loc de cinste trebuie așezat și proiectantul medaliei în discuție, care comunică mesajul prin imagininea simbol a chipului marelui compozitor și interpret
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
a adus îmbunătățiri laboratorului și a organizat sediul catedrei într-un imobil achiziționat în acest scop (imobilul „Borcea”, din strada Buzdugan){\cîte 118}. Savantul român s-a bucurat de o dublă reprezentare medalistica, chipul sau fiind modelat de sculptorul Ion Jalea. În anul 1966, s-a realizat o medalie (tombac și tombac argintat, 70 mm) de omagiere, cum deducem din datele oferite de acest document medalistic, la cea de a șaptezecea aniversare. Pe avers, (fig. 130av) este prezentat capul în profil
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
medalistic, la cea de a șaptezecea aniversare. Pe avers, (fig. 130av) este prezentat capul în profil spre stânga, având în partea de sus inscripția semicirculara ACAD. PROF. DR ȘTEFAN S. NICOLAU, iar în dreapta jos semnătură incizata a gravorului, sculptorul I. JALEA. Pe revers, (fig. 130rv) este imaginea clădirii institutului creat din inițiativa savantului, având deasupra inscripția pe șase rânduri INSTITUTUL / DE / INFRAMICROBIOLOGIE / AL / ACADEMIEI / REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA. În exerga, deasupra a doua ramuri de lauri dispuse arcuit, o legendă ne informează
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
consemnează atribuirea numelui acestuia institutului pe care-l fondase. Cât privește modalitatea în care sculptorul-gravor realizează chipurile savantului pe cele două medalii, observăm că acestea, deși sunt asemănătoare că tehnică de realizare grafică, ele nu sunt, în privința expresivității, identice. Ion Jalea se etalează aici, ca și în celelalte portrete medalistice, ca un fin observator al personajului reflectat, căruia îi surprinde notele definitorii, caracteristice atât pentru aspectul exterior, strict fizice ale chipului, cât și pentru trăirile interioare. Dacă la prima medalie chipul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și Ioan Buduca, București, 1998; Fugi postmoderne, București, 2000; Îmi mănânc versurile, București, 2003; Jurnal scris în a treia parte a zilei, București, 2003; Poeme de sus în jos, postfață Dan Silviu Boerescu, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Din jale se-ntrupează Electra, RL, 1979, 23; Grigurcu, Poeți, 299-302; Cristea, Faptul, 145-149; Tartler, Melopoetica, 141-145; Mincu, Eseu, 163-169; Negoițescu, Scriitori contemporani, 259-262; Ulici, Lit. rom., I, 148-150; Pop, Pagini, 136-141; Dicț. analitic, I, 100-101, IV, 339-340; Milea, Sub semnul, 88-91
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Pompiliu Constantinescu, de reviste și ziare, numeroase colecții epistolare, de asemenea mobilier, tablouri ale unor scriitori semnate de pictorii Gheorghe Lșvendal, Francisc Șirato, Camil Ressu, Mișu Popp, Jean Steriadi ș.a., busturi ale unor scriitori, realizate de sculptorii Ion Vlasiu, Ion Jalea, Milița Petrașcu ș.a., M. L. R. este un centru de cercetare și informare, de promovare a valorilor literaturii române. Toate aceste valori sunt prezentate fie în expoziții permanente, fie cu prilejul unor comemorări, aniversări, fie prin organizarea unor expoziții în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288341_a_289670]
-
Iași”. Versurile lui N., amestecând elegia cu satira, între lamentație și sarcasm, adună și interiorizează motive caracteristice momentului de destrămare a iluziilor ce a urmat revoluției de la 1848. „Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
limba. Zbaterea În lațul iubirii este și zbaterea În lațul gramaticii. Iată, dar, adevărata, reala dimensiune a suferinței lui Ienăchiță Văcărescu: un mare ideal și conștiința că nu-l poate exprima pe de-a-ntregul. De aici, În plan emoțional, pustiirea, jalea, complexul amărîtă turturea, iar În plan stilistic: o strategie a ocolului, Întoarcerea sistematică a oglinzii spre cealaltă față (Întunecată) a obiectului. Complexul Ienăchiță Văcărescu are, astfel, un dublu registru, În cel mai prefăcut oh al lui („oh, amar și vai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
această confuzie. Sau nu-i rămîne necunoscută nici această convenție a poeziei medievale. Norocul lui că, „minte cu simțire”, nu stăruie În această direcție, se Întoarce repede la jertfa, robia, focul, lacrimile, ohtăturile sale. Rămîne, cu toată această risipă de jale, ceva nenumit, ceva ce nu poate fi exprimat. Este tema ascunsă a discursului construit printr-o recurență nebunească a clișeelor. Alecu o numește Într-un loc „un nu știu ce prea dulce” care, după el, ar fi chiar esența iubirii. Înțelegem atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce umblă pre cîmpii, La adăpost aleargă, cînd vede vijălii; Așa și eu acuma, În viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste vin păreri, Nici muzelor, cîntare, nici milă voi din cer O Patrie a plînge cu multă jale cer. La voi, la voi nădejde eu am de ajutor; Voi sînteți de cuvinte și de idei izvor”. Versurile citate mi se par lămuritoare pentru scenariul liric al lui CÎrlova. Poezia este Întîi, o ușurare, o eliberare din Încordarea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
p’acest mormînt.” Există la CÎrlova, ca la toți preromanticii, o anumită bucurie În durere. Întristarea este la el mereu dulce, mila Îndelungată provoacă o stare de beatitudine a simțurilor, ca un drog. Iată, de ce În acest molcom itinerariu al jalei, poetul cunoaște o surescitare vecină cu extazul. Există În versuri o veritabilă euforie a dulcelui. Amorul este un „izvor dulce de Întristare”, rîurile curg „dulce” răcoritor, soarele revarsă o „lumină dulce tot cu senin”, păstor iubește o păstoriță „cu chip
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
luna („vremelnica stăpînă”), glasul Îndepărtat al păstoriței etc. Este spațiul romantic (preromantic) cunoscut, intimizat și, Într-o oarecare măsură, convenționalizat de imagini literare gata făcute. Poemul Înserare urmează Îndeaproape, cum s-a dovedit, un poem de Lamartine. CÎrlova particularizează prin jalea lui dulce și plăcerea pe care o pune În singurătate această vale a plîngerii literare. Poezia este o petrecere Într-o singurătate populată cu rîuri murmurătoare, filomele și păstori orfici. Gustul romanticilor pentru marile panorame Îl aflăm și la CÎrlova
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]