3,980 matches
-
singurul zgomot care se distingea atunci. Toate celelalte încetaseră. Și cutremuratul pământului, și huruitul, și bubuitul... În urechi îmi vâjâia doar un hiu hiu hiu. Răsuna strident în beznă. Parcă ne pândea nerăbdător un animal de pradă, gata-gata să pună laba pe noi. Sau mii de insecte subterane oribile, având aceeași țintă, se dilatau și se contractau precum burduful unui acordeon. Indiferent ce-o fi fost, era un zgomot pe care nu-l mai auzisem în viața mea. M-au trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că ar fi interesat pe cineva așa ceva și nici nu se transmitea la știri o asemenea veste. Culoarul prin care am trecut era mult mai îngust decât altele de care mai avusesem parte. A trebuit să ne târâm în patru labe, să ne răsucim, să ne tragem burțile, să ne plecăm capetele. Tunelul semăna cu niște intestine încâlcite sau cu un vârtej plin de bucle... în parcul de distracții. Din pricina asta am înaintat îngrozitor de greu și ne-a luat foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
absolut totul și sunt foarte furioși pe noi pentru că le-am pângărit sanctuarul și am avut curajul să ne apropiem de cuibul lor. Dacă ne prind, e vai de noi. Nu te îndepărta de mine. N-au decât să întindă labele și să te târască mai știu eu unde. Am scurtat funia care ne lega la cincizeci de centimetri. — Ai grijă! Nu mai e zid aici, spuse fata pe un ton dur, îndreptând lanterna spre stânga. Avea dreptate. Se terminase zidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că am reușit să articulez cuvântul „bine“. Am înțeles de la ea că Întunegrii voiau să ne târască undeva, să ne inspire o teamă care să se răspândească de la urechi în tot trupul, să ne paralizeze picioarele, după care să pună labele pe noi. O dată pus în mișcare, am fost tentat să o iau în direcție inversă. Aș fi dat orice numai să scap cât mai repede de locul acela înfricoșător. Ca și când ar fi simțit lucrul acesta, fata a întins mâna și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar nu-i mai distingeam cuvintele. Cred că toată viața nu-mi voi putea șterge din memorie sunetele oribile pe care le scoteau Întunegrii. Vor rămâne o obsesie permanentă. Ca și întunericul, de altfel. Probabil că tot vor pune ei labele pe gleznele mele. Nu-mi dădeam seama de câtă vreme trăiam coșmarul acela. Dispozitivul de înlăturare a Întunegrilor mai funcționa încă pentru că era aprinsă lumina albastră. Deci nu trecuse chiar atât de mult timp, deși eu aveam impresia că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bine, nu mai dormisem de mult ca lumea. Când era să ațipesc, cineva mă trezea brutal. Îmi simțeam pleoapele grele și-mi venea să dorm, dar în aceeași clipă ceva mă trăgea parcă spre lumea Întunegrilor. Aveam senzația că întind labele după mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu palmele. Dar parcă nu-mi frecam propria față. O simțeam străină. Mă mai durea locul de pe gât în care se prinsese lipitoarea și-mi supsese sângele. Două lipitori m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
inconfundabilă notă de dinamism și totodată oralitate. Se întâlnesc, apoi, tehnica savantă a intercalării dialogului în descriere (cu neașteptate intervenții și piruete verbale), precum și alternarea propozițiilor scurte cu cele mai lungi, cu spectaculoase ruperi de ritm: „Noroc, vulpe, dă-mi laba, / Vom dansa un tangou ca la Punta del Gaba”; „Fugi acum, coridorul te duce / Chiar la intrarea-ntr-o altă răscruce / Cu albe portaluri zâmbind din mânere / Apasă pe primul, te lasă-n cădere, / Așa. N-avea teamă. Dă-mi
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
variabile și să le determine pe cele două animale să „muncească” pentru obținerea hranei. Astfel, o marmotă din plastic ieșea dintr-o gaură a cuștii și dispărea într-o alta. Pumele au învățat astfel să vâneze marmota și să introducă laba în gaura în care aceasta dispărea; dacă o făceau destul de repede, un mecanism dădea drumul hranei într-un recipient apropiat. Acest experiment a dezvoltat o combinare a condiționării clasice cu cea operantă: cele două animale au învățat după un timp
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care aceasta dispărea; dacă o făceau destul de repede, un mecanism dădea drumul hranei într-un recipient apropiat. Acest experiment a dezvoltat o combinare a condiționării clasice cu cea operantă: cele două animale au învățat după un timp să dea cu laba în gaura în care marmota dispărea de obicei chiar dacă aceasta nu apăruse încă și să privească spre locul unde trebuia să apară hrana. Este un exemplu bun pentru a ne gândi la lenea indusă elevilor de învățarea unor cunoștințe de-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
vom vedea, încă din Etimologiile lui Isidor din Sevilla) și-și mărturisesc dezamăgirea. Reiau pasajul cu pricina: "Au elefanți sălbatici; au încă mare mulțime de inorogi, cu nimic mai prejos decât elefanții ca mărime. Pielea o au asemenea bivolilor, iar labele seamănă cu ale elefanților. Pe mijlocul frunții au un corn negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ta?"5 E limpede, inorogul nu are cum să fie decât o fiară imposibil de îmblânzit. În Psalmul 21, 21-22, unicornul se numără printre forțele malefice, amenințătoare, împotriva cărora omul expus cere ajutorul divinității: "Scapă de sabie viața mea,/ din laba câinelui, singura mea avuție!/ Izbăvește-mă din gura leului/ și de coarnele inorogilor pe mine, sărmanul!"6. Asocierea unicornului cu leul va avea un mare succes în iconografie și în emblematică, precum și în alchimie 7. Deocamdată, ne interesează doar plasarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Este, într-un cuvânt, un strateg ireproșabil. Nu altfel îl înfățișează, de pildă, Albertus Magnus (XXII, 114), convins și el de viclenia desăvârșită a acestui vânător: Când un lup se furișează pe un teren acoperit cu frunze uscate, își linge labele pentru a le umezi și a le face să alunece astfel încât să se poată apropia fără a fi detectat din cauza sunetului. Au fost raportate cazuri în care un lup a fost văzut cărând ramuri de salcie în gură pentru a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viclean, foarte mincinos și priceput la înșelăciuni. Când i se face foame și nu găsește de mâncare, caută un loc cu pământ roșu și se tăvălește prin el, astfel încât să pară toată plină de sânge; apoi se întinde acolo cu labele în sus, ca și moartă; și, ținându-și răsuflarea, se umflă astfel încât aproape că nu mai respiră. Păsările, văzând-o că zace așa umflată și părând însângerată, cu limba atârnându-i afară din botul deschis, cred că este moartă; atunci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adevăr, niște extremități modificate, ale căror oase sunt exagerat de alungite și reunite printr-o pieliță a trupului ce nu-i acoperită de pene, și nici de păr precum restul trupului; sunt un fel de aripioare sau, dacă vreți, niște labe înaripate, unde nu se vede decât gheara unui deget gros și scurt, celelalte patru degete, foarte lungi, neputând să se miște decât împreună și fiind complet lipsite de mobilitate proprie și de funcții separate. Sunt un fel de mâini de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Din gură-i ies făclii arzânde/ și scapără cărbuni aprinși;/ din nările lui iese fum,/ cuptor ce arde cu foc de cărbuni;/ răsuflarea lui cărbuni,/ flacără-i iese din gură./ Când se întoarce, spaimă-i pentru pentru fiarele cu patru labe/ ce saltă pe pământ./ Când vin asupră-i sulițe, nimic nu-i fac,/ suliță ridicată și platoșă./ Căci el socotește fierul ca pleava/ și arama ca lemnul putred;/ nu-l va străpunge arcul de aramă,/ ca iarba socotește catapulta;/ ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dea un clocot, după care punem leușteanul tocat fin. Borșul îl dăm la fiert cu sare, iar atunci când clocotește, se pune peștele să clocotească timp de zece minute, strecurăm borșul și peștele îl dezosăm. CIORBĂ DE POTROACE Măruntaiele, aripile și labele de la pasăre se pun la fiert, în puțină apă, cu o ceapă, un morcov și un pătrunjel. Se spumuiesc, apoi se adaugă moare de varză și se fierbe până se înmoaie carnea. Se servește pentru a ne „drege” după petreceri
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]
-
dusese la introducerea unei raționalizări a alimentelor cu cartele, ca în timpul războiului. Produsele alimentare de bază, carne, lapte, se găseau cu mare dificultate și erau de proastă calitate. în vreme ce carnea de porc era exportată, pe piața internă se găseau doar labele de porc, pe care cu umor, populația le numea „adidași”. Vorbim despre o perioadă în care în Europa producția era în surplus. 2. Asistența socială fusese desființată deja din 1969. erau precare și infecțiile intraspitalicești erau recunoscute, instrumentarul era vechi
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
stăpân/sclav care caracterizează relațiile. La sfârșitul Procesului, când cei doi domni îl țin pe K. de braț: "Îi veni în minte imaginea muștelor care se zbat să se dezlipească de pe hârtia de muște încât sunt gata să-și smulgă labele". Zadarnic exercițiu de automutilare care nu permite nici o eliberare a încleioșatului. Poziția de oaspete face parte din aceste constelații familiare în care exiguitatea, intimitatea pervertită ar trebui totuși să incite la fugă. Aceasta devine sensibilă în virtualitatea sa, de către un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
limba lui mică și tremurătoare care se distinge clar în fața abajurului este plasat pe masa de scris, pe scrisoare chiar, într-un raport metonimic. Imaginea câinelui cu ghearele sale (împotriva cărora naratorul s-a luptat ținându-l de cele patru labe) este frecvent utilizată de Kafka pentru care a scrie înseamnă a se așeza în poziția unui câine 610 care își face culcușul, a unui șobolan care își sapă vizuina, a unei cârtițe care scociorăște cu ghearele. Oaspetele limbii Kafka a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
plănuiesc pentru copiii lor. Kafka este sensibil la o trădare: "Ceea ce voiau majoritatea celor care au început să scrie în germană, era să părăsească iudaismul, în general cu aprobarea vagă a taților (această "vagă" e revoltătoare), el o doreau dar labele lor din spate stăteau încă bine lipite în iudaismul tatălui, iar labele din față nu găseau teren nou. Disperarea care apăru de aici a fost și inspirația lor". El care nu vorbește nici ebraica nici idiș este crescut în această
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
majoritatea celor care au început să scrie în germană, era să părăsească iudaismul, în general cu aprobarea vagă a taților (această "vagă" e revoltătoare), el o doreau dar labele lor din spate stăteau încă bine lipite în iudaismul tatălui, iar labele din față nu găseau teren nou. Disperarea care apăru de aici a fost și inspirația lor". El care nu vorbește nici ebraica nici idiș este crescut în această limbă "străină" a cărei artificialitate și stranietate o simte: germana este o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
G. Deleuze. Mișcare de eliberare care are un sens ludic și sexual 630; elanul Iosefinei nu se pot acorda cu modul greoi al comunității sale. Astfel pentru câinii muzicieni, "totul era muzică, modul lor de a ridica și lăsa jos labele, anumite mișcări din cap..., ei mergeau în picioare pe labele lor din spate...se îndreptau repede" (Forschung eines Hundes). Muzica este mai întâi fenomen natural, o rezonanță care nu are încă o calitate semiotică. Pentru Kafka, refractar la armonie, la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și sexual 630; elanul Iosefinei nu se pot acorda cu modul greoi al comunității sale. Astfel pentru câinii muzicieni, "totul era muzică, modul lor de a ridica și lăsa jos labele, anumite mișcări din cap..., ei mergeau în picioare pe labele lor din spate...se îndreptau repede" (Forschung eines Hundes). Muzica este mai întâi fenomen natural, o rezonanță care nu are încă o calitate semiotică. Pentru Kafka, refractar la armonie, la melodie, la sistemul muzical însuși 631, muzica este prezentată ca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prelungit; stări lipotimice sau amețeli importante ce apar la trecerea bruscă din clinostatism în ortostatism, cauzate de incapacitatea sistemului vascular de adaptare la solicitări rapide. Evoluează în decurs de ani ca ectazii venulare segmentare și telangiectazii de diferite tipuri („în labă de gâscă”, „în groapă de obuz”) care ridică mai curând probleme de ordin estetic decât patologic (Naoum, Hunter, 2007). Evoluează în două direcții: fie spre boală varicoasă adevărată (când sunt primele manifestări ale bolii), fie rămân staționare pentru mult timp
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
piele o rețea vasculară ce poate căpăta configurații diferite. Zonele afectate apar de culoare albastră sau roșie, cu o venulă dilatată din care pleacă apoi rețeaua de arborizații venulare ce ia forme bizare, de unde și denumirea lor de „varicozități în labă de gâscă”, „în mătură”, „sub formă de păianjen”, „în jet de stropitoare”, „în evantai”, „în stea”, sub formă de „arborescență”, „în ciorchine de strugure”, „în groapă de obuz” (Bucur, 2003, Coleridge Smith, 2006, Naoum, Hunter, 2007, Greenberg et al., 2008
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]