5,826 matches
-
linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd, după picioare, o sfoară cu capetele înnodate care închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lei și dus am fost. Am pândit ca un tâlhar, am smuls din cârlige izmenele bunicii și m-am dus să-mi Încasez răsplata pentru bravură. În timp ce-mi număram cele cinci monezi de-un leu, Onel, ca-n joacă, mi-a smuls gogoșarii din mână și a Început, ajutat de frate-său, să se joace cu mine de-a măgaru-ntre oi. Nu știu cum s-a făcut de s-au topit printre rândurile de vie. M-am trezit singur. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Directorul l-a mustrat nițeluș pe elev la o ureche, mai mult de formă, și l-a asigurat că tovarășul profesor era bolnav și nici vorbă să fi făcut pe dumnealui: era de la medicamente. A trimis copiii În curte la joacă, l-a târât pe bețiv În cabinetul foto și l-a lăsat acolo În Întuneric, pe podea, să-și mistuie băuturica. A fost o idee nu prea fericită, căci Foiște, trezindu-se În beznă, s-a speriat de moarte. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe urmă la Comandament, ca să dați declarații și voi, și părinții. Pe urmă o să ajungeți la școala de corecție, iar alde tac-tu o să ia câte un an de pușcărie, ca să vă băgați În cap că aici nu e de joacă.” Sergentul părea supărat rău și hotărât să facă tot ce le făgăduise. Scurtul era Îngrijorat mai mult de biciclete și de plasă, iar Blondul era gata să se pună pe bâzâit și să se milogească pentru iertare. Lică se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să le fută, poate să meargă În biroul de alături, unde am un pat ce ține la tăvăleală...” Petrecăreții, Însă, nu se puteau dezlipi de scaune. Încercau să le vâre fetelor palmele pe sub fuste, dar ele se fereau ca-n joacă și mâinile păroase cădeau obosite pe masă. Soldații se holbau la ferestre. Spre zori, șefii adormiseră care pe unde i se aplecase capul. Țiganii Își strânseră În liniște sculele și plecară tiptil. Cele două fete n-aveau cu ce ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu mucegai. Hristu nu s-a supărat, a râs, chiar, de viclenia celuilalt. La un moment dat s-a Însurat cu o elevă a lui de la o clasă unde preda educația fizică, desenul și geografia În calitate de suplinitor. Aproape tot În joacă, i-a făcut nevestei trei copii. Pe lângă ei, ea pare o soră mai mare. La mormântul lui Hristu nu-ți vine să te Întristezi. Chiar și cei care nu l-au cunoscut ori nici măcar nu au auzit de el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În urmă cu ceva vreme se pierduse către Răsărit, nea Mitu Îl luase la el acasă pe Necuratul prăvălit În șanț și-l curățise, potopindu-l cu vorbe bune și duioase, ca pe un ied neastâmpărat ce se nimerise, În joaca lui nestăvilită, sub roțile unei căruțe. Iedul - așa Îi spuneau cei cărora le era Îngăduit să-l vadă - rămăsese, În urma căzăturii, cu o slăbiciune la genunchi și nu putea merge de unul singur. Așa că se ținea de umerii binefăcătorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stăpânul pleca de acasă când i se tăia porcul, căci el nu putea Îndura priveliștea uciderii animalului care atât de drag Îi devenise. Un an Întreg Îl alintase cu vorbe blânde, Îl scărpinase pe burtă, Îl trăsese de coadă, În joacă, Îi povestise Întâmplările de peste zi ori altele vechi, ca să-l Încunoștințeze de mersul lumii pe acele locuri. Vecinii care Îi Înjunghiau și-i măcelăreau prietenul de peste an se mirau de fiecare dată de cumințenia animalului care stătea liniștit, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sânge uscat țâșnit din țânțarii striviți, pe când era vreme caldă, cu (bănuiam eu) un tratat masiv și cartonat de Rezistența Materialelor. Se vedea că locuia acolo cu chirie, Înconjurată de mobilă veche, pestriță, cu lacul plesnit. M-am arătat, În joacă, nespus de gelos pe tâmpitu’ ăla de Gelu și i-am dovedit că fostul ei iubit era un analfabet, că nu știa să despartă cum trebuie În silabe, iar versurile lui șchiopătau. N-a zis nimic, dar am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii și inima. Cândva uriaș, locul de joacă mi se părea acum de mărimea unei batiste pe care o capeți la Înmormântare, cu un bănuț de metal cusut Într-un colț. Iar zidurile Între care era Închis Înaintau Încet, cu agresivitatea cumpănită a unor luptători care știu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
copacilor, câte un fir de iarbă rămas încă verd e la umbra lor. Iar noi, copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. și când m‐ am trezit eu din joacă, vacile mele nu mai erau... Le‐ am căutat o bună bucată din pădure, se însera și nu le‐ am mai găsit. Mă gândeam cu t amă ce‐ o să zică mama când m‐ o vedea fără vaci. Dar nu m‐o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Soarele mult așteptat! Și din cer acum coboară Domnișoara Primăvara, Prin văzduh venind din țări, Zburând zile peste mări, Apar păsări călătoare Ciripind peste ogoare, Totul este plin de viață... Peste tot numai verdeață. Și privind peste câmpii, Vezi la joacă doar copii. Vara S-a sfârșit anul școlar! Vara ne oferă-n dar O vacanță foarte lungă, De jucat să ne ajungă. Soarele, de sus lucește Pământul îl încălzește, Iar noi ne vom răcori În apă de vom sări, Toată
Anotimpurile by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83642_a_84967]
-
călare scurta distanță din sat, dar, în fața porții, templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii care stăteau în capătul șirului de oameni, la dreapta lui. — Trebuie că în munți sunt multe locuri de joacă, spuse el. Apoi, bătu prietenește pe umăr băieții și fetițele din apropiere. Toți erau copii ai vasalilor lui, iar mamele, bunicile și bunicii lor erau și ei acolo. Hideyoshi îi zâmbi fiecăruia în parte, pe când mergea spre treptele de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru din ceea ce am citit și chiar și din proprie experiență. Când eram copil la Priponești, foloseam un anumit procedeu de amenințare cu un cuțit mare asupra unor scai voinicești ca să-mi vindece pe câinele mare, bunul meu tovarăș de joacă, spunându-i repetat de trei ori: „Scaiule, scaiule! Dacă nu-mi vindeci pe Leul (așa îl chema pe câine), după trei zile te tai cu cuțitul acesta! Ai auzit?” și reluam același descântec la același scai, amenințându-l în fiecare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ca un profan din fundul județului Vaslui, nu prea aveam habar despre acest mare personaj a României, așa că am purces ca tot românul curios, la a urmări în presă biografia marelui om, Traian Horilcă Băsescu, actualul președinte jucător al României, (joacă al dracului de bine ori de câte ori nimerește pe la Cireșica), născut și nu făcut, (potrivit certificatului său de naștere, a cărui original s-a pierdut din păcate, odată cu dosarul lui de colaborator al securității), potrivit calendarului gregorian, în noiembrie 1951 în comuna
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fața, apoi se pierd înălțându-se cât mai sus, până în locul în care mâna mea nu mai poate ajunge. Bietele chipuri pierdute. Le mulțumesc pentru că s-au depărtat, așa vor trăi veșnic în mintea mea ca niște buni tovarăși de joacă, cu care dacă vreau pot să mă joc mereu, să inventez mii și mii de jocuri... glasurile lor mai au ecou în inima mea și vor avea veșnic. Asta e lumea pe care o țin ascunsă în oglindă ca să o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și o mireasmă dulce mă inundă ca o pâlpâire de rai...O fi iubirea? gândesc eu revoltată și nedumerită. Oare așa sângerează inima oricui? Dar copilul se îndepărtează și eu uit că i-am stat alături. Le spun tovarășilor de joacă cine e copilul și mergem cu toții să vedem ce face Ostiță. Privim de la distanță și vedem joaca lor nevinovată. Amedeo se așeza cu trupul chircit și nebunul trecea peste el... dar râsul lui era acum dulce ca al unul copil
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și nedumerită. Oare așa sângerează inima oricui? Dar copilul se îndepărtează și eu uit că i-am stat alături. Le spun tovarășilor de joacă cine e copilul și mergem cu toții să vedem ce face Ostiță. Privim de la distanță și vedem joaca lor nevinovată. Amedeo se așeza cu trupul chircit și nebunul trecea peste el... dar râsul lui era acum dulce ca al unul copil binedispus. Noi ne privim unii pe alții și ca într-o minte colectivă gândim: dar Ostiță e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ciudat cu ochii ei morți. Pe atunci, anii mei se numărau în păpuși, iar moș Caletcă era un personaj dintr-o poveste fără de sfârșit. Mă alesesem cu o colecție impresionantă de păpuși (fără de nume) pe care nu le chemam în joaca mea,nici nu le vorbeam, ci doar le priveam cu coada ochiului ca pe niște dușmance care vor veni într-o seară pe furiș să îmi ia ochii și copilăria. Le visam cum îmi dau târcoale, cum se iau de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bomboanele pe limbă să i le ia femeia? Și de ce ni i le dădea cu mâna? Ar fi fost mult mai simplu pentru amândoi, nu s-ar mai fi chinuit atâta... Dar uitam de întrebările astea și mă luam cu joaca pe la Holm, cu copiii, încercând să alergăm până la celălalt deal să atingem cerul cu mâna sau devale să ascultăm cum se înfurie apa în căderea ei spre baraj. Nu l-am cunoscut pe moș Dumitrache. A fost pentru mine doar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor tovarășilor mei de joacă. Iar viața se îndepărta târându-mă după dânsa, ba uneori încerca să-mi scuipe printre dinții tociți, drept în obraz. De undeva, din negura timpului, Dura îmi zâmbea, mângâindu-și părintește puiul... Urma mea o lua mereu înainte și eu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește și-i strunește bine încheieturile. Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai pricepe sensul. A obosit de atâta joacă. Într o noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas răgușit de trubadurii întârziați și liniștea o să-i pătrundă n suflet, picătură cu picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mi-a vegheat somnul. Dar pentru că eu nu mă trezeam, s-a gândit să se joace cu gândurile mele. Pe cele negre le-a așezat pe raftul din față, iar cele violete se ascundeau rușinate. Atîta muncă distrusă de o joacă de copil! Nu m-am supărat pe El. Îi strălucea soarele pe frunte, iar din inima lui se hrăneau doi nuferi. Mâine dacă mă veți căuta, n-am să fiu acasă. Plec pe o plajă pustie, pe țărmul Necunoscutului. Așteptând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-și unul altuia labirinturile neexplorate încă. Recunoșteau locuri comune, și-ar fi vrut să alerge de mână până la epuizare, cum o făceau în copilărie...sau să se țină strâns de mâini și să se învârtă amețitor, ca doi tovarăși de joacă nedespărțiți... Apoi, să cadă osteniți și să simtă cum zboară alături, bătând cadențat din aripile proaspete și albastre. Doar aripile lor puteau fi așa de albastre, pentru că gândurile lor veneau dintr-un străfund neexplorat al zărilor virgine... Dar el , cel
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pare acum camera, un infinit cu ochii deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri vesele de copii. Sunt tovarășii mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele noi: “Ca să nu mai suferi!” îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]