13,535 matches
-
disciplinăm viața pentru scopul final de a făuri un indestructibil corp-spirit, care să ne poată purta conștiința intactă spre Vid, după moartea fizică a corpului nostru. Religiile vestice îi promit salvarea eternă și nemurire spirituală oricărei persoane, în schimbul câtorva simple jurăminte, al credinței implicite, al rugăciunilor și al observării unor ritualuri. Dar taoismul și budismul lasă să se înțeleagă faptul că individul - bărbat sau femeie - trebuie să-și câștige propria salvare și nemurire spirituală prin propriile și intensele sale eforturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cheia rezolvării problemelor (visul și experiențele onirice) face parte dintr-o categorie care trimite cu gândul la oniromanție (interpretarea imaginilor și semnelor ce apar în stare de somn). 100 Atât la romani, cât și la greci Orcus, respectiv Ορκος însemna "jurământ". Este vorba de acel jurământ pe care îl făceau sufletele morților ce se obligau să nu-i ajute pe cei rămași în viață, ci doar să-i informeze în legătură cu ceea ce avea să li se întâmple. 101 Credem că formularea "sălașul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
experiențele onirice) face parte dintr-o categorie care trimite cu gândul la oniromanție (interpretarea imaginilor și semnelor ce apar în stare de somn). 100 Atât la romani, cât și la greci Orcus, respectiv Ορκος însemna "jurământ". Este vorba de acel jurământ pe care îl făceau sufletele morților ce se obligau să nu-i ajute pe cei rămași în viață, ci doar să-i informeze în legătură cu ceea ce avea să li se întâmple. 101 Credem că formularea "sălașul morții" se referă fie la
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
gîndească la activitatea lor, studiul și Învățămîntul, ca la o „mese rie“. Ca și alți oameni ce au o meserie (artizanii sau comercianții), și intelectualii sînt prezenți cu orga nizațiile lor corporative, universitates. Asociindu-se În mod liber, printr-un jurămînt, cu colegii lor, ei Își apropriază puterea de a-și fixa regulile propriei lor munci și comportamentul pe care fiecare este obligat să l respecte În interesul tuturor. Analogia dintre universitari și lucrătorii din zonele urbane nu poate fi Împinsă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
dintr-un motiv oarecare va fi stresat de acest gînd, în timp ce ea, absolut ignorantă, va fi întrutotul satisfăcută de "corectitudinea" soțului ei; se manifestă negativ atît la nivelul emitentului, cît și la acela al receptorului; este cazul acuzatorului care, prin jurămîntul strîmb nedescopeit de completul de judecată, atrage într-o formă oarecare răul atît asupră-i, cît și asupra destinatarului pe care îl vizează. b) În categoria minciunilor cu simplu efect, avînd consecințe sensibile doar la nivelul unuia dintre receptori, putem
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu severitate. O trăsătură comună tuturor proceselor judiciare din orice comunitate tribală sau preindustrială este invocarea unor judecători supranaturali care ar avea dreptul de a lua decizii și de a pedepsi martorii mincinoși. Judecățile prin pedepse sau cu ajutorul mărturiilor sub jurămînt nu se bazează pe dovezile aduse în fața instanței, ci pe o intervenție supranaturală care să indice verdictul. În cele zece porunci biblice se interzice depunerea unei mărturii false, iar în legile engleze a existat întotdeauna o asociere între minciună și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în fața instanței, ci pe o intervenție supranaturală care să indice verdictul. În cele zece porunci biblice se interzice depunerea unei mărturii false, iar în legile engleze a existat întotdeauna o asociere între minciună și justiția divină. Încă de la început, depunerea jurămîntului prin care o persoană este obligată să spună adevărul a fost adoptată ca un mecanism prin care Dumnezeu este implicat nu numai ca arbitru, ci și ca judecător sau, după spusele tăioase ale lui Jeremy Bentham (1843:192), prin care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numai ca arbitru, ci și ca judecător sau, după spusele tăioase ale lui Jeremy Bentham (1843:192), prin care "Dumnezeu este invocat pe post de șerif și călău omul dictează, Dumnezeu execută" (cf. Comitetul de revizuire a legii 1972:163). Jurămîntul, spune Baker (1990:6, 87-88) "are scopul de a preîntîmpina superficialitatea unui interogatoriu formal și de a asigura o veridicitate completă relatării". Pînă în secolul al XVIII-lea, în Anglia judecătorii le spuneau martorilor că a depune jurămîntul înseamnă că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1972:163). Jurămîntul, spune Baker (1990:6, 87-88) "are scopul de a preîntîmpina superficialitatea unui interogatoriu formal și de a asigura o veridicitate completă relatării". Pînă în secolul al XVIII-lea, în Anglia judecătorii le spuneau martorilor că a depune jurămîntul înseamnă că în cazul în care vor spune minciuni vor ajunge în iad și vor rămîne acolo pentru totdeauna (Spencer și Flin 1990: 45-46; cf. Wigmore 1976: s.1816). Însă, în timp ce curțile de justiție din Anglia se bazau inițial pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
divină care să limpezească adevărul și să-i pedepsească pe mincinoși, în secolul al XVI-lea această mentalitate nu a mai fost considerată mulțumitoare. Curtea denumită Star Chamber a introdus conceptul de sperjur, prin care o persoană care mințea sub jurămînt avea să se confrunte atît cu justiția pămînteană, cît și cu cea divină. Amenințarea chinurilor iadului sau a purgatoriului era destul de ineficace, lucru arătat de Sir Edward Coke într-un comentariu din Cazul lui Slade scrisă în 1602: experiența ne
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
s-a dezvoltat atît de mult, încît persoanele preferă mai degrabă să mintă în propriul avantaj, mai ales cînd adevărul le-ar aduce pagube. (Baker și Milsom 1986:441) Totuși, în ciuda introducerii pedepsei pentru infracțiunea de sperjur, declarațiile făcute sub jurămînt au continuat să fie asociate posibilității de intervenție a justiției divine. Mai tîrziu, atitudinea sceptică față de veridicitatea mărturiilor nedepuse sub jurămînt a ajuns să se datoreze libertății persoanei de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf.
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar aduce pagube. (Baker și Milsom 1986:441) Totuși, în ciuda introducerii pedepsei pentru infracțiunea de sperjur, declarațiile făcute sub jurămînt au continuat să fie asociate posibilității de intervenție a justiției divine. Mai tîrziu, atitudinea sceptică față de veridicitatea mărturiilor nedepuse sub jurămînt a ajuns să se datoreze libertății persoanei de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf. Spencer și Flin 1990:49-55). Depunerea jurămîntului de către acuzat are o istorie mai complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de intervenție a justiției divine. Mai tîrziu, atitudinea sceptică față de veridicitatea mărturiilor nedepuse sub jurămînt a ajuns să se datoreze libertății persoanei de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf. Spencer și Flin 1990:49-55). Depunerea jurămîntului de către acuzat are o istorie mai complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt, iar tribunalele medievale îi interogau tot sub jurămînt. Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
jurămînt a ajuns să se datoreze libertății persoanei de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf. Spencer și Flin 1990:49-55). Depunerea jurămîntului de către acuzat are o istorie mai complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt, iar tribunalele medievale îi interogau tot sub jurămînt. Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că a obliga un acuzat să depună jurămînt era un act contrar voinței lui Dumnezeu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a spune orice și absența unei invocări a justiției divine (cf. Spencer și Flin 1990:49-55). Depunerea jurămîntului de către acuzat are o istorie mai complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt, iar tribunalele medievale îi interogau tot sub jurămînt. Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că a obliga un acuzat să depună jurămînt era un act contrar voinței lui Dumnezeu și a legilor naturii" (Williams 1963:41). Dreptul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
complicată. Acuzații anglo-saxoni își susțineau nevinovăția prin jurămînt, iar tribunalele medievale îi interogau tot sub jurămînt. Star Chamber a abuzat de aceeași putere, încît, după ce a fost desființată în 1641, "s-a insistat... că a obliga un acuzat să depună jurămînt era un act contrar voinței lui Dumnezeu și a legilor naturii" (Williams 1963:41). Dreptul acuzatului de a nu spune nimic, asociat cu imposibilitatea acestuia de a face o mărturie sub jurămînt, a condus la ceea ce Williams (1963:45) numește
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
insistat... că a obliga un acuzat să depună jurămînt era un act contrar voinței lui Dumnezeu și a legilor naturii" (Williams 1963:41). Dreptul acuzatului de a nu spune nimic, asociat cu imposibilitatea acestuia de a face o mărturie sub jurămînt, a condus la ceea ce Williams (1963:45) numește "achitări neîndreptățite". Acest lucru a fost remediat prin acordarea dreptului acuzaților de a face, din sală, afirmații în afara jurămîntului, practică anulată în 1982 ca o consecință întîrziată însă necesară a schimbării introduse
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu spune nimic, asociat cu imposibilitatea acestuia de a face o mărturie sub jurămînt, a condus la ceea ce Williams (1963:45) numește "achitări neîndreptățite". Acest lucru a fost remediat prin acordarea dreptului acuzaților de a face, din sală, afirmații în afara jurămîntului, practică anulată în 1982 ca o consecință întîrziată însă necesară a schimbării introduse în 1898, prin care acuzatul avea dreptul să depună mărturie sub jurămînt (cf. Comisia de revizuire a legii 1972:65-66). Astfel este clar că atitudinile față de depunerea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lucru a fost remediat prin acordarea dreptului acuzaților de a face, din sală, afirmații în afara jurămîntului, practică anulată în 1982 ca o consecință întîrziată însă necesară a schimbării introduse în 1898, prin care acuzatul avea dreptul să depună mărturie sub jurămînt (cf. Comisia de revizuire a legii 1972:65-66). Astfel este clar că atitudinile față de depunerea jurămîntului s-au schimbat foarte mult de-a lungul secolelor. Unele din aceste schimbări au fost influențate de modificări în legile care acordau sau negau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
practică anulată în 1982 ca o consecință întîrziată însă necesară a schimbării introduse în 1898, prin care acuzatul avea dreptul să depună mărturie sub jurămînt (cf. Comisia de revizuire a legii 1972:65-66). Astfel este clar că atitudinile față de depunerea jurămîntului s-au schimbat foarte mult de-a lungul secolelor. Unele din aceste schimbări au fost influențate de modificări în legile care acordau sau negau dreptul unui acuzat de a avea un reprezentant legal, subiect care ne-ar îndepărta mult de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în mare că justiția divină a fost treptat exclusă ca parte activă la procese. Tribunalele din Anglia au presupus întotdeauna că un acuzat poate fi tentat să mintă pentru a-și spori șansele de a fi achitat. În vremuri vechi, jurămîntul era considerat un obstacol eficient împotriva minciunii, în timp ce Star Chamber, prin sancțiunile pe care le-a introdus, a dublat pericolul în care se aflau cei ce urmau a fi induși în eroare. Mai tîrziu, legea a acceptat dreptul acuzatului de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi interogat, ceea ce Williams (1963:37-38) consideră similar privilegiului american de a nu se autoacuza. Spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, opinia publică s-a îndreptat spre acest "drept de a tăcea" și a introdus ca opțiune depunerea mărturiei sub jurămînt, conform căreia acuzatul putea fi interogat "mai mult pentru a desființa acest scut protector al tăcerii, decît pentru a-i favoriza pe cei nevinovați" (Cornish 1978:58; Cornish și Clark 1989: 618-619). Ideea de pericol dublu dispăruse efectiv. În studiul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
favoriza pe cei nevinovați" (Cornish 1978:58; Cornish și Clark 1989: 618-619). Ideea de pericol dublu dispăruse efectiv. În studiul său asupra mărturiilor, Comitetul de revizuire a legii (1972:163-166) identifică motivele pentru care majoritatea membrilor acestei comisii considerau că jurămîntul judiciar ar fi trebuit înlocuit cu "intenția de a spune adevărul", un argument fiind că: pentru o persoană cu o anume apartenență religioasă stabilă este mai puțin probabil ca depunerea jurămîntului să constituie un imbold adițional de a spune adevărul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
motivele pentru care majoritatea membrilor acestei comisii considerau că jurămîntul judiciar ar fi trebuit înlocuit cu "intenția de a spune adevărul", un argument fiind că: pentru o persoană cu o anume apartenență religioasă stabilă este mai puțin probabil ca depunerea jurămîntului să constituie un imbold adițional de a spune adevărul. Pentru o persoană care nu are un statut religios clar, jurămîntul nu va avea nici o importanță. Numai cîțiva membri ai comisiei s-au pronunțat în favoarea menținerii jurămîntului. Totuși, Comitetul nu a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărul", un argument fiind că: pentru o persoană cu o anume apartenență religioasă stabilă este mai puțin probabil ca depunerea jurămîntului să constituie un imbold adițional de a spune adevărul. Pentru o persoană care nu are un statut religios clar, jurămîntul nu va avea nici o importanță. Numai cîțiva membri ai comisiei s-au pronunțat în favoarea menținerii jurămîntului. Totuși, Comitetul nu a făcut nici o recomandare cu privire la desființarea jurămîntului, deoarece "problema este cu siguranță o rotiță importantă în angrenajul societății, și depășește domeniul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]