4,995 matches
-
englezești. Polii existenței lui Bernard sunt sexul și neființa. Primul e ca și inexistent, al doilea îl strivește. Yolande își face apariția și îi aduce echilibru. Tema irlandeză a catolicismului și vocației pentru biserică reapare. Preotul (Bernard) cere să redevină laic și pare inapt pentru viața sexuală până ce Yolande îl readuce la viață printr-un fel de terapie. Ea e cea de la care acest fost preot, lipsit până acum de o viață a lui, primește în finalul romanului ceea ce el numește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială că publicistica eminesciană mai poartă aluviunile discursului pașoptist, dar conștiința saltului calitativ și a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
orice caracter atractiv. Viața se reconstituie la sat, un sat în care spațiul sălbatic are ascendent asupra spațiului cultivat. Se remarcă în același timp tendința de grupare a micilor proprietari liberi și extinderea marii proprietăți în profitul regelui, al aristocrației laice și al Bisericii. O parte din aceste imense domenii este cultivată direct pentru stăpîn, de sclavi pe care îi conduce un intendent, iar o altă parte este încredințată, cu plata în munci și arende, unor coloni sau unor sclavi împroprietăriți
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
palatului, care prezidează tribunalul în absența regelui; șambelanul, care se ocupă de "camera" regelui (camera), adică de vistieria acestuia, de încasările și de cheltuielile sale; *cancelarul care redactează și expediază acte scrise din ce în ce mai numeroase. La ordinele acestora se găsesc "funcționari", laici și mai ales clerici, formați pe loc. Acest ansamblu constituie palatul. În întregul imperiu, împăratul este reprezentat de *comiți cel puțin trei sute , care, numiți de el, au sarcina, împreună cu episcopii, de a sigura ordinea publică, de a-i aduna pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
livre, centime și dinari, sortit unui viitor îndelungat și care pune la punct baterea unei monede de argint; sau, și mai mult, grija pentru o administrare exemplară a domeniilor regale care trebuie să servească drept modele pentru cele ale marilor laici și ecleziastici; cunoaștem aceste mari domenii din epoca carolingiană din documente foarte precise numite *poliptice: ele dovedesc peste tot aceeași organizare, după care *loturile arendașilor, liberi sau nu, sînt complementare *rezervei sau "curții" stăpînului. Dar poate că esențialul nu este
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rugăciuni eficace pentru mîntuirea sa și a Imperiului său. El îi numește pe episcopi și pe abați, îi face vasalii săi, le cere contribuții militare și financiare, luînd fără ezitare din bogățiile Bisericii: Carol cel Mare, de exemplu, numește abați laici care încasează veniturile mănăstirilor fără să le garanteze funcția spirituală. Dar, ceea ce suveranul așteaptă mai ales de la episcopii și de la abații săi este ajutorul lor politic, moral și intelectual, împărțirea timpului lor între funcțiile spirituale și cele lumești, punerea în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cele lumești, punerea în serviciul prințului a competențelor celor mai luminate ale timpului. Renașterea carolingiană. Așa se explică Renașterea carolingiană, care este înainte de toate o reformă a învățămîntului menită să ridice nivelul moral și intelectual al clerului și apoi al laicilor. Pentru a o realiza, dată fiind starea de decădere a culturii în lumea francă, a trebuit să se facă apel la cei care menținuseră sau asimilaseră cel mai bine tradiția antică: italieni precum Petru din Pisa sau Paul Diaconul, spanioli
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Acest text provine din Istoria fiilor lui Ludovic cel Pios, redactată de Nithard, care era nepotul lui Carol cel Mare, fiul fiicei acestuia, Berthe, și al unuia dintre personajele importante ale curții și ale Renașterii carolingiene, poetul Angilbert. Nithard, un laic, era deci vărul primar al împăratului Lothar și al regilor Ludovic și Carol. Partizan al lui Carol cel Pleșuv, el este în același timp martor ocular și actor al evenimentelor care au dus la împărțirea Imperiului prin tratatul de la Verdun
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmă, cu excepția lui Raoul de Burgundia din 923 pînă în 936, aparțin familiei robertienilor. Învingători ai normanzilor, marchizi de Neustria, apoi duci ai francilor, ei stăpînesc cea mai mare parte a comitatelor dintre Sena și Loara și controlează ca abați laici cele mai mari abații începînd cu Saint-Martin de la Tours și Saint-Denis. Cei doi fii ai lui Robert cel Puternic devin regi: Eudes, apărătorul Parisului între 888 și 893, și Robert I, în anii 922-923. Fiul lui Robert I, Hugo cel
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regatului împinși de arhiepiscopul de Reims, Adalbéron, (document, p.118), aleg pentru a treia oară un roberțian ca rege: fiul lui Hugo cel Mare, Hugo Capet (această poreclă, apărută mai tîrziu, evocă probabil numeroasele *cape [în latină capa] de abate laic, pe care le avea Hugo). De data aceasta, noua dinastie se născuse. Încă din 987, din precauție, Hugo îl asociază la putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert al II-lea, care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
990-1030), care era cît pe ce să devină împărat; un Wilhelm "Cuceritorul", duce de Normandia (1035-1087), care în 1066 a realizat cucerirea Angliei. Dar Capețienii erau regi: regi încoronați care, prin natură, aparțineau în egală măsură lumii ecleziastice și lumii laice și trăgeau foloase pe baza acestei poziții unice și de la comiți, și de la episcopi. Ei au mai avut și norocul de a avea cîte un moștenitor de parte bărbătească, asociat la putere din timpul vieții tatălui său, putînd evita astfel
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acești termeni. Dar, prin intermediul acestui discurs, Richer redă perfect atmosfera epocii cu împărțirea care îi opunea pe partizanii ultimului carolingian, Carol de Lorena (unchiul regelui defunct), celor ai lui Hugo Capet. El arată rolul decisiv jucat de mai marii regatului, laici și ecleziastici, cu ocazia succesiunii regale, precum și ezitarea între două moduri de desemnare: alegerea sau ereditatea. În sfîrșit, el face portretul regelui ideal la acest sfîrșit de secol al X-lea: un rege care servește și care apără interesele celor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dar, în sensul larg, feudalitatea este și această apropriere a puterii publice de către seniori de orice rang duci, marchizi, conți, castelani pe care i-am descris în capitolul precedent. În sfîrșit, ea presupune mijloace de existență în folosul acestor [feudali] laici sau ecleziastici: aceste mijloace le sînt asigurate în cadrul senioriei rurale, care consacră dependența țăranilor față de ei. Către 1030, episcopul de Laon, Adalbéron, constata acest fel de repartizare a îndatoririlor într-un plan dorit de Dumnezeu: "Casa lui Dumnezeu pe care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
concepută fără Biserică, ce provine din ea și în același timp o transformă profund. În secolul al X-lea, Biserica se feudalizase. Mari proprietari de pămînturi și deținători de castele, episcopii și abații erau seniori feudali. În această calitate, puterile laice, considerînd nu doar bunurile ci și funcțiile ecleziastice ca pe niște fiefuri, controlau numirile în Biserică și aceasta la toate nivelele. Împărații îi alegeau pe papi. În regate, regele și marii prinți își rezervau, adesea în favoarea propriilor lor rude, alegerea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
locale încasau veniturile din care lăsau doar o parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral, religios și intelectual al unui cler recrutat în aceste condiții. Clericii și uneori și călugării duc aceeași viață ca și laicii. Preoți căsătoriți sau concubini, episcopi jefuitori, abați războinici nu sînt rarități. Totuși, în sînul acestei biserici feudale au apărut forțele de reînnoire pe care le observa Raoul Glaber pe la anul o mie. Reforma gregoriană. Trei mari mișcări au contribuit la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care primele două își au originea în regatul Franței. Mai întîi, chiar din secolul al X-lea, a fost reforma monastică inițiată la Cluny, în Burgundia, reformă care se caracterizează prin două trăsături principale: o independență totală față de puterile locale, laice sau ecleziastice, întrucît Cluny nu depinde decît de Roma; punerea din nou la loc de cinste a rugăciunii și a celebrării liturghiei, care sînt funcțiile esențiale ale călugărilor. Această reformă de la Cluny a avut un succes extraordinar, ducînd la constituirea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
roagă" s-a demarcat în raport cu lumea "celor care se luptă". Se născuse o nouă stare de spirit. Aceasta duce, de data aceasta la Roma, la *reforma gregoriană după numele papei Grigore al VII-lea (1073-1085) care reușește să le ridice laicilor controlul numirilor ecleziastice și care, dîndu-i Bisericii independență, permite reformarea moravurilor și a comportamentului membrilor săi. Această reformă a întîlnit vii rezistențe din partea puterilor laice, în special în Germania și în Anglia. Regii Franței au știut să se adapteze. În
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reforma gregoriană după numele papei Grigore al VII-lea (1073-1085) care reușește să le ridice laicilor controlul numirilor ecleziastice și care, dîndu-i Bisericii independență, permite reformarea moravurilor și a comportamentului membrilor săi. Această reformă a întîlnit vii rezistențe din partea puterilor laice, în special în Germania și în Anglia. Regii Franței au știut să se adapteze. În secolul al XII-lea, Biserica din regatul Franței este profund marcată de reformă. În ceea ce privește Biserica seculară, chiar dacă presiunile laice rămîn foarte puternice și intervențiile frecvente
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a întîlnit vii rezistențe din partea puterilor laice, în special în Germania și în Anglia. Regii Franței au știut să se adapteze. În secolul al XII-lea, Biserica din regatul Franței este profund marcată de reformă. În ceea ce privește Biserica seculară, chiar dacă presiunile laice rămîn foarte puternice și intervențiile frecvente, un principiu se afirmă; *canonicii din *consiliile catedrale îi aleg pe episcopi. Aceasta, împreună cu un mare efort de educare care se traduce prin crearea de școli dispăruseră aproape toate pe lîngă catedrale, permite în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cistercienilor este legată în același timp de o inserare perfectă în spiritualitatea timpului și de strălucirea personalității Sfîntului Bernard, din 1112 pînă în 1153. La moartea sa, ordinul numără 343 de mănăstiri, și 530 în 1200. Astfel desprinsă de lumea laică, această Biserică purificată se consacră și poate pentru prima dată în profunzime creștinării societății: operă multiformă care înglobează îngrijirea sufletelor și îngrijirea trupurilor. Îngrijirea sufletelor cu un mare efort de instruire a fidelilor, de definire a obligațiilor lor religioase care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Paul, oratorienii, iezuiții convocați din nou în 1603 etc. Aceste ordine activează în toate domeniile: asistența pentru săraci, educarea tineretului, predicarea și misiunile interioare, mai ales formarea clerului, problemă centrală care le condiționează pe celelalte. O elită de pioși laici, unii grupați în 1627 în asociația Compagnie du Saint-Sacrement, ajută în mod eficace inițiativele clerului. Astfel, către 1660, sînt pregătite mijloacele pentru o reformă a clerului parohial și o recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul ideilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să rupă cu tradiția gallicană, să se elibereze de sub tutela statului. După revoluția din 1830, în ziarul L'Avenir el cheamă la reconcilierea lui Dumnezeu cu libertatea. Roma îl va condamna imediat pe Lamennais, care părăsește Biserica, dar clerici sau laici rămași în Biserică sînt artizanii unei reînnoiri a catolicismului care dă roade din anii 1840 pînă în anii 1860. Vorbind mai pe larg, climatul de religiozitate al timpului este una din componentele "spiritului de la 1848". DOCUMENT 1 Legea Guizot din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Duruy (1863-1869), se străduiesc să dezvolte învățămîntul de stat și să potolească creșterea nemăsurată a învățămîntului congregaționist. Legea din 1867, cu școlile de cătun, este la originea unei mai bune pătrunderi a instrucției la sate și asigură existența școlilor laice feminine. Crearea, printr-o circulară, de cursuri secundare publice pentru fete, antrenează ruptura între catolici, deja ostili, și Duruy, căruia îi cer demisia. Dar în domeniul social ideile lui Napoleon al III-lea se fac și mai direct simțite. Trimiterea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de reuniune și libertatea presei; în 1884, libertatea de asociere și legea municipală. Opera republicană se vrea operă de unitate, așa cum o arată legea militară din 1889, care suprimă voluntariatul și scutirile de serviciu militar ("preoții cu raniță"). Inspirația profund laică se manifestă în lupta împotriva congregațiilor (expulzarea iezuiților în 1880) și restabilirea divorțului (1884). Unitatea republicană triumfă în primărie, loc de "republicanizare a decorului" (M.Agulhon), în cazarmă, dar mai ales în școală. Spiritul legilor școlare republicane este impregnat de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
congregațiilor"); erau acuzați mai ales de a fi educat jumătate din tineretul francez în ostilitate față de principiile republicane și de a fi ridicat astfel una împotriva celeilalte "cele două părți ale tineretului" ireconciliabile. Legea asupra asociațiilor (1901) introduce libertatea asociațiilor laice neprofesionale (legea din 1884 autorizase asociațiile profesionale). Astfel se pot constitui primele partide politice și, mai întîi, Partidul Republican radical și radical-socialist, fondat în 1901. Dar congregațiile trebuie să solicite o autorizație și, supuse controlului strîns al statului, pot fi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]