14,092 matches
-
prezenți. „Nu mai pot de arsură...! Simpt transpirație pe coloana vertebrală, urmată de amețelă...! În mod sigur mă deshidratez astai...!” „Întradevăr...! - fu de părere unul, astăzi soarele a strălucit ca niciodată...!” Afișând o figură nevinovată, Șeful de Șantier arătă firma localului. „Ce a-ți zice do o halbă de bere rece, vijelios smumegândă...??” Nimeni nu scoase un cuvânt: Totuși, li se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o halbă de bere rece, vijelios smumegândă...??” Nimeni nu scoase un cuvânt: Totuși, li se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai bun al localului, Își făcură apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu mititei fu devorat cu o poftă de mâncare teribilă, ospătarul aduse la masă un supradimensionat platou burdușit cu pastrama de oaie rumenită la grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
multe guri de hrănit...!” “Ăstai marele adevăr...” - confirmă Șeful Șantierului. “Muncitorii dacă nu-s plătiți nu produc iar acolo unde se ivește ocazia fură pentru a’și asigura minimul de existență...!” Tony Pavone propuse. “Știți ceva domnilor...? Până ce vom decide localul unde vom serba ziua mea de naștere comuniându-i Atenei să aducă peștele, nu sunteți de părere să ne Înviorăm cu câte o mică tărie...? În dimineața asta nu am nici un chef de lucru, simpt nevoiea unei rapide deconectări: am inima
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
va acționa În raport cu discuțiile purtate și mai ales după felul cum va folosi diplomația pentru a-l atrage În cursă!! Dorind ca Întrevederea să fie cât mai discretă, rugă ospătarul să amenajeze o masă Într’un colț mai Îndepărtat al localului, precauție inutilă: toate restaurantele centrale avea În supraveghere un securist care avea misiunea să fileze totul În special ce mănâncă, ce vinuri scumpe consumă, cât a valorat nota de plată și de câte ori acel individ și-a permis să beneficieze de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toate restaurantele centrale avea În supraveghere un securist care avea misiunea să fileze totul În special ce mănâncă, ce vinuri scumpe consumă, cât a valorat nota de plată și de câte ori acel individ și-a permis să beneficieze de un asemenea local de lux. Pentru acestă importantă Întâlnire, se studiase Îndelung În fața oglinzii, căutând să scoată În relief particularitățile naturale a obrajilor, dorindu-se cuceritoare...! Nu apucă să se așeze prea bine la masă și un individ se apropie zâmbind, privind’o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o...!” “Un pahar cu sifon...!” - se scuză Atena motivând unele dureri ale ficatului. Ospătarul dădu să plece dar, invitatul Îi făcu semn să vină mai aproape. “Țigări americane...?” “De unde țigări americane, domnule. E multă vreme de când a-u dispărut din localul nostru. Știți, cu datoriile astea externe nimic nu se mai aduce de afară...!” “Te-am Întrebat eu de datorii...?” - ridică tonul invitatul. “Eu trebue să fumez și nu orice țigări, domnule. Scormonește afară În rândul bișnițarilor și te asigur eu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acompaniat de Șeful Șantierului - care se Îmbăta Înaintea celorlalți - era nevoit să-i invite la unul din restarantele centrale, pentru a discuta toate aspectele problemei. Se consumau specialități culinare acompaniate de vinuri din cele mai renumite podgorii, chefuind până la Închiderea localului ca În final Tony Pavone să fie nevoit să ofere și unele substațiale sume de bani, mărunțiși de buzunar după aprecierile unui profitor chefliu. Făcând o sumară apreciere Tony Pavone avea să constate incredibilul: dacă dorea să mai lucreze sub
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În așa fel să nu aibă cunoștință un membru de celălalt. Lua notițe dela fiecare cam ce aparatură elecronică dorea să-i fie făcută cadou, nu mai vorbim de consumul produselor de bucătărie stropite cu vinul cel mai scump al localului. Întrucât, această vizită turistică În Statul Israel nu prezenta prea mare pericol de-a rămâne acolo: unii din membri comisiei mai inițiați În afacerile guvernului aveau cunoștință de relațiile de prietenie dintre cele două țări, putând deci aproba fără teama
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la parterul clădirii Scala,magazin specializat În toate categoriile de mezeluri În special “Șuncă de Praga”, vrăjitoresc condimentată și cu un gust și parfum Încât,un calup Întreg dacă devoram tot nu mă săturam. Apoi tranversam viza-vi la un local cu produse lactate,unde mă delectam cu câteva castronele pline cu orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la dispoziție, derulam promenadă Între cinematografele Aro și Scala, iar uneori intram
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să scapi? Cu câțiva ani în urmă, când am fost cu Jennifer la Paris într-un weekend, am văzut o femeie dansând pe bar într-un mic bistrou în Montmartre. Era foarte drăguță și foarte, foarte tânără. Toți bărbații din local salivau mai mult sau mai puțin. A fost o prostie într-adevăr, dar pentru o clipă, îmi amintesc, văzându-i pe ei cum o privesc am simțit că aș fi dat orice - să fiu proastă, săracă, bolnavă incurabil - doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de nici un cunoscut. În ciuda veșnicei diete la care se supunea, de data asta, Mary și-a comandat un cheeseburger, o porție mare de cartofi prăjiți și un Frosty de ciocolată. Și-a cărat toată mâncarea într-un separeu din colțul localului și a mâncat absolut tot, chiar dacă stomacul începuse deja s-o doară. Și-a descheiat nasturele de sus de la fustă și s-a dus să-și mai cumpere și-o înghețată. În tot acest timp, apelurile pierdute se acumulau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-o fi intrat vreun firicel de praf. Mi-am dat imediat seama că ai pornit pe o pistă greșită cînd te-am văzut la cafenea, dar mi s-a părut interesant că-ți merge mintea, că ai ales tocmai localul acela... ca să-l cercetezi... și cutia de chibrituri. Văzîndu-te acolo, abia atunci am realizat că pe cumnatul meu nu-l interesa cafeneaua, ci parcarea aceasta. Imediat am presimțit ceva. El era un mecanic teribil de priceput. Avea autorizație categoria I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o să-mi fac reproșuri. Cunoșteam răspunsul șefului meu chiar Înainte de a-l auzi. Datele pe care le-am cerut despre fratele ei constituiau tocmai invadarea intimității despre care-mi vorbise. Posibil să fi avut dreptate. Azi-dimineață, În parcarea plătită din fața localului Camelia, el - fratele clientei mele - mi-a dat răspunsuri tare evazive. Mi-a atras atenția cu mult tact că era cît pe-aci să-mi scape semnul cu „Intrarea oprită!” Bineînțeles că terenul de vînătoare indicat era doar zona permisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Trebuie să fiu de-acum Încolo ca un cîine de vînătoare, gata să sar prin breșa făcută În gard În orice clipă. Breșa era cutia cu chibrituri... N-am scris deloc minciuni În raportul pe care l-am făcut despre localul Camelia. Și nu numai că nu existau neadevăruri, dar nici măcar n-am fost În stare să stabilesc vreo legătură Între cafenea și EL. Poate că am luat În considerare doar aspectul exterior al cutiei de chibrituri la Început, dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat cu afișe. Am urinat repede și am luat-o Încet, dus pe gînduri, spre localul din colț. Am deschis larg ușa din stînga și am fost neplăcut impresionat de amorțeala dinăuntru. Altădată, la ora asta, erau mult mai mulți consumatori. Am schimbat la intrare patru sute de yeni În monede de cîte zece yeni. Pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi aruncă peste umăr: — Dacă și noi am face pipi așa cu țîrÎita, am ajunge diabetici. Își șocase limba prin locul dintelui lipsă. Părea beat și se clătina, mutîndu-și centrul de greutate de pe călcîie pe vîrfuri și invers. Din nefericire, localul nu avea scaune. Își sorbea zgomotos licoarea din pahar și nu-și lua ochii de la mîinile mele. — Aha!... Deci și ție-ți place saké-ul ! Apoi cu voce joasă: — Hai, Împumută-mi și mie zece yeni. SÎnt de-al casei, așa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
SÎnt de-al casei, așa că n-am de gînd s-o șterg cu banii tăi. Dacă nu mă crezi, Îți dau și-o declarație În scris. Pe-aici n-ai cum să nu te ții de cuvînt... Avantajul unor asemenea localuri este că nu te bate nimeni la cap prea mult. Mă consideram bun și Înțelegător din fire, așa că am scos imediat zece yeni și i i-am Întins. Individul mi-a smuls moneda, a pus-o la ureche și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
țigările se stingeau direct pe mese și mucurile erau lăsate acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic și bețișoarele, Împrăștiate pe jos, pe lîngă coșuri. CÎnd venea lume multă, nu le prea observai. Te simțeai bine Într-un asemenea local, poate tocmai pentru că puteai călca În voie sub picioare grămada de resturi, iar automatelor nu aveai ce să le reproșezi: erau credincioase și ascultătoare. Clienții se simțeau În largul lor aici, rupți de lumea de afară. Își vărsau oful nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mese, În toată lărgimea lor, nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și am introdus o monedă de zece yeni În automatul cu oracole. Norocos. Semne ale unor nori de bun augur dinspre sud. Calul dumneavoastră este cam mototol, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
capete albe și capete negre Mi s-au aprins În cap o grămadă de beculețe, care au străbătut evenimentele ce s-au scurs precum razele gama și lucrurile mi s-au mai limpezit. EL nu era un client permanent al localului Camelia și-ți dădeai ușor seama de asta după uzura cutiei de chibrituri și după eticheta de pe ea. Dacă ar fi fost de-al casei, și-ar fi putut procura mereu chibrituri noi. Nu era Însă tocmai simplu să dovedești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
glumește, am rămas tăcut locului, dar individul Întinse iute mîna, apucă vreo cîțiva și-i vîrÎ repede În gură. Am vrut să-l opresc, dar n-am mai avut timp Un tînăr care trecu pe lîngă mine - probabil angajat al localului - mă dădu la o parte și-i trase cu mîna pe cei rămași, aruncîndu-i pe jos. — Potolește-te! spuse el aspru. E dezgustător ce faci.. Și Își văzu mai departe de drum. Individul care Înghițise gîndacii căuta parcă ceva, plimbîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
există o oarecare legătură Între EL și Camelia de teamă să nu adulmec adevăratul scop al numărului de telefon. Ademenindu-mă În cursă, Își puseseră În cap să sublinieze lipsa de importanță a numărului de telefon abătîndu-mi atenția și de la localul Camelia. Oare chiar asta urmăreau? Se apropia ora Închiderii și, În capătul celălalt, o femeie Între două vîrste, cu părul prins În coc, Începuse să adune mizeria de pe jos. Mai rămăseseră doar cincisprezece-șaisprezece clienți și privindu-i, aveai impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
eu mă simțeam tare Încurcat. Numai la gîndul că ar fi existat posibilitatea să nu-mi continui investigațiile mi se puse un nod În gît. Bețele de chibrit cu capetele negre și albe din cutie... Întîlnirea Întîmplătoare din parcarea din fața localului Camelia... Întîlnirea și mai stranie de la biroul domnului M... Mărturisirea șantajului... Aș fi Înțeles lucrurile mai bine dacă el ar fi rămas un personaj ciudat În umbră... Dar el ieșise la lumină și tot ciudat rămînea... Aveam chef de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Simțeam oarecum nevoia s-o avertizez. Am Început să mă bîlbîi, Încercînd să-mi găsesc scuze pentru vizita aceasta tîrzie. — De fapt, vreau să-ți vorbesc despre cutia de chibrituri de aseară. Am scris și În raport, dar sondajul de la localul Camelia, ca să fiu scurt, este din păcate nul. Dar mai e ceva... Ai spus că ai găsit un ziar vechi Împreună cu cutia de chibrituri, nu? Îl mai ai? Mi-ar fi de mare trebuință... Bănuiesc că-l mai am, dară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]