179,812 matches
-
neverosimilă ori absurdă este o contradicție în termeni. O știre partizană, tendențioasă sau pur și simplu ironică atrage după sine necreditabilul informației. De la formă, ne întoarcem la conținut: știrea este altceva decît comentariul evenimentelor, este chiar evenimentul în stare nudă, lăsat să producă asupra celor care o află efectul dorit de fiecare sau de care fiecare este capabil. Știrea este ca boabele de grîu care intră în moară. Cu măcinatul se ocupă telespectatorii, ascultătorii, cititorii de ziare. Nu e greu de
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
bine, cred, decît mă cunosc eu însumi, citind astfel de lucruri despre mine, îmi spuse odată și amuzată și ușor agasată: ar trebui să mă-ntrebe pe mine cum ești, să le spun eu adevărul, nu vezi că bat cîmpii? Lasă-i în pace, i-am răspuns, căci nu contează aici adevărul. Dacă s-a lipit de mine această imagine, cu ea o să mor”. Așadar Gabriel Dimisianu nu-și recunoaște calitățile - căci, totuși, despre o sumă de calități este vorba! - ce
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
n-a manifestat, la începuturi, o înclinație certă spre comentarea actualității, această „specializare” relativă venind din împrejurarea (extrem de norocoasă!) că a intrat (și a rămas!) în redacția Gazetei literare, devenită România literară. Dar dacă s-ar fi întîmplat altminteri? Dacă (lăsînd la o parte ipoteza unei situări extra muros, a unei imposibilități de activitate specifică!) ar fi nimerit într-un mediu „academic“, la Universitate sau la un institut de cercetări de istorie literară, ce-ar fi făcut? Răspuns semnificativ: „probabil că
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
dar și a lui Leonid Dimov, Sorin Titel, Nichita Stănescu, Șt. Bănulescu etc., dacă nu ar fi scris nici un rînd despre ei discreditații în vremea comunismului N. Manolescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Gheorghe Grigurcu, Lucian Raicu, M. Iorgulescu sau chiar, lăsînd pentru o dată modestia la o parte, cel care vă vorbește?“. Iar lui Marin Mincu indispus de „impresionismul criticii“ ce i se înfățișează de-a dreptul „pernicios“ și care pledează pentru o critică „de sistem“, sincronizată cu orientarea structuralistă, sociologică, psihanalitică
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
este taxat drept demolator al marelui scriitor. Sînt critici care s-au erijat în protectori vigilenți ai lui Marin Preda și Nichita Stănescu interzi-cînd orice discuție critică despre aceștia, făcîndu-le astfel mai mult rău decît bine, la drept vorbid, pentru că lasă să se strecoare, în legătură cu ei, impresia fragilității. Scriitorul care are nevoie de protectori, de gardă de corp critică, apare într-o rea postură, trezind suspiciunea că singur nu se poate apăra”. Prin fermitatea unei asemenea posturi, G. Dimisianu atestă înscrierea
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
înspăimîntați, în timp ce sfintele femei boceau îndurerate și-și sfîșiau amarnic veșmintele cernite, taman pe la ceasurile în care soldații romani picoteau lîngă lespedea grea de piatră și trupul Mîntuitorului, eliberat de giulgiu-i și ușurat de povara pămîntescă se pregătea să lase mormîntul pustiu, eu, îmboldit bag seama de vreun gînd potrivnic ori de cine știe ce pornire vrăjmașă, dacă nu cumva, Doamne ferește, chiar de amîndouă, m-am uitat la... Surprize, surprize... Adică, asta e, s-o spunem pe șleau și fără fasoane, m-
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Cronicar Mitul țăranului român Am iubit dintotdeauna siguranța și tranșanța. Îl citez pe dl. Marin Mincu din COTIDIANUL de sîmbătă 3 și duminică 4 aprilie: „Lăsînd la o parte orice controversă biografică, este evident pentru toată lumea că Eugen Ionescu este român, Witold Gombrovicz este polonez și Samuel Beckett este irlandez”. Doar că nu despre biografie e vorba (aici lucrurile sînt simple!), ci despre operă. Scriindu-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]
-
unde tatăl său se afla în misiune diplomatică, petrecîndu-și întreaga copilărie prin diferite capitale din cele două Americi, de unde cosmopolitismul întreagii sale opere, alături de o precoce conștientizare a problemelor și identității mexicane. Primele sale romane, La región más transparente și Las buenas conciencias ilustrează acest paradox. La începutul anilor ’60, Fuentes, ca majoritatea “capilor” Boom-ului devine un apărător hotărît al revoluției cubaneze, scrie articole de un marxism militant, care, însă nu transpare în cele mai bune romane ale sale din
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
E privilegiul nașterii de a se desfășura melodic. Iată de ce am numit-o Cecilia, după sfînta protectoare a muzicii, condamnată la moarte prin sufocare în propria ei baie și decapitată abia după trei tentative nereușite ale soldatului roman care a lăsat-o să agonizeze trei zile încheiate. Dăm nume ca să exorcizăm. În 1972 m-am căsătorit cu cea de-a doua soție, Silvia Lemus, iar cea de-a doua fiică a mea, Natasha, s-a născut la Washington în 1974. Era
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
toată mă subjugă. Preștiutul nu există Și asta e teama cea mare. Vreau să te văd în aceeași poziție, zguduită-n plîns, lipsită pentru doar o săptămînă de firavele-ți proptele. Fiecare bărbat ucide ce iubește.” Fiece femeie se va lăsa-n iubire Pînă la moarte. Ce e iubirea pîn’ la moarte? E doar un pelerin Prin toate văile asemenea? Fiul meu se identifica îndeaproape cu acei artiști care muriseră de tineri, John Keats, Egon Schiele, James Dean, Gaudier-Brezka... Nu au
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
pe care astăzi o înțelegem mai bine, cunoscînd și experiența atîtor prieteni ai noștri care au pierdut devreme un copil. O sumă de umbre, fatalități întrețesute și moarte, alături de cei ce au fost și de lucrurile pe care le-au lăsat, inerte, într-o cutie, într-un dulap, într-un așternut pustiu sau o pagină nescrisă. Mai presus de toate luptăm pentru a păstra căldura acelor lucruri, forma cutei, urma călătorului... Cît de bucuroși am fost atunci cînd am aflat că
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
complicități, divinații și acte de grație... Toate aceste lucruri le trăiau Laura și Santiago, în timp ce fiul murea, și știau amîndoi că va muri, complici, intuindu-se reciproc și mulțumiți unul de celălalt, fiindcă unicul lucru pe care hotărîseră să-l lase să iasă la suprafață era compasiunea. Privirea strălucitoare a băiatului, venind din orbitele-i din ce în ce mai adînci, adresau lumii și mamei - care se suprapuneau în sufletul copilului - următoarea întrebare: “Cine are dreptul să mă compătimească?”. Nu mă trădați prin mila voastră
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
desprind descrierile sinestezice, care acaparează și pun în mișcare toate simțurile, le stârnesc, le frustrează, le agresează. Narațiunea se topește sub tensiunea barocă a viziunii, se sublimează în poezie sau, dimpotrivă, devine tăioasă, cu asperități de invectivă. Versatilitatea registrului nu lasă cititorului nici un moment de relache, dar îi oferă în schimb fascinația cuvântului insurgent, redescoperit. Elena Pasima, Curtea-de-ape, Editura Vinea, București, 2003, 320 p.
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
de prim rang în literatura franceză”, scrie Eugène Poitou în Revue de Deux Mondes din 1856. În fine, Eduard Engel e de părere că Buddenbrooks al lui Thomas Mann “narează povești nesemnificative despre oameni nesemnificativi într-un stil nesemnificativ”. Dacă lăsăm la o parte lipsa de pricepere a comentatorului, astfel de dovezi de orbire critică au de obicei o explicație simplă: noutatea temei ori a stilului și factura neortodoxă, contrară tradiției sau modei. Cît de mult poate juca împotriva unui autor
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
mondial sînt insuficient ancorate în peisajul european al momentului respectiv - ascensiunea fascismului, ideile rasiste ale lui Gobineau etc. -; ecuația profesorului timișorean nu ia în considerare contribuțiile unor gînditori progresiști ai epocii, teoria sincronismului a lui Eugen Lovinescu, de exemplu), totul lasă impresia unei răfuieli cu o singură etnie din conglomeratul transilvano-bănățean. Categoric, românii nu sînt mai buni, dar nici mai răi decît celelalte etnii care populează acest colț al continentului. Victor Neumann are perfectă dreptate atunci cînd pledează pentru transculturalitate și
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e suficient de intensă
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
voturile românilor cu rețete de import. PUR i l-a răpit Liei Roberts pe Dick Morris, un regizor de campanii electorale care doar pe la căminele culturale din lumea a treia mai primește cîte o punere în scenă. PRM s-a lăsat convertit cu tot cu liderul său, de un alt controversat consultant politic, Eyal Arad, socotit și el la fel de indezirabil în branșă prin Israel, ca Dick Morris în SUA. Nici partidul de guvernămînt nu s-a lăsat mai prejos, semnînd și el un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
punere în scenă. PRM s-a lăsat convertit cu tot cu liderul său, de un alt controversat consultant politic, Eyal Arad, socotit și el la fel de indezirabil în branșă prin Israel, ca Dick Morris în SUA. Nici partidul de guvernămînt nu s-a lăsat mai prejos, semnînd și el un contract cu o firmă de pripas, Zilberstein, pentru campania din 2004. Deocamdată Alianța PNL-PD nu a oficializat vreo legătură peste graniță, dar se zvonește, însă fără confirmări, că și Traian Băsescu l-ar vrea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
renunțe la umbrela politică pentru a-l lua la întrebări. Se vor mulțumi, așadar, mult încercații procurori și judecători locali cu niște biete și nesigure autosuspendări, ca să-i ia la întrebări pe acești suspectabili? Centrul, să nu uităm, nu-i lasă din brațe cîtă vreme nu le retrage, oficial, sprijinul politic. Iar dacă Centrul tace, iar ei doar se autosuspendă, cum să te legi azi de ei, fără să te cuprindă anxietatea că mîine vor renunța la autosupendare? Asta se poate
Semnalele viitorului anterior by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12993_a_14318]
-
plouă în capitală cu cafea, fie și verde, netrecută prin foc, dar să aibă ceva lumea necăjită... Nu era o pungă prea mare, vreo jumătate de kil, cafeaua însă se dusese, trebuia să împrumut, nu pot fără ea, nu mă lasă viciul - mă gândeam în timp ce priveam cei doi, trei pasageri, toți bătrâni, aplecați și culegând anevoie bob cu bob înțepenite printre interstițiile dușumelii tramvaiului, care circula vesel cu viteză, binedispus de captura făcută... * Ștefan Bănulescu, redactor șef la Luceafărul, pe când stam
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]
-
Soljenițîn, când acesta fugărit, spionat, încercuit se străduia să expedieze în străinătate un manuscris incendiar, Arhipelagul Gulag. Cu toate că avea nevoie urgentă de un sprijin, prozatorul rus l-a ocolit pe oaspetele de vază, în care a pierdut încrederea, căci se lăsase curtat de Kremlin, cu care se purta prea conciliant. Câteva luni după aceea a fost sechestrat de poliția secretă, suit cu forța într-un avion, ca un delincvent ordinar și izgonit dincolo de hotarele imperiului rus. Amfitrionul la care s-a
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
supuși unei carantine. Dar la eșecul și impasul politic al lui Sartre voi reveni ulterior când voi releva și valoarea sa excepțională ca deschizător de poteci neumblate pe aria literaturii. De la cele dintâi apariții ale sale în public, Sartre nu lăsa pe nimeni indiferent. Incita parcă la o ripostă, provoca scandalul. Era invidiat pentru audiența la public, pentru succesul rapid și statornic. S-a pus la cale de îndată sabotarea lui, a fost împroșcat cu clevetiri și calomnii dintre cele mai
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
pierdut al copilăriei, autoarea speră că pe tărâmuri exotice va redobândi acea privire edenică, liberă de orice prejudecăți, pe care o prețuiau atât de mult transcendentaliștii americani. „Am cumpărat cărți despre Thailanda pe care nu le-am citit. Le-am lăsat acasă, neatinse. N-am vrut să-mi influențez în nici un fel impresiile. Vreau să privesc cu ochii mei Orientul. Să îl miros. Să îl gust. Să greșesc. Probabil, să nu îl înțeleg. Vreau să-mi încarc sufletul. Cu tot ce
Așteptări... thailandeze by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12975_a_14300]
-
au început să mă deranjeze și fișele. Ocupau și ele un spațiu ce l-aș fi dorit ozonat, frumos, cu plante înflorite exploziv în glastre. Atunci mi-a venit ideea să fac din toate fișele una singură. Memoria nu mă lăsase. Citeam hîrtia și în minte se derulau: Război și pace, În căutarea timpului pierdut, Omul fără însușiri, Kafka, Dostoievski, Mann, Gogol, Enciclopedia Britanică, Pomicultura R.S.R., Eminescu în Ediția Perpessicius, Mersul trenurilor, Cartea de telefoane, Cartea noilor coduri ale străzilor din
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
motive pentru care aceste poeme merită citite. Deși se înscrie într-o tradiție foarte bogată, aș putea spune chiar strivitoare, spiritul rafinat și prezența delicată a Ancăi Pedvis conferă multă elegantă versurilor care reușesc să se sustragă locurilor comune și lasă impresia unei prospețimi datorate probabil, unei atente și îndelungate elaborări. Senzoriale, feminine, cu delicate mișcări interioare, poemele surprind savoarea lentorii, a unei retrageri deliberate în perceție, în fine înregistrări: „În imperiul tăcerii/ suntem cu toții egali. / Sunt sora de tăcere cu
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]