5,217 matches
-
chiar programul său neafectat de timpul istoric, partea "privilegiată" a unui întreg, în cazul acesta, o cultură determinată, aparținând unei comunități, naționale sau extranaționale, și aceasta numai în măsura în care cultura respectivă posedă anumite proprietăți, se-nțelege, "superioare", celor aparținând altor culturi. Legitimitatea ideologiei iată că ideologia se exersează și în privința propriei legitimități, valabilități, autorizări pare a avea acum temeiuri noi și tocmai pentru acest motiv ea apare unora ca un fapt proaspăt și în acord cu rosturile omenescului; de fapt, ea este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui întreg, în cazul acesta, o cultură determinată, aparținând unei comunități, naționale sau extranaționale, și aceasta numai în măsura în care cultura respectivă posedă anumite proprietăți, se-nțelege, "superioare", celor aparținând altor culturi. Legitimitatea ideologiei iată că ideologia se exersează și în privința propriei legitimități, valabilități, autorizări pare a avea acum temeiuri noi și tocmai pentru acest motiv ea apare unora ca un fapt proaspăt și în acord cu rosturile omenescului; de fapt, ea este într-un acord total cu rosturile gândirii, rostirii și făptuirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și meciul de fotbal disputat la Vaduri (pe Valea Bistriței), în perioada de șantier al hidrocentralelor, când colegul nostru era portarul echipei studențești aflată în practică la Pângărați. De atunci, stimate coleg, ai urcat, una câte una, cu răspundere și legitimitate, trepte importante ale activității creatoare, ale cunoașterii, ale succesului. Ai stiut să devii mai bun, mai înțelegător, mai prieten al fiecăruia în parte și al tuturor la un loc. Viața, în existența sa, ți-a venit în ajutor. Ai avut
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și palestinieni. De exemplu dacă, după ce în conformitate cu interpretarea franceză, OEP a recunoscut deja prin hotărârea Consiliului Național Palestinian din 1988 la Alger dreptul Statului Israel de a trăi în pace și securitate, Arafat va declara acum în public că recunoaște legitimitatea prezenței israeliene în Eretz Israel 57. În plus, Roland Dumas se amuza de ideea că Arafat va declara acum în public ceea ce admisese deja în conversații private, și anume că paragrafele controversate din Convenția Palestiniană "au devenit anacronice (sont caducs
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
încheiere, nu a risipit îndoielile dacă rezultatele obținute se situează la nivelul așteptărilor. În decursul convorbirii, Mitterrand își provoacă musafirul, punându-l în situația de a-și exprima punctul de vedere în legătură cu teme ca revendicarea evreiască privind Statul Israel, recunoașterea legitimității Statului Israel, Hotărârile Consiliului de Securitate care au validat revendicarea și legitimitatea, revizuirea Convenției Naționale Palestiniene, dreptul refugiaților la întoarcere și legalitatea utilizării armelor teroriste. Cum se cuvin interpretate răspunsurile la aceste întrebări. Cei ce le privesc cu un dram
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
așteptărilor. În decursul convorbirii, Mitterrand își provoacă musafirul, punându-l în situația de a-și exprima punctul de vedere în legătură cu teme ca revendicarea evreiască privind Statul Israel, recunoașterea legitimității Statului Israel, Hotărârile Consiliului de Securitate care au validat revendicarea și legitimitatea, revizuirea Convenției Naționale Palestiniene, dreptul refugiaților la întoarcere și legalitatea utilizării armelor teroriste. Cum se cuvin interpretate răspunsurile la aceste întrebări. Cei ce le privesc cu un dram de severitate diminuată vor spune că au găsit în ele o înclinare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
că Roland Dumas nu a interpretat cu fidelitate riguroasă semnificațiile evenimentului. Căci, deși Arafat a recunoscut existența Statului Israel ca un fapt împlinit (de facto), el nu a recunoscut existența acestuia de drept (de jure) și, cu atât mai puțin legitimitatea dreptului existenței evreiești suverane în Eretz Israel. Pe de altă parte, Dumas a mers cam departe, exagerând sensul noțiunii de caduc atunci când a susținut că "acesta este cât se poate de evident, ba având chiar și o semnificație juridică, ceea ce
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
inflamații asemănătoare. „Unicatul“ e ecumenic, global, „general-uman“. Pe scurt, după momentul, mai mult sau mai puțin fulgurant, al „aprinderii“ inițiale, urmează, mai devreme sau mai târziu, „rezonabilitatea“, sedentarizarea, decongestia. Într-o a treia instanță însă, lucrurile își recuperează misterul și legitimitatea. Misterul rezultă din tocmai faptul că universalitatea raportării la absolut prin care debutează orice entuziasm amoros nu se sleiește prin reiterare, nu-și pierde frăgezimea, patosul, nimbul extatic. Repetabilitatea „tradițională“ a experienței nu reușește să-i atenueze nici intensitatea, nici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trăi insurgent, pitoresc și provocator - iată o „regulă“ mult mai simpatică decât cumințenia. Dacă acest furor al neconformității e un mod de a trăi „autentic“, un mod de a demola rutina și ideile gata-făcute, el are o reală - și subtilă - legitimitate. Dar dacă e simplă zvăpăială, sentiment al unei infinite îndreptățiri, gesticulație estetizantă - avem de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie. Buna cuviință e - inargumentabil - utilă și în detaliul zilnic, și în marile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scutit, în viața curentă, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. - spune, sibilinic, Avva Alonios, în Pateric. Problema nu este să nu minți, ci să cântărești cu discernământ care sunt, în anumite circumstanțe, marginile tolerabile ale minciunii, dozajul admisibil al falsului, legitimitatea adevă rului parțial. Evident, intrăm pe un teritoriu primejdios, în care resursele de auto justificare ale individului se simt provocate și pot evolua delirant: ne e ușor să găsim imediat scuze pentru orice derivă, să fabricăm rapid iluzia propriei, nelimitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se pune și ea în termeni extremi. Pentru unii, luxul devine un ideal și o obsesie, pentru alții - un semn de disoluție și inumanitate. În felul acesta, orice reflexie rațională despre lux, orice încercare de a-i circumscrie granițele și legitimitatea devin imposibile. Corupția și prostul gust au suspendat cu totul prestigiul natural al luxului. Căci există un asemenea prestigiu, despre care, e drept, noii îmbogățiți n-au nici cea mai mică idee. Mai întâi, luxul (adică ceea ce depășește sfera „necesarului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unei instituții sau unui partid, tică losul din această specie nu dă doi bani pe discernământul său și pe onoarea proprie. Încet-încet, el învață să ia directivele superiorilor drept convingeri personale. Murdăria nu-i face rău, câtă vreme ea are „legitimitatea“ fidelității. Devotat „cauzei“, el pendulează fără jenă între opțiuni ireconciliabile: nu consecvența e problema lui, ci obediența fără breșă. I se ordonă să fie principial, e principial. Gesticulează isteric, ridică glasul, trântește ușa. I se ordonă, dimpotrivă, să fenteze discret
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în insectarul derapajului etic. Pe de altă parte, nimeni nu suportă să fie privit cu binoclul întors, să devină obiect al verdictului moralizator. Cei mai feroci dintre judecători sar ca arși dacă cineva îndrăznește să le pună la îndoială virginitatea, legitimitatea, autoritatea. Ne place morala, dar urâm pe moraliștiă Un nărăvit demon al clasificării m-a împins, în zilele din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unele probleme de „așezare“ în ordinea lui și a lumii, are unele probleme cu plăcerea de a fi violent, cu o proastă înțelegere a libertății, cu apetiturile proprii, cu controlul de sine, cu imaginea de sine, cu evaluarea defectuoasă a legitimității proprii. Mai exact nu are aceste probleme, în sensul că nu și le pune. Adevărata criză a acestui tip uman - și, mă tem, a lumii de mâine - se explică prin diminuarea sau absența vieții interioare și prin înlocuirea ei nereflectată
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
asupra artelor. A fi, cu alte cuvinte, clipă de clipă, legiuitor, creator de limbă, pedagog, moralist și estet. Admit că e o povară uriașă. Nu poți fi Confucius pe perioada unui întreg mandat. Dar nici nu poți pretinde respect și legitimitate când raporturile tale cu limba pe care o vorbești sunt cele ale unui violator în recidivă. Stereotipii Lenea mentală și senilitatea sunt sursele curente ale vorbirii stereotipe. De aceea, veghea neîntreruptă asupra ticurilor verbale, asupra repetițiilor, asupra replicii mecanice, nereflectate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să nu dea ascultare acelor care ar căuta "a ridica pe locuitori spre tulburare" și ar vorbi de "slobozenie și de sminteală din toate datoriile și dăjdiile stăpânești" 141. Or aceasta reprezenta un îndemn la încălcarea principiului tradiției și al legitimității pe care autoritatea ecleziastică și cea laică le apărau cu strășnicie, în spiritul conservatorismului politic austriac, parte integrantă a contrarevoluției europene 142. În anul 1794, în condițiile în care revoluția franceză își propaga tot mai pregnant ideile pe continentul european
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Angela Teodorescu-Martin, Prefață de Mihai Zamfir, București, Editura Univers, 1982. * ***Atti del Congreso internazionale "Mihai Eminescu", Venezia, 18-20 maggio 2000, Iași, Editura Universității "Al.I. Cuza", 2001. * Bachelard, Gaston, Aerul și visele, Traducere de Irina Mavrodin, În loc de prefață: Dubla legitimitate de Jean Starobinski, Traducere de Angela Martin, București, Editura Univers, 1997. * Bachelard, Gaston, Pământul și reveriile voinței, Traducere de Irina Mavrodin, București, Editura Univers, 1998. * Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului, În românește de Lucia Ruxandra Munteanu, Prefață Romul Munteanu, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a fost să vândă icoanele străvechi (fala muzeului!) și alte piese având ceva căutare. O fi așa, n-o fi așa oricum, e dreptul ei. De aici încolo ar putea intra în discuție doar oarecari criterii morale, nu și de legitimitate ori legalitate a înstrăinărilor. Chiar dacă n-a avut gir oficial, colecția lui Toader Hrib intrase într-un circuit turistic recomandat în pliantele ONT, se bucurase de mai multe consemnări în presa străină decât cutare Muzeu cu ștaif, iar în Cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
deplin sănătos?) urma să fie sacrificat... Cu astfel de interpretări gen Nostradamus poate fi "demonstrat" oricând, orice. O gazetă (cam legionară) din USA este sigură că "la baza asasinării lui Eminescu stă Francmasoneria și evreimea." Poetul-nepereche (sintagma își are deplină legitimitate și o voi utiliza în continuare) ar fi fost asasinat (intelectual) în 1883, la 33 de ani, fiindcă asta a fost vârsta suprimării lui Achile, Alexandru Macedon, Ion Botezătorul și, desigur, Hristos. Apoi: de ce a venit polițaiul, când l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
noastră, cel mai mare român, prin operă. Nici detaliile anatomice, nici scenariile prăpăstioase, nici filmările combinate n-au nimic de adăugat la acest capitol și n-au nici o relevanță în contextul dat. Proiectat altunde și oricând, filmul posedă o anume legitimitate: e un punct de vedere asupra episodului ultim din biografia poetului, discutabil în sine, dar cu drept de existență: e o ipoteză. Ca argument esențial de susținere (în competiție cu... pastorul Wurmbrandt ce jalnică amestecătură de criterii!) e-o costisitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ne încrucișăm cu un echipaj al Miliției, venit să caute amprente. Le-au găsit pe ale noastre. Făptașii n-au fost prinși nici până azi. Fie ca această carte dedicată "Eternității" ieșene să demonstreze încă odată dacă mai era nevoie legitimitatea spuselor lui Asachi: "un popor fără morminte moare și nu poate avea dreptul la dăinuire și istorie". La împlinirea sumarului acestei monografii de excepție au mai trudit Const. Ostap, Const. Bucos, George Macarie, precum și Codrin Lăcătușu, autorul sutelor de fotografii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o adevărată odă închinată românilor și României. Este, probabil, una dintre ultimele pagini ale operei lui Eftimiu, care avea să moară peste doi ani, în 1972. A dus cu el "un cer întreg de amintiri / în pleoapele pe veci închise". Legitimitatea prefațatorului unei cărți cu suveniruri din teatru i-o dă și calitatea lui de dramaturg cândva la modă ("Înșir-te, mărgărite!", " Omul care a văzut moartea" ș.a.), dar și postura oficială în care s-a aflat din 1920 director general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cele două convorbiri telefonice avute, C.V. Gheorghiu nu mi-a pomenit nici o clipă de eventualitatea altei editări în spațiul românesc. Totuși, ținând seama de numele prestigioșilor specialiști implicați în stabilirea textului de acum tipărit, s-ar putea da oarece crezare legitimității demersului filologic. Dar mă-ntorc și zic: care manuscris original? Dactilograma trimisă mie (și pe care o am în față când scriu aceste rânduri), destul de incomod de descifrat (au fost utilizate mai multe mașini de scris cu panglica în suferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-a înscris în Partidul Național Socialist imediat după venirea lui Hitler la putere. Günter Grass a fost membru (voluntar!) al Waffen SS încă de la 17 ani. Francezul Brasillach scria laudativ despre Wehrmachtul ce-i cotropise patria. Nu discutăm aici legitimitatea pozițiilor, ci evidența rezultării lor din convingeri politice ferme (de altfel, danezii nu l-au extrădat pe Céline tocmai prin refuzul condamnării "delictului de opinie"). Asta a fost credința lor: strâmbă, reprobabilă, poate odioasă chiar, dar asumată deplin, până la capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și culminează în anii 1434-1435 cu răscoalele țăranilor și minerilor, sub conducerea nobilului Engelbrektsson, un mare proprietar de mină. Răsculații atrag de partea lor o parte a nobililor. Iau cu asalt capitala. Obligă Consiliul de Conducere al acesteia să recunoască legitimitatea răsculaților. Regele danez, Erick de Pomerania este detronat. În 1435, Engelbrektsson înființează primul "parlament" al Suediei (poate cel mai vechi, după cel al Angliei), format din nobili, clerici, orășeni și țărani. Cum Engellbrektsson e ucis de un rival, lupta danezilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]