3,489 matches
-
Leac, atât de umilit că nici măcar n-a mai avut chef să meargă cu jalba pe la Comitetul Helsinki ori Amnesty International. Și-o făcuse cu mâna lui, s-a stropșit Andreea la el, care se simțea probabil vinovată fiindcă doar Leac suportase consecințele. Și tot cu mâna lui avea să Îndrepte lucrurile. Așa a hotărât poetul. Bine, atunci suntem alături de tine, am zis eu, care mă simțeam la fel de vinovat, a zis și Andreea, care venea și cu o stratagemă concretă: - Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
anunțe când mai vine pe la club. Să fim și noi acolo. La club, când ne-ar fi convocat Adelin, urma să facem ceea ce voi povesti ceva mai Încolo. Deocamdată Însă, despre o acțiune preliminară. Nu eram decât eu și cu Leac În club, mergeam din ce În ce mai des, speram să dăm de Pârvu din Întâmplare, ne simțeam În stare să și improvizăm. Prizaserăm deja două linii, eu eram cu Viviana pe genunchi, mă pregăteam pentru ceva ieșit din comun În seara aceea, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stare să și improvizăm. Prizaserăm deja două linii, eu eram cu Viviana pe genunchi, mă pregăteam pentru ceva ieșit din comun În seara aceea, nici nu știam câtă dreptate aveam să mă aștept la ceva inedit. Pe o altă canapea, Leac părea să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam de fiecare dată când prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin intrând În bar. S-a dus direct spre Leac, s-a așezat lângă el și a Început să-i explice ceva. Părea nervos, Îl găsisem surescitat și fără chef, nu-l Întrebasem de ce, acum părea să-i fi sărit de tot țandăra. Leac asculta atent, Încruntat. Mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bar. S-a dus direct spre Leac, s-a așezat lângă el și a Început să-i explice ceva. Părea nervos, Îl găsisem surescitat și fără chef, nu-l Întrebasem de ce, acum părea să-i fi sărit de tot țandăra. Leac asculta atent, Încruntat. Mi-a făcut la un moment dat semn să vin lângă ei. M-am dus, au Început să-mi explice despre ce era vorba: - L-am așteptat două săptămâni. A zis că vine alaltăieri, mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În mine. Dă-o-ncolo pe Viviana, e rost de bătaie. Dar Îmi iau precauții. Adelin mă liniștește: - E vai de capul lui. Mai mic ca tine, slăbănog. Eu am un metru șaptezeci și cinci. Mai mic ca mine Înseamnă mic. Iar Leac e mare, are aproape doi metri. Poate v-am mai spus. Ieșim În stradă. Adelin o să ne ducă la adresă cu Oltcitul lui. Mă bag eu În spate, eu Îs ăla micu’. Leac ar trebui să stea cu picioarele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mai mic ca mine Înseamnă mic. Iar Leac e mare, are aproape doi metri. Poate v-am mai spus. Ieșim În stradă. Adelin o să ne ducă la adresă cu Oltcitul lui. Mă bag eu În spate, eu Îs ăla micu’. Leac ar trebui să stea cu picioarele la gură. Și nici prea cu chef nu-i. Dar mă urmează, doar suntem prieteni, ce naiba! Ajungem repede, nu e departe, omul nostru stă Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nostru stă Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11. Etajul 3. Adelin rămâne jos, noi urcăm cu pași mari. A venit ziua plății. E trecut de miezul nopții, așa că ciocănim sfios. Vedem lumină strecurată pe sub ușă. Pe Leac Îl pufnește râsul. Nu răspunde nimeni, se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului lumină, iar se stinge. - Cine-i? - Pizza! răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
noi urcăm cu pași mari. A venit ziua plății. E trecut de miezul nopții, așa că ciocănim sfios. Vedem lumină strecurată pe sub ușă. Pe Leac Îl pufnește râsul. Nu răspunde nimeni, se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului lumină, iar se stinge. - Cine-i? - Pizza! răspunde Leac hohotind. Nu mai apuc să aprind becul pe scară, se deschide ușa și lumina vine acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îl pufnește râsul. Nu răspunde nimeni, se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului lumină, iar se stinge. - Cine-i? - Pizza! răspunde Leac hohotind. Nu mai apuc să aprind becul pe scară, se deschide ușa și lumina vine acum dinăuntrul apartamentului. În prag, un puștan, cred că n-are nici douăzeci de ani, În pantaloni scurți și maieu, blonziu și simpatic. Slăbănog, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se deschide ușa și lumina vine acum dinăuntrul apartamentului. În prag, un puștan, cred că n-are nici douăzeci de ani, În pantaloni scurți și maieu, blonziu și simpatic. Slăbănog, Într-adevăr. - Ce vreți? Întreabă el. Nu-i răspundem nici unul, Leac Îl Împinge ușor În apartament, intru și eu. În camera din față pâlpâie un televizor, se aude muzică, ceva românesc. Mă Întind să văd dacă mai e cineva În casă, ajung față În față cu puștanul. Îi zic: - Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-l anuleze. Îmi place, Îmi vine să Încerc un accent de ucrainean. Renunț: - Adelin zice c-a așteptat destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase cu un scaun prin geamul ușii. Puștiul se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se sperie, Înlemnește urmărindu-l pe Leac cum curăță tocul ferestrei de cioburi. Nu știu ce vrea tovarășul meu, probabil se gândește să intre În bucătărie pe-acolo. - Stai pe loc! urlă puștiul izbind cu sucitorul În pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pardoseală, chiar lângă tâmpla mea. Leac Încremenește, nu apucase până atunci să vadă cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cât e de gravă situația. O evaluează acum. Puștiul Îl privește pe el, el Îl privește pe puști. Puștiul pare În stare. Caut și eu privirea lui Leac, aș vrea să-i spun și eu că puștiul pare În stare. Leac nu se uită la mine, nu zice nimic. Se apucă din nou să curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl pufnise râsul În momentul culminant, când ăla repetase deja a zecea oară Mai lasă-m-o lună. Adelin l-a mai lăsat pe puștan o lună. Spunea că altfel nu mi-ar fi salvat pielea, blondul era capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mai lasă-m-o lună intrase În folclorul conacului, auzeam propoziția și de câteva ori pe zi. Îi cereai lui Cătă o carte fiindcă era rândul tău s-o citești, Îți răspundea: Mai lasă-m-o lună! Îl rugai pe Leac să-ți aducă textul promis, Îți răspundea cu aceeași frază. Ba chiar și atunci când Îi cereai cuiva să-ți aducă o bere din frigider, te pomeneai repezit cu un Știi ceva, ia mai lasă-m-o lună! Bine, recunosc, tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dat dracului, ci unul de conjunctură, iar el nu era tocmai un fundamentalist. Totuși simțeam că stând prea mult la conac Împreună cu ei, Încărcat cum eram de gânduri negre, creez prea multă tensiune În juru-mi. Așa că, ori de câte ori Îmi Îngăduia lordul Leac, mă duceam să-i vizitez domeniul. Stăteam cu el pe plajă, Înconjurați de femei goale el, scriind poezii, eu salivând și felicitându-mă că fac asta, că salivez adică, fiindcă eram mereu În căutare de reacții normale, trupești la recidiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adus vorba de recidive: tot pe plajă a avut loc un accident care m-a Întors pe dos, mi-a anulat firavele succese pe care, de la o vreme, le repurtam. Eram aproape toți adunați pe nisip, la umbra salciei de unde Leac Își supraveghea domeniul, ne citeam unul altuia poezii, Sorin picta, Florin stătea Întins pe șezlong și, În imposibilitate erotică, se lăsa masat de Laura. Eu eram pe cale să stârnesc comentarii cu câteva texte de ultimă oră, ceea ce nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
era. N-o mai văzusem de vreo doi ani, era ciudat - Într-un oraș mic ca Aradul -, dar așa se Întâmplase. Arăta bine, Își Întinsese cearșaful În apropierea salciei la umbra căreia noi făceam experimente artistice. Mi-a arătat-o Leac, făcând un semn cu capul așa, Într-o doară, indicând-o ca pe o nouă atracție. El nu știa de legătura mea cu vrăjitoarea, nu știa de dezastrul de după, n-a văzut nici cum mă schimb la față, Încremenesc. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
teamă să mă mai duc. Mă cam scoteau toți din sărite, Sorin, cu fericirea lui casnică, bucolică, Cristina, cu menajul ei obscen, Florin, fiindcă devenise atât de mic burghez, Andreea fiindcă nu mai Înceta să-și croiască planuri de răzbunare, Leac, fiindcă o Încuraja, se baza pe ea. Andreea făcuse o listă cu păcatele lui Pârvu, se folosise și de amintirile mele din copilărie, mai adunase câteva date de la avocatul care se ocupa de procesul lui Leac, ăsta auzise niște lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
croiască planuri de răzbunare, Leac, fiindcă o Încuraja, se baza pe ea. Andreea făcuse o listă cu păcatele lui Pârvu, se folosise și de amintirile mele din copilărie, mai adunase câteva date de la avocatul care se ocupa de procesul lui Leac, ăsta auzise niște lucruri legate de luare de mită, trafic de influență, nu cine știe ce, chestiile obișnuite. Din care Andreea alcătuise un dosar, adăugase și tentativa de viol despre care Îmi povestise Laura, pregătind terenul moral pe care trebuia să acționăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lucruri legate de luare de mită, trafic de influență, nu cine știe ce, chestiile obișnuite. Din care Andreea alcătuise un dosar, adăugase și tentativa de viol despre care Îmi povestise Laura, pregătind terenul moral pe care trebuia să acționăm noi, adică eu, Leac și Andreea, de Îndată ce ni s-ar fi ivit ocazia. Până să se ivească eu am fugit la Arad, puteam să aștept la fel de bine și acolo. Mă Întorceam În casa mătușii Clara, acolo unde aveam să petrec următoarele două-trei săptămâni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]