4,013 matches
-
mari nu lăsau să se vadă aproape deloc ridurile din jurul ochilor. Mi-am privit gleznele umflate când le am vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă străduiam să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să lupți, totul e să vrei și să judeci, iar de crengile pomilor, lasă să se spânzure veverițele cu coada, nu ditai flăcăul ca tine!... Ionică : Ai dreptate, voi încerca. Uite mâna mea.( Îi întinde palma) Cotoșman: Adică să batem laba cum s-ar zice! (Intră un neguțător, având în mână diverse obiecte de vânzare) Negustorul: Veniți toți la moșu-ncoace Am aici tot ce vă place Cercei, nasturi și dantelă Salbe, rochii și inele Săbii, cizme și tunici Și pistoale
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o văd și pe asta, om să miaune ca pisica, am mai văzut, dar pisică care să vorbească ca omul, ba! Cotoșman: Vorba! Negustorul: La ordin jupâne! Cotășman: Stăpâne, cumpărămi-le! Negustorul: Cumpără-i-le, nu vezi cum și-a zdrelit labele, săracul. Pentru dumnealui ți le dau pe nimica toată. Un cotoi care vorbește, e cineva! Ionică: Bine, ia-ți cizmele! (îi dă moșului câțiva bani) Umblă sănătos! Cotoșman: Și la pungă gros! Negustorul: Câț, spurcăciune! Ionică: Șiret moșul, cum făcu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Și pe toate le descurc Și la toți vă spun pe șleau: Miau! Ionică: Brovo ție! Parc-ai umblat încălțat cu cizmele de când te-a fătat maică-ta!... Cotoșman: Atâta doar că cizmele îmi sunt puțin cam mari! Îmi fac laba mare... Ionică: E, acum aștept să văd și minunile pe care te-ai lăudat c-ai să le faci. (Râde ironic). Cotoșman: Le vei vedea și începând chiar din această clipă! (din culise se aud strigăte:” Pe el, pune mâna
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
în cal? Cotoșman: Păi, ce, calul e mic? Uriașul: Atunci spune tu în ce vrei să mă prefac! Cotoșman: Prefă-te în șoarece, dacă poți...Dar nu poți! Uriașul: Prost ești mă...(dispare, apare un șoricel) Cotoșman: (sare și pune laba pe el)Vin la mama, Uriașule, să te-nvăț eu să te mă mai mănânci și altă dată! (Îl bagă în gură) (căzându-i în genunchi) Cotoșman, Cotoșman, ne-ai salvat de tiran! Cotoșman: Ridicați-vă imediat! Nu-mi place
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ia te uită ce i-a trecut prin cap... Bărbații ăștia, beți sau treji, nu urmăresc decât un singur lucru: să te vadă, Doamne, iartă-mă, cu cracii În sus. Pentru asta sunt În stare să se târască În patru labe după tine. Dar dă-le un pic de nas și ai să vezi ce vei păți!“ „Dacă Îmi dai un pupic, Îi propusese Extraterestrul, adorm pe loc. La noi e obiceiul, adăugase el, ca, Înainte de culcare, să fii sărutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea pitită pe cer, Înotând În nămolul purpuriu, alături de alte astre. Câteodată, carapacea lunii pica În fântâna lor, făcându-și loc cu labele prin grămada de monede și pietre. O putea scoate la suprafață, dacă scufunda găleata mai adânc. Ajungând la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un peștișor. Prinzând-o, Mașa i-o arăta Marusiei, Însă păpușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou se odihnea, surâzător și satisfăcut, după ce smotocise im prudenta pisică ce trecuse granița domeniului său. Din labo ratorul lui Tournesol răzbăteau, cu exactitatea unui metronom, ecourile micilor explozii ce anunțau că profesorul era în curs de a face o nouă descoperire vitală pentru umanitatea neștiutoare. În acest decor ce semănă cu decorul atâtor zile de dinaintea sa, o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
făcut alaltăieri? —Ce? — Niște copii care mergeau la școală s-au oprit la castanul din fața porții să se joace. Au lăsat ghiozdanele și punguțele cu mâncare lângă castan și au alergat, strigând unii după alții. Lupaș a deschis poarta cu laba, după obiceiul lui, a ieșit în stradă, a văzut lucrurile copiilor lângă castan, a luat un ghiozdan în gură și l-a pus la noi pe scară. —Ioai! Așa ai făcut mă? s-a uitat Elena zâmbind spre Lupaș. Ce-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
această sintagmă, adevărul ultim i se revelase lui Bikinski cu Întârziere, după ce În prealabil Oliver Îl descoperise Într-o duminică după-amiază, În timp ce era la bucătărie și privea pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea cu labele cocoțate pe balustrada blocului vecin și lătra la trecători. Oliver se așteptase ca trecătorii să reacționeze În același mod, ei se plimbau Însă liniștiți pe bulevard, conversând pașnic Între ei, ca și cum ar fi trăit Într-o lume În care totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bloc de celălalt. La drept vorbind, făcând această operațiune, Lawrence era interesat să verifice dacă adevărul pe care-l stăpânea un patruped era aidoma cu cel pe care-l poseda un semen de-al său ce umbla ridicat În două labe. Adevărurile erau aproape identice. Doar că unul putea să miște din urechi, iar celălalt avea posibilitatea să scoată mult fum pe nas. Aceasta era singura deosebire. În rest, adevărurile ultime coincideau. De aceea, nu era de mirare că la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
identice. Doar că unul putea să miște din urechi, iar celălalt avea posibilitatea să scoată mult fum pe nas. Aceasta era singura deosebire. În rest, adevărurile ultime coincideau. De aceea, nu era de mirare că la miezul nopții, proptindu-și labele de balustradă, cu ochii ațintiți la cer, cei doi urlau la lună plină. Pornind de la această revelație și mergând din treaptă În treaptă, Oliver descoperi și calea, sau mai bine zis, scara ce duce spre adevărata mântuire. Scara se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reflecta În bezna așternută dedesubt. Acesta, coborând pe scară, Îi poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele și fulgerele se transformau În lătrături. Lawrence le strângea pe făraș și le arunca În stradă... Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stare, masterandul medită mult la adevărul ultim, care mirosea acum destul de urât. Stând ghemuit sub pat, Lawrence Își dădu seama totuși că adevărul, fie el prim sau ultim, are nevoie de aer și lumină și atunci, Înaintând Încet În patru labe, ieși de sub saltea și se Îndreptă spre fereastra ce da În grădină. Aici, după ce Încercă din răsputeri să deschidă fereastra În fel și chip, descoperi că aceasta e zidită din cărămizi de plută, ce aveau darul de a estompa orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
teamă. Și peștii, și broaștele, albinele și buburuzele, furnicile și lăcustele cu cap de cal verzui ce săreau de pe un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului, ce plutea peste dealuri și lunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul. Scena părea desprinsă din tablourile lui Bosch. O masă Încărcată cu resturile festinului se deplasa prin cameră, Încălțată ca un om. Nu cumva se pitise vreun mușteriu sub ea și, ca să-l sperie pe Noimann, umbla chircit În patru labe, având o pereche de adidași prinse pe mâini? Sau poate că, În loc de unu, se ascundeau sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din nou halucinații?! Medicul stătea În poziție de lotus pe marginea patului, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
evite astfel de discuții. Însă Bikinski și ceilalți nu se lăsau până nu aduceau la masă tot Fanarul... Pe pieptul arătării apăru o coroană aurie, deasupra căreia se Înălța un leu cu coada solzoasă, ținând un steag de cruciat În labe. Pride of WEMBLEY. 100 cle. London Dry Gin. 40% vol. „Va să zică am ajuns și la gin. Atunci se și explică de ce mi-a fost așa de rău...” Acum, nasturele pe care-l ținea În mână purta o altă marcă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anihilase voința cu retorica sa aberantă și-l pervertise Într-un asemenea hal, Încât Noimann trecuse dincolo de limitele rațiunii!? Scurte secvențe din acest dezmăț infernal Îi reveneau mereu În memorie. Ba o vedea pe domnișoara Lily târându-se În patru labe În fața lor, gâfâind cu limba scoasă afară de un cot, și pe Satanovski, stând picior peste picior, cu trabucul aprins și jobenul dat pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
neobrăzării. Rochia fusese mototolită și Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul se vedeau În dreptul decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu fesele descoperite. Noimann rămase aproape fără glas. Cravașa stătea agățată de aer, Împietrită În aer. Bobițele de sânge Înghețaseră și ele deasupra penitentului, Într-o constelație ciudată. Zodia Vărsătorului (cea a lui Noimann) se interfera cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
totuna. Un singur corp, patru picioare, patru brațe, patru sfârcuri și două spinări, când deasupra, când dedesubt... Apoi o singură spinare, ca și cum ar fi fost două, stând În două picioare, ca și cum ar fi stat În patru, târându-se În patru labe, ca și cum s-ar fi târât În opt. Un singur chip, mai mulți sâni, mai multe brațe... Păianjenul, păianjenul autodevorator... Noimann pășește pe trotuar cu grijă, ca și cum ar avea un trup de sticlă ce s-ar putea sparge În bucăți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fie discutate. Privind în urmă, psihologii de copii și consilierii din școli spun astăzi că, în valul recent de sinucideri la adolescenți, e vorba de fapt, mai ales de puștii care încearcă să se sugrume în timp ce-și fac laba. Îi găsesc ai lor țepeni, c-un prosop răsucit în jurul grumazului, legat de suportul de prosoape din baie. Spermă moartă peste tot. Sigur, părinții curăță. Trag niște pantaloni pe copil. Fac să pară totul... mai acceptabil. Să pară intenționat. Genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
își vâră tija de metal pe toată lungimea pulii. Și-o freacă cu tija aia înăuntru și slobozul e mult mai mișto. Mai intens. Fratele ăsta mai mare călătorește prin lume și-i trimite expresii franțuzești. Rusești. Sugestii utile pentru labă. Dup-asta fratele mai mic n-apare într-o zi la școală. Seara mă sună să mă-ntrebe dacă nu pot să-i iau și lui temele pentru următoarele două săptămâni. Fiindcă e-n spital. Trebuie să împartă salonul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]