8,051 matches
-
să mă privească. — Citește cincisprezece horoscoape pe zi și Îl alege pe cel care e cel mai de bine... continuă Jack. — Tu ești ! Chiar tu ! — ... citește rapid coperțile unor cărți cu pretenții și spune că le-a citit... — Puteam să jur că n-ai citit Marile Speranțe ! spune Artemis triumfătoare. — ... se dă În vânt după lichior... — După lichior ? spune Nick, Întorcându-se de-a dreptul oripilat. Doar nu vorbești serios. — E Emma ! Încep să strige cei din partea opusă a camerei. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dându-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai câștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic. Dar faci o mare greșeală, să știi. Iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai câștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele de ponei că n-am să fac nimic. Dar faci o mare greșeală, să știi. Iese ofticată din cameră și eu rămân privind În urma ei, Încă stresată. Fata asta e o psihopată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îi trag un zâmbet cât pot de vesel. Trebuie neapărat.. să vorbesc. Cu picioare tremurătoare, mă grăbesc spre colțul curții, destul de departe ca să nu mă audă. — Jemima, mi-ai promis că nu faci nimic ! șuier. Nu-ți amintești că ai jurat pe geanta ta Miu Miu din piele de ponei ? — Nu am nici o geantă Miu Miu din piele de ponei ! mi-o Întoarce triumfătoare. Am o geantă Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cuviincios ca unei cunoștințe. Ar fi fost o lectură ideală pentru nopțile lungi de iarnă de-aș fi avut în biblioteca asta vreunul din romanele Aglajei, să zicem pe cel antum, D.C.F.C.I.M.? Las’ că și cărțile despre care puteam să jur că nu-mi lipsesc din bibliotecă nu se mai găsesc, după câteva rânduri de ordine făcută de femeia pe care o aducea mama de două ori pe an la curățenie. Aglaya cel puțin știu că nu fusese niciodată în biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate de luminația electrică. Florăreasa mea Mihaela, atât de ochioasă, că globii rotunzi îi îngustează fruntea, se jură că noaptea face vânzări mai bune. Aluzia ei nu-i greu de înțeles, numai că eu plecasem de-acasă fără un bănuț în buzunare - ia zi, ce mi-ai face tu cadou? Uitați, domnu’! râde Mihaela, sticlindu-și dinții conici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Suze cât am dat pe sandalele cu clementină, și‑a făcut griji că poate nu a fost suficient de strictă cu mine și m‑a pus să‑i promit că în weekend - ăsta nu cumpăr nimic. M‑a pus să jur pe - de fapt, chiar pe sandalele cu clementină. Și o să fac eforturi să mă țin de promisiune. Vreau să zic că are perfectă dreptate. Dacă ea poate să nu se ducă o săptămâna întreagă la cumpărături, ar trebui să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
s-a umplut, nu mai curge apă. Ea se ridică, merge la ușă și o închide. După aceea, se uită la el și așteaptă. Ping, o cheamă el. Ea își întinde brațele. E o noapte de lacrimi și promisiuni. Ne jurăm să nu lăsăm niciodată nimic să stea în calea iubirii noastre. A doua zi, el este din nou încrezător. Pleacă să-și caute o slujbă și se întoarce cu flori în mână. Nici o veste bună, scumpo, dar iubirea e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca soția lui Wang. Din nou, e vorba despre o familie chineză care trăiește în sărăcie sub invazia japoneză. Din nou, supraviețuirea este unica temă a filmului. Iar ea este extraordinară. În finalul filmului, cară trupul soțului ei mort și jură, cu ochii la camera de filmat: Poți să mă tai bucăți sau să mă sfâșii în o mie de bucăți, dar spiritul meu nu va înceta niciodată să se lupte! Norocul meu a luat repede sfârșit. În vara lui 1937
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce poți pentru binele Chinei, îi zice ea cu blândețe. Ai plăti prețul, de-ar fi să fie unul? Omul zice că da. Ești încăpățânat. Era legământul nostru de nuntă. N-am uitat. Ea își lasă capul pe piptul lui. Jur că ți-aș ridica mândră capul, de-ai fi omorât pentru convingerile tale. Teama face loc curajului. A doua zi, cuplul Liu își transmite temerile lui Deng și celorlalți prieteni ai lor. În plămânii tuturor este acum aer rece. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poartă. Merge repede până în celaltă parte, în colțul din dreapta, și se apleacă peste bară. Scoțându-și șapca, lovește din brațe și strigă: Trăiască poporul meu! Sunt gata să mă cațăr pe un munte de cuțite pentru tovarășul președinte Mao, se jură tânărul Kuai Da-fu la o întrevedere pe care a aranjat-o Doamna Mao pentru ca el să-l cunoască pe Chun-qiao. Lui Chun-qiao nu-i ia mult să-l lumineze. Când o să vină timpul? întreabă Kuai Da-fu. Ascultă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sè scap de el ar trebui sè mi-l smulg cu piele cu tot! Mè, Matei, mè privește sfredelitor, lasè textele! Încè n-ai scèpat de femeia aia? Nu! Și?! O iubesc, Șerban, o iubesc pe viațè și pe moarte! Jur, domnule procuror șef! O iubesc și nu mai accept sè mè intimidați! Și ea?! Are o cèsnicie reușitè, perfectè! Ne-am despèrțit, dar, N-am petrecut împreunè nici mècar o duminicè! Îți dai seama?! Ne-am întâlnit pe furate! Clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o fac sè se îndrègosteascè de mine și, urmând firul cumplitului gând, Matei își închipuie cè, dupè o vreme, fata îl va duce pe noul ei prieten sè-l prezinte pèrinților, Bunè ziua, Doamnè! Îmi pare bine! Domnule procuror șef! Da, jur pe Biblie, o iubesc pe èèè fiica Dumneavosatrè! Și, vè garantez, aveți cuvântul meu, Domnule procuror șef, cè voi avea grijè de ea! Acum locuiesc cu chirie, Domnule, dar, în curând, voi pleca în America! Un salariu foarte bun, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ce-ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și ai venit/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Pui pastila pe limbă, Înghiți Încet, cu icnituri apa care Îți frige gura uscată, dedesubt, macheta unui oraș-jucărie În care Îți juri să nu te mai Întorci vreodată. În scaunul de alături fața nemișcată, negricioasă, bine hrănită, tristețea fețelor nemișcate care Își ascund mulțumirea-nemulțumirea. Dar nici tu n-ai strigat: deschideți odată geamurile ca să intre aer, de ce să mă sufoc, Împreună cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-l caut eu p-aici și p-aici? ― Nu-i la mine! Nu-i la mine! se apără Nicolae, abia vorbind printre hohote și țipete. Reuși să scape, se rostogoli pe divan și se ascunse repede sub perne. ― Caută, nepotache! Jur că nu-i la mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Benjamin Franklin din sud-estul Europei. Prințul tocmai ducea paharul cu vin roșu la gură, dar răsuci încet capul spre ea și o privi în tăcere, așteptându-i privirea. Simți că ea nu dorea să facă acest lucru, însă, putea să jure, era nerăbdătoare să audă fireasca întrebare după o astfel de declarație. ― În cazul acesta, eu mă simt cel prea onorat. Dar și surprins. De ce credeți asta despre mine? Femeia zâmbi, întoarse capul și, pentru o clipă, prințul se simți luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
roz-pale ale pantofiorilor ei din mătase, simțindu-se cu totul răpiți de vraja acelor momente de revelații, până la ultimele note. În aplauzele frenetice, Nanone făcu o reverență, luă trandafirul din colțul decolteului și îl aruncă, întâmplător, ar fi putut să jure, chiar spre sofaua albastră. Generalul îl prinse din zbor, dovedind, în ciuda vârstei, reflexe rapide. Zâmbi și, înclinând ușor capul, îi căută privirea. Dar ochii primadonei trecuseră deja mai departe, spre fotoliul din spatele sofalei. A fost o mică înfrângere pentru Kutuzov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe curând! Și, înainte de a întoarce calul, îi făcu un semn cu ochiul. ― Pe curând, Guibert, dacă așa zici tu! Aceste cuvintele nu aveau nimic comic în ele, dar dacă i-ar fi putut vedea cineva, ar fi putut să jure că râdeau cu poftă ca de o glumă bună. Marioritza îl urmări cum se îndepărta, apoi își privi cu plăcere șoimul pe care prințul i-l dăruise în dimineața acelei vânători de iarnă. În ultimul timp, hoinăriseră împreună prin împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
același timp, îl fulgeră nu numai albeața brațului, dar și privirea. Manuc tresări, ca și cum ar fi recunoscut pe cineva. Privi în urma lui, pe drum. O căută printre servitorii și târgoveții care umpleau strada, dar țiganca dispăruse. Ochii aceia... Putea să jure... Erau ochii Marioritzei. Se scutură de impresia asta. Logic, nu puteau fi ochii Marioritzei. Numai că, de când plecase, i se întâmpla ceva curios. Mereu i se părea că o zărește, că o recunoaște sau avea senzația că era prezentă undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o fac așa, pe maidan, în dosul brutăriei, ca tine. Consulul uitase, bineînțeles, ușa deschisă. Pe culoar, Julien consideră că auzise cam tot. Se răsuci pe călcâie. Venise timpul să se ocupe și de acel animăluț de budoar. Putea să jure că Hermelinul încă nu își revenise. Într-adevăr, îl găsi în picioare, gata de fugă. Nu apucase să se încalțe, dar îmbrăcase o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Julien se prefăcea că îi aranjează hainele mai bine. Eu te învăț pe franțuzește... iar tu mi-o arăți pe românește... Dar uite, uite că plecai cu pantalonii în vine!... Hermelinul roși de ciudă, dar și de plăcere. Putea să jure că își legase bine nădragii. Cum de alunecaseră totuși? Valetul avea mâini de vrăjitor. Nu le simțea, în schimb, resimțea din plin efectul. ― Ce faci? Nu mai pleci? ― Ba da! Acum... Vă mulțumesc, domnule! ― Ușa este puțin mai la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
căutat-o bine? Nu era Ucraineancă de-a ta, hoholule? - Pentru mine nu există nici Ruși, nici Ucraineni... - Ce spui tu, străine!? Ofițerul izbucnește În râs. Grabenko se uită la el, Încruntat, furios și În același timp, umil. - Nu te jura, te cred, te cred!, continuă tata. Pentru cizmele cu care ți-ai Încălțat capul, oamenii se Împart, curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția, bolșevicule?!, rânjește bivolul de Grabenko. Ce, -ți pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta, nemișcat și mișcă strașnic din pulă - jurau că abia ieri Îl văzuseră pentru ultima oară. Dacă nu se jurau ei - mai uită omul, nu? - atunci mă juram eu pe ce-aveam mai sfânt: că-i văzusem pula ciomăgoasă bătând văzduhul de parc-ar fi fost clopot uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta, nemișcat și mișcă strașnic din pulă - jurau că abia ieri Îl văzuseră pentru ultima oară. Dacă nu se jurau ei - mai uită omul, nu? - atunci mă juram eu pe ce-aveam mai sfânt: că-i văzusem pula ciomăgoasă bătând văzduhul de parc-ar fi fost clopot uite, mai adineaurea! L-am tot căutat pe Cazimir. L-am căutat - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta, nemișcat și mișcă strașnic din pulă - jurau că abia ieri Îl văzuseră pentru ultima oară. Dacă nu se jurau ei - mai uită omul, nu? - atunci mă juram eu pe ce-aveam mai sfânt: că-i văzusem pula ciomăgoasă bătând văzduhul de parc-ar fi fost clopot uite, mai adineaurea! L-am tot căutat pe Cazimir. L-am căutat - să-l revedem. Așa, cam la trei zile, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]