3,597 matches
-
de Navarra intenționează să cucerească odată cu regatul și inimile supușilor săi. În acest scop, el începe să plece urechea la sfaturile binevoitoare ale celor care, urmînd sugestia lui Henric al III-lea pe patul de moarte, îl împing să se lepede de protestantism pentru a face să dispară ezitările francezilor. Din rațiuni politice, temîndu-se de puterea lui Filip al II-lea, națiunile Europei nu-i refuză lui Henric al IV-lea sprijinul lor. Acestea își intensifică eforturile cînd regele Spaniei își
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și a zdrobit-o și distrus-o cu mari pierderi. I-a urmărit apoi pe fugari cu atâta foc, încât a ucis mai mulți din fugă decât în luptă. Au fost cuprinși fugarii de o frică atât de mare, încât lepădau nu numai armele, ca să le fie mai ușoară fuga, ci și arcurile și tolbele, șeile și măntăile, că așa goi și fără arme să poată scăpa”. Cete de asemenea fugari, fără arme - adăugă el -, au putut fi văzute până la Nipru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care dorește să o folosească dl Constantinescu atrage atenția - societatea civilă. Aceasta din urmă a constituit exact vehicolul care l-a propulsat pe dl Constantinescu în atenția electoratului. Un vehicol de ale cărui drepturi și aspirații dl Constantinescu s-a lepădat imediat după ce a trecut pragul Cotrocenilor în calitate de șef al statului. Mulți dintre titularii „reședințelor” de tip Cotroceni au cărat sau vor căra după ei acel grup foșgăitor, acel ghem încâlcit de ambiții personale, intrigi, cinism, lipsă de respect pentu „ăilalți
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
iubirii pe care o are Dumnezeu pentru lume”. Sunt povețe de viață pe care Francisc ni le-a transmis în expunerea „Bucuria perfectă și adevărată”. Îndemnul care răzbate dintr-un psalm de Crăciun, îl regăsim și în psalmii din Vinerea Mare: „Lepădați-vă de voi înșivă, păstrați crucea cea sfântă și perseverați până la sfârșit în legea sa”. Pentru Francisc, Crăciunul, adică întruparea lui Isus, este „sărbătoarea sărbătorilor”, când întreaga creație „tresaltă de bucurie”. Pruncul cel fără de patrie, care a suferit pentru noi
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
descrie în scrisoarea sa către Coloseni c. 9: „Așadar, Hristos se află șezând de-a dreapta lui Dumnezeu, cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ. Drept aceea ucideți mădularele noastre cele pământești: curvia, necurăția, patima, pofta cea rea și zgârcenia... Lepădați mânia, iuțimea, răutatea, defăimarea, vorba rușinoasă din gura voastră... Nu vă mințiți unul pe altul, odată ce v-ați dezbrăcat de omul cel vechiu și de toate poftele lui și odată ce v-ați îmbrăcat cu cel nou... Îmbrăcați-vă așadar ca
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
asociație de pietate; - fuga de luxul exagerat și de petrecerile păcătoase asigură membrilor Ordinului cel mai mult nevinovăția sufletească la care s-au angajat atât de solemn când au primit sf. Botez: (nu zice oare cel ce se botează: Mă lepăd de satana și de toată trufia și de toate lucrurile lui? Și care sunt cele mai plăcute lucruri ala satanei dacă nu balul, luxul, moda, desfrâul și necumpătarea mai ales în băutură?): - Grija de familia proprie ferind-o în mod
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mare, de îmbrăcămintea, încălțările ori ceea ce puneam proaspăt pe creștetul capului. Trecerea pe sub masa aerului era prilej de duhovnicie, de sfială și bucurie, dar și un fel de joacă pentru unii mai struluibatici, că mai mul t păcătuiam decât ne lepădam de păcate. Sâmbăta era destinată vopsirii ouălor, ritual la care participam și noi copiii, care ni le alegeam pe cele mai „tari”, bune să iasă învingătoare a doua zi la ciocnitul, când ziceam „Hristos a înviat”. După ce mama le scotea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de la o mică sobă de tuci al cărui coș se înalță prin aceeași deschizătură și în care o femeie tînără și frumoasă îndeasă găteje și bulgări de bălegar uscat. Întreaga familie vreo opt sau zece suflete se adună în jurul nostru. Lepăd cojocul și șalul uriaș în care înfruntasem gerul și vîntul usturător al deșertului și ne așezăm pe două taburete micuțe. Ganjur, Sandan și bărbații familiei se lasă la pămînt, în jurul sobei încinse. Tînăra femeie scotocește prin cotloane și scoate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nesuferit. După drum domol de aproape trei ore, ajungem la ogorul "nanului", cum îi spuneam eu lui moș Gavrilă. Avea sămănat mult porumb, floarea-soarelui și harbuji, vara fiind bună toate erau mari și frumoase. Cum am ajuns, înainte de toate, am lepădat tot de pe mine și m-am azvârlit în apa călduță a Prutețului. Locul moșului era mărginit de drumul ce mergea cu ocoluri, ținând marginea ogoarelor, la malul Prutului. Spre răsărit era hotărnicit de Pruteț care forma în linie ușor curbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și câinele neliniștit de dihăniile nopții. După vreo trei zile, nu știu ce-i abate lui moș Gavrilă că-l văd punând calul la căruță, îmi lasă totul în grijă și pe mine cu torhaturi cu tot în sama lui Dumnezeu, îmi lepădă câteva cuvinte din care am înțeles că lipsește două zile și că are să spună și celor de acasă să nu aibă grijă, dă bici calului, cotește la stânga și se tot duce pe drumul Hușului. Eu mirat și destul de neliniștit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
din spate, apa curgea de pe mine ca dintr-un burete stors. Mătușa Irina vorbea ceva și vorbea tare cum îi era obiceiul, eu nu auzeam și nu înțelegeam nimic. Eram scos dintr-ale mele de oboseală și de spaimă. Am lepădat tot de pe mine, m-a îmbrăcat cu un cămeșoi gros de in, mi-a pus pe spate un cojocel. Dintr-o odaie venea miros adormitor de pere coapte. Până să aducă mătușa Irina mâncarea și un dărăp de pâine neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pierdură”. De meditat! Nu numai cu „codoșul” are ce are Alexandru Tăcu, În „Omul interzis”. Prostia, care adesea stă alături de codoșie, are partea ei de dispreț: „Analfabeții, Învrăjbit vârtej,/ Năvălitor din groapa altor nopți,/ Aduc prostiei Înzecit prilej/ Să-și lepede puetu-n semidocți.” (Lues latent) sau „Prostia galopează-n toată firea/ Că iapa dobitoaca la manej/ Și umedă undește născocirea/ Ridichelor Întoarse pe gâtlej”. (Hibernia) ori „Invalid și ventriloc smochinit sub cozoroc/ Blegotrop și hipospad tălpășița pentru iad/ Uite-așa cum
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
după ce-și trădează idealurile tinereții, după ce uită frumusețea, nebunia, lumină, perpetua beție a vârstei de aur, oamenii sunt Înclinați să blameze privilegiile acesteia, să-și abjure credințele cu care au plecat la drum, să-și compromită țelurile, să se lepede de prietenii și colegii de odinioară, să rupă legăturile cu trecutul voluptuoasei inconștiente existențiale. După ce trec pragul unei anumite vârste, oamenii atacă tot mai vehement tocmai vârstă pe care au pierdut-o. Cel puțin În ultimii ani, atât de des
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fiindcă nu zice mare lucru? Vorbește! Hai s-o botezăm <<Junimea>>... Foarte bine! strigarăm cu toții. Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții: S-a lepădat. În numele Domnului, boteze-se dar <<Junimea>>! Exclamă Pogor, și Junimea a rămas până în ziua de azi”. Fondatorii Junimii - după cum ne informează Z. Ornea - „Proveneau - cu excepția lui Titu Maiorescu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
bine! strigarăm cu toții. Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții: S-a lepădat. În numele Domnului, boteze-se dar <<Junimea>>! Exclamă Pogor, și Junimea a rămas până în ziua de azi”. Fondatorii Junimii - după cum ne informează Z. Ornea - „Proveneau - cu excepția lui Titu Maiorescu - din societatea înaltă a Moldovei. Th. Rosetti era cumnatul domnitorului A. I. Cuza
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
consimte la el. Omului tragic, conștient de limitele proprii, soarta îi apare ca rost statornic, iar conștiința tragică se naște în actul liber al adeziunii integrale la orânduirea nepătrunsă (p. 122). Eteocle luptă pentru libertatea de a-și realiza destinul. Lepădându-se de sine spre a se regăsi în rostul rânduirii eterne, el depășește stadiul suferinței primitive (p. 124). Tragicul este aspectul cel nou al conștiinței active, actul dramatic al spiritului de a se descătușa din determinism (p. 125). Eteocle nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
face pe Antigona să acționeze cu conștiința clară a adevăratelor valori pe care vrea să le salveze, cu tărie de caracter și fără teamă de moarte (p. 109). Fata nu șovăie să fie singură și, asemenea lui Hamlet mai târziu, leapădă fără să clipească toate legăturile cu lumea când ia fatala decizie, lipsa sa de ezitare trădând o certitudine ieșită din comun a ierarhiei valorilor tradiționale (p. 110). Înfruntarea dintre Antigona și Creon are la bază opiniile lor divergente asupra raporturilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nicolae Iorga 332. „Un scriitor e un spirit de iradiație socială. Sunt alții poate mai mari decât el, cari nu scriu. Aceia sunt piatra scumpă în învelișul de egoism, pe care nu-l pot sau nu se îndură să-l lepede.” Nicolae Iorga 333. „Omul și-a făcut cartea în toată materialitatea și spiritualitatea ei; el o gândește, el o scrie, el îi dă hârtia, cerneala, tiparul, el îi adună foile, i le coase, i le leagă, el o citește. În
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
străbunii mei de humă, în ei ca într-o apă mă oglindesc și-ascult pământul cum rodește în Sfânta Țară Mumă.” Emilian Marcu 807. „Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și de lut, îmi pun veșmintele cele mai alese. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult (în lumea cărților, n.n.) [...] vreme de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
autorul, vom înțelege cultura și textura societală, sensul și efectele veritabilei băi mediatice, fără a ignora tectonica politică. Și fără a uita că această "noutate" (v. p.8) nu poate fi scoasă din rama determinismului tehnologic după cum nu se poate lepăda, într-o lume interconectată, de sentimentul responsabilității la scară planetară. Ceea ce-și propune Douglas Kellner, recunoscînd puterea mediatică, este tocmai necesara "alfabetizare" în domeniul criticii media (ca "mediu cultural înșelător"). Inventariind reacțiile teoretice, recunoscînd febrilitatea concurențială, chiar excomunicatorie a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
înlocuită cu relatarea ternă a unei perioade petrecute de autor într-un sanatoriu. Spațiul alb al spitalului, în miez de iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se leapădă de speranță. Notațiile din jurnal sunt reci, au o anumită cruzime, frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea aspră a iernii. Cel ce consemnează nu vrea să facă literatură, nu vrea să-și transforme
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
a unei perioade petrecute de autor într-un sanatoriu. Spațiul alb al spitalului, în miez de iarnă, nu are nimic idilic, ci e mai mult și mai ales un spațiu infernal în care omul, în loc să se lepede de boli, se leapădă de speranță. Notațiile din jurnal sunt reci, au o anumită cruzime, frazele cuminți, private de podoabe, împrumută ceva din simplitatea aspră a iernii. Cel ce consemnează nu vrea să facă literatură, nu vrea să-și transforme experiența într-un document
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Plenipotențiarul rus era însărcinat de a fi mai explicit în convorbiri; deci, el declară formal că scopul guvernului Imperial era de a obține de la România înstrăinarea Basarabiei. Interesul și siguranța Statului impuneau guvernului Măriei-Sale Carol I datoria de a se lepăda de propozițiunea ce i se făcea. Țara, care cu câtva timp înainte purta numirea de Principatele Dunărene, nu putea să renunțe la partea cea mai însemnată a râului, căruia-și datora atât vechea sa denumire, cât și dezvoltarea ei comercială
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
suveranității statului român. Armistițiul a fost semnat la Moscova în ziua de 12 septembrie 1944, adică după 20 de zile. Iuliu Maniu nu a participat direct la actul de la 23 august și este de notat că a ținut să se lepede de orice amestec în lovitura de stat de la 23 august. Oameni intimi ai lui Iuliu Maniu, ca Ghiță Pop și alții, participau direct la complotul care se urzea. Maniu nu ignora că Bodnăraș fusese ofițer dezertor din armata română, că
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mai de sus al hotelului, compus din mai multe camere. Păstrase un oarecare ceremonial căci, la sosirea mea, m-a primit Urdăreanu și el m-a introdus în salonul unde se găsea regele. Urdăreanu își lăsase barbă și nu se lepădase de morga sa din trecut. Regele Carol era puțin schimbat fizicește, însă avea o înfățișare tristă. Întinzîndu-mi mîna, m-a primit cu aceste cuvinte: "De mult nu te-am văzut." Erau exact, zece ani, din 1937, de la ultima guvernare liberală
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]