14,805 matches
-
dinspre maestră la noi și dinspre noi la maestră se rup din suflet. Asupra lor voi reveni cândva! Din pricină numai sufletească doresc fără răbdare, împlinit interviul. (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Virginia Zeani. O voce luminoasă, de aproape trei sferturi de veac / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 983, Anul III, 09 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VIRGINIA ZEANI. O VOCE LUMINOASĂ, DE APROAPE TREI SFERTURI DE VEAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357438_a_358767]
-
MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Versuri > Omagiu > ȘTEFAN DUMITRESCU - GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS Autor: Ștefan Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 514 din 28 mai 2012 Toate Articolele Autorului George Roca Evadare din spațiul virtual (Florilegiu de poezie) 120 p. Editura Anamarol București, 2009 Am citit de câteva ori cartea de poezie a domnului
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
editura Anamarol, în anul 2009, pentru că poezia d-lui George Roca îmi făcea bine, ființa mea pentru care poezia a fost dintotdeauna elixirul și respirația lui Dumnezeu, avea nevoie de o astfel de poezie. Poezia domnului Roca este o poezie luminoasă, odihnitoarea, aș putea să spun psihoterapeutică ... Este o poezie de care, într-o lume bolnavă, așa cum este lumea în care trăim, intoxicată de războaie informaționale, economice, psihologie, de tragedii pe care radioul și televiziunile ni le bagă pe gât cu
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
nu jelește, nu plânge după locurile unde sufletul său s-a cristalizat, ci dimpotrivă, după ce le evocă și le „cântă”, după ce a atins pământul natal, îmbogățit, întărit, încărcat cu energii binefăcătoare, se înalță și pornește în lume mai senin, mai luminos: „Am deschis acum o carte/ În limba mea strămoșească/ Să dau grijile deoparte,/ Fruntea să mi-o descrețească.// Întâlnesc o poezie/ Care farmecă bizar.../ Totul ce acolo scrie/ Îmi pare familiar/” (Transilvania) Și totuși, asemenea lui Anteu, în excursul spiritului
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
dominată a poeziei domnului Roca ... iată constatarea această pe care o vedem într-o poezie care aparent te duce cu gândul la Marin Sorescu, și pe care după ce o citești cu atenție observi că „este un altfel de Sorescu”, mai luminos, mai detașat. Pentru că poezia este foarte frumoasă, inteligentă și tonică o s-o redăm în întregime: „Astăzi,/ Lumea începe la tine/ și se termină la mine!/ Democratic ar fi ca mâine/ lumea să înceapă la mine/ și să se termine la
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
îndrăgostit și obsedat de esențe, a unui spirit ludic, ce ni-l amintește pe prietenul nostru Nichita Stănescu, fascinat de marile adevăruri, pe care le caută dintotdeauna! Și în al doilea rând pentru că poezia lui George Roca este o poezie luminoasă și psihoterapeutică, a unui poet cu sufletul bun ca un glob de miere, și nu în ultimul rând este o lecție de viață profundă scrisă cu surâsul pe buze! George Roca este un poet foarte interesant, iar sufletele noastre au
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
poezia lui ... De aceea îl vom aștepta cu a doua carte, mulțumindu-i pentru poezia care ne-a luminat pentru un moment sufletul. Ștefan DUMITRESCU București mai 2012 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRESCU - GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 514, Anul II, 28 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
copil bun! Vorbele tale m-au mângâiat și mi-au alinat suferință. Rămâi cu bine! GHIOCELUL ȘI VRĂBIUȚELE... Era o zi călduroasă de primăvară. Curajosul Ghiocel se hotărî să nu mai stea sub plăpumioara albă, subțiata de soarele bun și luminos. Roți privirea în jur și văzu că iarna nu-și termină de strâns toate podoabele. Dintr-un pom a auzit gălăgie și a observat câteva vrăbii care se certau. Atunci, micul ghiocel le-a întrebat: - De ce vă certați! Eu și
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
fără voia mea... Purtat de melodie tot mai sus pe-un nor. Privirea-mi inundată, ajunge la o stea. Albastrul fascinant inima-mi alină... Simt pasărea din mine, cum parcă ar vrea Vrăjită în noapte de muzica divină La steaua luminoasă, pe aripi să mă ia... Gândul se-nalță vibrând pân' la stele Acolo sus plutesc pe-acordul fermecat Simt lina mângâiere a brizelor rebele Pe brațe sunt purtată de cerul înstelat, Statornic precum piatra izbită de talazuri. Pasărea din mine
O VIOARĂ...PLÂNGE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357458_a_358787]
-
a legat cerul de ape și încă ceva un daltonist vine în fiecare duminică pe același dig are palmele înroșite culege ciulini un fel de medicament pentru teamă când duminicile se vor sfârși le va înșira ca pe o corvoadă luminoasă într-un noian de pace să nu zică nimeni că nu s-a priceput să încorseteze verdele până la epuizare Referință Bibliografică: carafa cu apă vie / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1267, Anul IV, 20 iunie 2014. Drepturi
CARAFA CU APĂ VIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357481_a_358810]
-
în noapte” e aleasă a fi clădită în amintire. Ea împresoară irezistibil un murmur de iubire. Neiubirea e o incizie a acului viespei, care nu palpită decât o fărâmă de timp, însă iubirea zidește în spirit un glob de aur luminos și încălzitor până ce numai nesăbuința îl topește. Ce nefericiți am fi să nu-l iubim pe Florin Piersic, ce singuri am fi să nu o iubim pe Medeea Marinescu! Ce triști am fi să nu ne mângâie teatrul! De ce-
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
acestea sunt și o carte subtilă de învățătură. Învață elevul să numere (Știți voi?), să deosebească nuanțele culorilor (Decor de iarnă), să deprindă bunele maniere și să respecte tradițiile (Ca odinioară...). Versurile talentatei poete Maricica Stroia îmi amintesc de pastelurile luminoase ale lui Vasile Alecsandri. Aștept cu nerăbdare să citesc și alte scrieri ale poetei adjudene.! ” Acad. prof. Mariana ZAVATI GARDNER, Norfolk - Anglia „Fiecare strofă din cartea doamnei Stroia te îndeamnă la visare și te transpune în acea lume inocentă, căreia
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
săracii care n-au mâncare - // O mână de bomboane, pe jertfelnic, / De pot să duc, e semn că încă poate / Să intre-n cer și ultimul nemernic, / Să îi aducă lui Hristos, bucate” (Veacul fiecărei zile). El are o perspectivă luminoasă asupra existenței umane, de vreme ce Însuși Dumnezeu s-a coborât în chip de Om pe pământ, ca să ne mântuie. Și poemul “Un fel de milă” reflectă aceeași virtute a carității umane. Și această poezie care reflectă aceeași virtute a carității creștine
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
copil bun! Vorbele tale m-au mângâiat și mi-au alinat suferință. Rămâi cu bine! GHIOCELUL ȘI VRĂBIUȚELE... Era o zi călduroasă de primăvară. Curajosul Ghiocel se hotărî să nu mai stea sub plăpumioara albă, subțiata de soarele bun și luminos. Roți privirea în jur și văzu că iarna nu-și termină de strâns toate podoabele. Dintr-un pom a auzit gălăgie și a observat câteva vrăbii care se certau. Atunci, micul ghiocel le-a întrebat: - De ce vă certați! Eu și
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
călcâiele când ne cântă Lăură Lavric! Ce măreție e în glasul bucovinencei artiste, Lăură Lavric! Ce verva, ce veselie, mai presus de orice asemănare cu amănuntele vieții omului și mai aproape de misiunea spiritualizării, desăvârșirii sufletului omenesc, prin pasajele cele mai luminoase ale patosului vieții: bucuria ardenta a cantului! Lăură Lavric este o cântăreață de muzică folclorica bucovineana, care nu intonează, nu murmura cântecul moldovenesc, îl explodează răscolitor! Toate cântecele sale au în ele un înger ce joacă și strălucește! Fiecare dintre
LAURA LAVRIC. O VIAŢĂ ARTISTICĂ ÎNDELUNGATĂ ŞI AURORALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357491_a_358820]
-
limbaj, atunci când, după ce a de văzut altceva și a dat de văzut altfel, a trăit o realitate ce nu ar fi fost niciodată trăită fără el. Universul nu este întotdeauna prietenos cu poetul: „mi s-au oprit vorbele/ de praf luminos/în fereastra Universului”. Metaforic, fereastra devine un spațiu de trecere între macro- și microunivers menit să filtreze cuvintele prin sita deasă a prafului luminii stelare. Condiția umană luptă cu limita impusă prin datul ontologic. Finitudinea este sinonimă cu cenzura. Dar
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
relatare a Sfântului Siluan Athonitul, care povestea că atunci când a sosit în Sfântul Munte Athos a văzut în mănăstirea unde s-a așezat mai mulți frați începători în ale nevoinței călugărești, veniți de curând din lume. Unul avea chipul foarte luminos, altul dimpotrivă, se zăreau pe fața lui urmele unei vieți dezordonate, robite păcatului. După ceva timp, lucrurile s-au schimbat paradoxal. Chipul celui plin de păcate odinioară era acum curat și vesel, pe când celălalt nu înaintase din pricina nelucrării. În viețile
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/357701_a_359030]
-
da cu părerea, dar nu oricare părere este bună pentru mine. Pentru alții poate că da. Pe spinarea sufletului se cară mereu crucea vieții. În această viață inima noastră cântă diferite armonii - încordate sau line, vii sau adormite, întunecoase sau luminoase, pline de valoare și sens ori goale și reci. Glorie sau abis. Întotdeauna în spatele oamenilor mari, sunt alți oameni mari. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi în comuniune cu cei din jur. Orice om simte nevoia să
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
Iată de ce este nevoie de cât mai mulți copii, ca ei să contribuie la sfințirea acestei planete. O familie fără copii este ca o casă fără ferestre. Cu cât avem mai multe ferestre la o casă, interiorul ei devine mai luminos, călduros și plin de viață. Așa și o familie cu mulți copii este un loc binecuvântat de Dumnezeu. Femeia când naște un copil dă mâna cu Dumnezeu. A naște mai mulți copii înseamnă a te apropia cât mai mult de
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
Fizico-chimice”, a propus ca șef de an pe o anume Pitrinjel Tamara din Dorohoi, fostă colegă de liceu cu roșcovanul grăsuț, cum aveam să aflu ulterior. Era o fată blondă, cu părul des, auriu-roșcat, tuns scurt și cu ochi albaștri, luminoși și jucăuși; ce mai - o fată destul de frumoasă! Domnișoara Pitrinjel, de cum s-a auzit propusă, s-a și înființat „heteșă” la masa prezidiului, fiind bătător la ochi de sigură pe alegerea ei. Scos din sărite de felul în care urma
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
deplasarea asta? Nu știa nici el după cum nimeni, dacă ar fi povestit, nu ar fi știut. Apoi a simțit că plutește lin și s-a văzut cum pătrunde și se deplasează singur, mergând pe un fel de culoar larg și luminos. În fapt, era doar o percepție chinuitoare a acestei deplasări într-un anumit spațiu special, pentru că, deși părea că traversează un culoar, degetele îndreptate spre perete nu atingeau nimic. Cu toate acestea, simțea în imediata apropiere ceva ca și cum culoarul ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
întâlnirea de rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse ca prin fum. S-a înseninat la față și, pășind ușor ca un fulg, a reintrat în acel culoar luminos pe care-l cunoștea. Auzea o muzică plăcută, îngerească, pe fondul căreia a început să plutească. Ar fi dorit să nu se sfârșească niciodată. Nu s-a putut bucura prea mult timp. A intrat în zona de întuneric și muzica
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
de mulțime... Unde sunt?... Ce vor? O, Doamne! Iar întuneric... Globul acela... Lumina aceea... Globul!” Ar fi dorit să întindă brațele, să-l cuprindă în palmele sale și să-l sărute. Simțea în suflet o dragoste duioasă pentru această apariție luminoasă și suferea că nu o poate atinge... „Și totuși... hai... încet... să pun cap la cap... vocile... motorul... oamenii aceia... polițiști... Da! Au fost polițiști... ambulanță... Sigur..., cred că înțeleg... Dar Iuliana..., cum ...cum ai venit aici? De unde ai aflat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
drept o radiație de mică lungime de undă, iar radiația calorică are același gen de energie dar cu o frecvență mai mică decât a undei de lumină. Flacăra rezultată din arderea anumitor substanțe are o culoare specifică îmbrăcând tot spectrul luminos. Dar nu numai flacăra emite o lumină colorată. Și acumularea energiei sub formă de căldură generează așa numita „temperatură de culoare”. Ei bine fierul trece în cursul topirii sale de la culoarea roșie la alb fără a parcurge spectrul de culori
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]