3,340 matches
-
pe Dealul Melcilor și în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare. Până spre secolul XIII al erei noastre, nici un document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea a mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șchei, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini. 1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
cu apartamente. În cazul ansamblurilor de vile, casele pot fi înșiruite, pot avea un perete comun (în acest caz numindu-se duplexuri sau vile cuplate) sau pot fi individuale (adică nu au pereți comuni). Ansamblurile rezidențiale oferă o soluție de locuire modernă în primul rând datorită facilităților oferite: magazin/ centru comercial, cafenea/ restaurant, locuri de parcare, locuri de joacă pentru copii, terenuri de sport, sala fitness, piscină etc. Locuințele sunt realizate la standarde înalte de calitate și sunt situate în general
Ansamblu rezidențial () [Corola-website/Science/311168_a_312497]
-
Curtea cu un număr de 50 de case, fiind una din cele mai mari localități din zona Făgetului. Se pare că vechea vatră a satului era situată la circa doi km mai spre răsărit, unde se mai găsesc urme de locuire: vetre, cioburi de ceramică și unde microtoponimia a păstrat denumirile „Pe la sat", „Dealul Bisericii", „Magazia" etc. Sistematizarea satului impusă de autorități a determinat mutarea vetrei din zona colinară în locul actual, situat în lunca Begheiului, pe un teren plan. Este posibil
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
de regulă cu forma parter și două-patru etaje. Pereții puteau atinge grosimi de 2,5 - 4 m, așa cum este cazul donjoanelor rezidențiale normande, în masa de zidărie fiind prevăzute scări sau culoare de acces. Încăperile de la etaj erau folosite pentru locuire, camere de gardă și depozite. Interiorul era divizat în mai multe nivele tăvănite sau boltite (pentru a se evita riscul incendierilor), care se succedau deasupra unui parter orb, cu rol de pivniță. Intrarea se făcea cu o scară mobilă, la
Donjon () [Corola-website/Science/311468_a_312797]
-
de 40-50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar-gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte aparținând vechilor traci și sciți, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Comuna Bârsești se află în Depresiunea Vrancei. Asupra numelui satului Topești s-au emis mai multe ipoteze, dintre care cea mai plauzibilă spune că numele satului ar proveni de la topile(tochile
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
de în pădurea „Braniștea”, pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie - 1443-, urme ale locuirii omului pe aceste locuri datează încă din protopaleolitic. O descoperire în acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin, în 1972. Este vorba de un toporaș de mână (cioplitor) unifacial, confecționat din silex, folosit atât pentru lovit și tăiat
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din Veneția) început în 2005 au considerat că numărul de descoperiri mezolitice este, la nivelul Transilvaniei, foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraș deține un relief care era extrem de favorabil locuirilor mezolitice, la prima vedere. Ultimele studii de sinteză care au încercat să adune toate materialele descoperite în zonă au arătat sărăcia descoperirilor la est de râul Olt și mai ales înspre masivul Făgăraș. În zona Masivului Făgăraș (chiar și dacă
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
sudul României. În trecut, regiunea era străbătuta de numeroase puncte vamale. A aparținut Țării Românești. Are 200 km p. la distanță egală între Sibiu, Rm. Vâlcea și Curtea de Argeș, Atestata în 1233, într-un document din colecția Hurmuzaki. Pământ străvechi de locuire dacica, pe cetățile cărora s-au ridicat cnezatele lui Seneslau, apoi a lui Tihomir, tatăl lui Basarab apoi Basarab, ctitorul țării dintre Carpați și Dunăre. Aici, în apropiere de Perișani, într-un clește de stânci, a fost Posada înfrângerii lui
Țara Loviștei () [Corola-website/Science/309614_a_310943]
-
municipiului Bacău, pe axele de transport rutier a DN2 și feroviar a magistralei feroviare 500. Situată într-un spațiu geografic suprapus spre vest peste marginea zonei externe a Subcarpaților Orientali și spre est pe culoarul Șiretului, a fost vatra de locuire încă din neolitic. O parte dintre oamenii locului au fost împământeniți aici că răzeși de Ștefan cel Mare, o altă parte fiind - la origine, refugiați transilvăneni. Majoritatea locuitorilor sunt români ortodocși. Numele comunei vine de la valea pârâului din satul de
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
din Africa. Cercetările indică faptul ca în zonele muntoase au existat comunități timpurii autonome având drept activitate agricultura, indiciile despre irigație mergând până într-o epocă având cel puțin 10.000 de ani vechime. [10] Având în vedere vechimea indiciilor locuirii sale și peisajul extrem de fracționat, un număr neobișnuit de mare de limbi sunt vorbite pe insulă, aproximativ 1.000 (o cifră mai mare decât cea de pe cele mai multe continente) fiind catalogate dintre cele 6.000 de dialecte umane precolumbiene existente la
Noua Guinee () [Corola-website/Science/310185_a_311514]
-
locuitori ai unei localități cu numele Ploiești există puține mărturii scrise. Din punct de vedere istoric, apariția actualei așezări nu este atestată în niciun izvor. Istoricii și arheologii au scos la iveală o serie de mărturii semnificative care atestă o locuire neîntreruptă a acestor meleaguri, strâns legate de întreaga arie a civilizațiilor traco-geto-dace. Săpăturile arheologice au pus în evidență unele vestigii mezolitice în zona Ploiești-Vest și a unor așezări neolitice în zona Ploiești-Nord. Deasemeni s-au găsit vestigii din epoca bronzului
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de unitarieni (24,39%), romano-catolici (6,81%) și ortodocși (4,27%). Pentru 4,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor din actuala comună Secuieni aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Eliseni, în locul numit "Öcsvere" s-au descoperit materiale ceramice din eneolitic, preistorice și din secolul al IV-lea. În anul 1973, cu ocazia perieghezei efectuate de Demeter Károli în apropierea pârâului
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
greco-catolici (2,2%). Pentru 2,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Din atestările documentare ale așezărilor la nivelul comunei, în intervalul dintre secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea, săpăturile arheologice aduc dovezi materiale ale unor locuiri mult înainte, astfel, în satul Sâg s-a descoperit un tezaur monetar datat în epoca bronzului. Satul Sâg este atestat documentar în anul 1257 sub denumirea de "Terra Szek", Tușa în anul 1341, Sâbi în anul 1481, Mal în anul
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
de creștini după evanghelie (2,35%) și penticostali (1,76%). Pentru 3,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul celor două sate aparținătoare actualei comune aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, în satul Valea Viilor s-au descoperit o secure de piatră din neolitic și o brățară de bronz de la începutul epocii fierului. Tot în acest sat, în locul numit "Hall", în anul 1875, s-
Comuna Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/310758_a_312087]
-
și politicieni vremelnici, incapabili de a se ridica la pretențiile timpului și a locului. Următorul sat al comunității, la nord de Vădurele și Traniș, de-a lungul drumului țării, este reședința administrativă a comunei, satul Năpradea. Deși sânt mărturii ale locuirii satului încă din timpul dacilor, sau mai departe, din paleolitic, prima atestare documentară a localității provine din anul 1387, când satul apare sub numele de ʺvilla olachalis Napradʺ. Alte atestări documentare provin din anii 1423 ʺvilla olachalis Napradʺ, 1454 ʺNappradʺ
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
sud-est de Rachelu. Toate aceste înălțimi sunt separate prin văi torențiale care au săpat trasee adânci în scoarță și care au direcția de curgere de la sud la nord, descărcându-se în Lunca Dunării. Datorită zonei, ls-a înregistrat o continuitate a locuirii din cele mai vechi timpuri.Astfel, perioada neolitică în arealul luncăvițean atinge apogeul în perioada de tranzit spre epoca metalelor, când alături de o ceramică care impresionează și astăzi prin arta execuției și ornamentului, apar primele unelte din cupru. Continuitatea este
Comuna Luncavița, Tulcea () [Corola-website/Science/310831_a_312160]
-
și bogată așezare de tip Precucuteni III, care servește și ca bază de practică pentru studenții Facultății de Istorie din Iași (din 1994 și pentru studenții de la Suceava). - cercetările întreprinse până în 2002 au dus la descoperirea a 13 complexe de locuire (o locuință adâncita de tip bordei și 12 locuințe de suprafață, dintre care două au avut podeaua realizată pe o structură de bârne despicate), peste 40 de gropi menajere (dintre care una a servit la un moment dat pentru depozitarea
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
avut podeaua realizată pe o structură de bârne despicate), peste 40 de gropi menajere (dintre care una a servit la un moment dat pentru depozitarea resturilor unei ceremonii rituale de mare amploare), precum și porțiuni din sântul de îngrădire al primei locuiri. ◦ISAIIA-BALTA POPII (jud. Iași) - în 1996 a început săpături în stațiunea precucuteniana de la Isaiia (comunicări Raducaneni, jud. Iași), care au continuat în 1998, 2000 și 2001, împreună cu doctoranzii Vicu Merlan și Felix Tencariu. - dintre rezultatele obținute, amintim o construcție centrală
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
funerar din Bronzul mijlociu în Nordul Moldovei, în SCIVA, 38, 1, 1987, p. 72-76 (în colaborare cu Dr. Popovici). 3 1.Unele observații privind locuințele culturii Starcevo-Cris din Moldova, în Hierasus, VII-VIII, 1988, p. 7-15. 32.Date istorico-arheologice privind dinamică locuirii în bazinul Miletinului (zona comunei Prajeni, jud. Botoșani), în Hierasus, VII-VIII, 1988, p. 281-298 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 33.Mormintele de inhumație, de tip Costișa, descoperite la Prajeni (jud. Botoșani), în SCIVA, 39, 1988, 1, p. 45-52 (în colaborare
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
O stație spațială este o structură artificială creată pentru locuire de către oameni în spațiu. Până acum au fost construite doar stații aflate pe orbita joasă a Pământului, numite și stații orbitale. O stație spațială se deosebește de alte nave spațiale prin faptul că îi lipsesc sisteme specifice de propulsie sau
Stație spațială () [Corola-website/Science/308937_a_310266]
-
de aterizare — pentru transport sunt folosite alte vehicule. De obicei nu are nevoie de o formă aerodinamică, mai ales atunci când se asamblează în afara atmosferei, direct în orbită, din componente aduse cu rachete sau navete spațiale. Stațiile spațiale sunt proiectate pentru locuire pe termen mediu, pe durate de ordinul săptămânilor, lunilor și chiar anilor. Singura stație spațială folosită în prezent (2010) este Stația Spațială Internațională. Stațiile spațiale au fost folosite atât în scopuri militare, cât și în scopuri civile. Ultima stație spațială
Stație spațială () [Corola-website/Science/308937_a_310266]
-
ne trimite în sec XIX ,înainte de 1870. Surse biografice atestă un loc de iernat pentru vase, pe Dunăre, în dreptul satului, pe la 1812, existând aici probabil și o așezare. Materialele arheologice din zonă ,unele găsite chiar în curtea bisericii, atesta o locuire intensă în sec IX - XIX. În sat s-au găsit urme de locuire din perioada romană. Monedele găsite frecvent în zonă sunt romane, bizantine, turcești și mai puține românești din sec XIX. Datarea elementelor din lemn nu poate fi făcută
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
iernat pentru vase, pe Dunăre, în dreptul satului, pe la 1812, existând aici probabil și o așezare. Materialele arheologice din zonă ,unele găsite chiar în curtea bisericii, atesta o locuire intensă în sec IX - XIX. În sat s-au găsit urme de locuire din perioada romană. Monedele găsite frecvent în zonă sunt romane, bizantine, turcești și mai puține românești din sec XIX. Datarea elementelor din lemn nu poate fi făcută cu ochiul liber, dar se poate aprecia că nu sunt din sec XX
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
44,96%), cu minorități de reformați (32,66%), unitarieni (11,45%) și romano-catolici (7,22%). Pentru 1,82% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului în această zonă aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Între Anini" s-au găsit materiale ceramice din epoca bronzului. În altă zonă a comunei, numită " După Anini" s-au găsit mai multe fragmente de vase, o fusoială de lut și
Comuna Chichiș, Covasna () [Corola-website/Science/310384_a_311713]
-
dar există și minorități de romano-catolici (25,93%), ortodocși (13,02%) și unitarieni (4,27%). Pentru 1,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul comunei aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel; în valea pârâului Agriș, la poalele Dealului Mare, s-au găsit lame de silex și fragmente ceramice neolitice; tot în această vale în anul 1877 s-a descoperit un tezaur de 200-300 de
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]