3,421 matches
-
pe podul vechi și am privit râul. M-am gândit la cele spuse de Paznic. Capătul lumii. De ce-a trebuit eu să renunț la lumea mea și să vin la capătul lumii? Nu-mi aminteam nici ce m-a mânat aici, nici de ce, nici ce semnificație aveau toate cele care mi se întâmplau. Pesemne că o forță necunoscută m-a pus în mișcare. O forță absurdă. Trebuia să ajung aici. De aceea mi-am pierdut memoria și umbra. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Fără nici o pauză. Zgomotul se înteți. Aveam senzația că o insectă uriașă se cățăra pe spatele meu. M-au trecut fiori. Se auzea tot mai aproape. Din pricina lui parcă tremura și aerul din jur. Se porni un curent ce ne mâna înapoi. Ca pe noroiul luat de ape. Aerul era rece și umed. S-a auzit apoi un huruit îngrozitor. Existau toate semnele că urma să se întâmple ceva. — Cutremur? am întrebat. — Nu, răspunse fata scurt. Ne paște ceva mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot ficțiune. Sau, dacă vreți, literatură. Lucrarea sa n-ar fi altceva decît un studiu literar, iar nu teoretic, căci teoria literară s-a Înșelat amarnic Închipuindu-și că poate da piept de la egal la egal cu teoria științifică și, mînată de un demon, și-a tăiat craca de sub picioare rămînÎnd azi o simplă, superbă ficțiune. Degeaba revine autorul În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pierd măsura timpului de îndată ce rămân pe voia slobodă a pornirilor mele de sălbatic, când adică, biruit de dragostea neînfrântă a singurătății, îmi șterg urma dintre oameni și mă mistui, sub imboldurile ei, în necunoscutul larg al naturii, ca o frunză mânată de nestatornicia vânturilor” (Spre Nichit). Fiindcă vechile pagini de călătorie, cu aerul lor „didactic și aproape geografic”, nu-l satisfăceau, prozatorul își ia libertatea de a privi peisajul în mod „subiectiv”, aspirând să introducă „o notă nouă în literatura românească
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început de acțiune, / să facem ceva, să spunem, să pornim, -/ mân, mânare, a mâna înainte, a amâna, / mâna dreaptă care aruncă mântuire, -/ Să mân, să rămân peste noaptea făpturii mele, / să mai rămân, până vine spargerea definitivă, / ță, dimineață, strungăreață, măreață, / nu mai răbda să mâie, să mân...” (Între clopote mute). De un subtil efect literar sunt câteva mici persiflări blânde, operate prin parafrazarea
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
minciună, chiar și adevărul - / întunericul se face singur.” Privirea amar-retrospectivă, ajunsă la capătul lumii, devine viziune întoarsă, urzind peisaje postapocaliptice, prin care poetul rătăcește ca un strigoi: „Noapte cu bube. Stătută ca o baltă. / Mă-ntorc de pe lumea cealaltă. Dracul mână caii. Surugiul doarme. Luna atârnă de pe cer ca o tenie. / Orb și fără părinți, ca o mută vedenie, / între cranii și arme. Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie. Cine știe, gândule, cine știe... / Apocalipsul a fost și s-
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
în această formulare? Thorndike s-a străduit să îl lămurească prin fapte de observație. A invocat mai ales cazuri de dresare a animalelor. Aproape întotdeauna reacția conectată cu o situație era întărită printr-un efect satisfăcător ulterior dacă animalul era mânat spre acel efect de un instinct specific. Mai mult, efectul ulterior apărea ca un rezultat corect, prompt și imediat după respectiva conexiune S-R. Thorndike (1935, p. 59) preciza că fenomenul se produce „oarecum ca atunci când gustul urmează introducerii mâncării
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
specifice și al cărei impuls de a migra este rezultatul factorilor de respingere din acel loc sau din țara de origine mai mult decât factorii de atracție din țara de destinație. Participanții la un astfel de tip de migrație sunt mânați de disperare, caută doar supraviețuirea și acceptă orice loc de muncă. În multe privințe, migrația calificată este imaginea în oglindă a migrației de masă. Ea nu implică un număr mare de oameni, migranții dețin calificări medii, superioare sau supracalificări, ca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cel mai probabil, prin literatură, și el înțelegea, ca majoritatea contemporanilor săi europeni, o sumă a gândirii, un instrument de cunoaștere. Ceea ce este mult mai mult decât înțelegem noi astăzi. Ideea că un om politic înveninat de atâtea ambiții și mânat de intenții vindicative la care nu a renunțat niciodată, cum era Cantemir, ar fi găsit potrivit să își piardă vremea cu scrierea unei cărți destinată "desfătării" celorlalți mi se pare total nepotrivită. Cantemir nu avea cum să gândească astfel. "Desfătarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în sine, în vreme ce pentru gânditorul creștin animalul este un semn și nu contează ca realitate concretă, materială. Ce înseamnă a cunoaște un animal. De la științele naturii la gândirea simbolică Istoria naturală s-a dezvoltat în Antichitate grație unor spirite pozitiviste, mânate de o curiozitate științifică de necontestat; Aristotel își scrie tratatele despre animale bazându-se, cel mai adesea, pe observația directă a naturii, pe cercetare și chiar pe disecții, pe care nu se ferește să le postuleze drept dovezi de netăgăduit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
masă. Eu, cu focul răzbunător al trăsnetului, prăbușesc atunci casa peste penații demni de un asemenea stăpân. El, îngrozit, fuge și încearcă zadarnic să vorbească: urletele sale tulbură liniștea câmpurilor. Pe față i se adună toată turbarea din el și mânat de dorința obișnuitelor sale crime se repede asupra unei turme de oi, simțind plăcere să verse sânge. Îmbrăcămintea i se preschimbă în păr de animal, brațele în picioare. Se face lup, dar îi rămân trăsăturile chipului de mai înainte: aceeași
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îngrozește ținuturile vecine o dihanie mare, un lup. Din pădurile mlaștinii iese cu gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se mulțumește să-și astâmpere foamea blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ. Chiar unii dintre noi, răniți printr-o mușcătură funestă, pe când ne apăram, suntem dați morții. Malul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
termen de comparație. Ceea ce atrage atenția este fie poziția sa cu capul în jos, fie modul în care stolurile părăsesc, zgomotoase, grotele la apus. Hermes mână din urmă, cu ajutorul unei "nuiele scumpe", duhurile pețitorilor, iar imaginea este impresionantă: "El îi mâna tot cu ea, iară ei, chițăind, îl urmară./ Astfel, precum liliecii din funduri de peșteri cu duhuri/ Zboară-mprejur, chițăind, când vreunul din ei se prăvale/ De pe un colț de la stânca pe unde se-ațin laolaltă,/ Tot așa ele, grămadă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lunga tradiție a tipăriturilor religioase, cu exact aceeași funcție. Cu râvnă "dumnezeiască" ori "creștinească" se fac cam toate cărțile de cult uzuale, octoihuri, liturghiere, evangheliare din secolele XVII-XVIII. E modalitatea cea mai simplă prin care autorii încearcă să reprezinte acțiunea mânată de pasiune și de înclinații afective în spațiul literaturii. Heliade Rădulescu se lamentează încă din 1831: Foarte lesne de dezlegat este acum ghicitoarea pentru ce nu se înmulțesc cărțile în limba rumânească și pentru ce, prin urmare, literatura și moralul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sale credințe în așa zisa-i misiune divină [...]: pe jucătorii la sume restrânse îi va răpune cu siguranță, fiindcă el pune totul în contra lor, iar ei nu pun totul. Pe ei nu-i împinge niciun spirit, pe el însă îl mână un spirit - deși exaltat - spiritul înfumurării sale robuste și violente 48. În cele din urmă, totul se reduce la calitatea inspirației care îi împinge pe indivizi la acțiune, la orientarea gesturilor și a gândurilor: Aceștia, ca toți ceilalți din istoria
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sunt gloanțe și că nu mai avem încredere în el, că n-a avut piedica pusă. I-a luat în cele din urmă automatul spunându-i că o să i-l dea înapoi. Mergând cu căruța, pentru că Farcaș nu știa să mâne caii mi-a cerut mie să-i mân și mergeam cu el alături pe capră. Enache, deținutul politic CR, era în spatele nostru. Și mi-a povestit că a comentat, eu nu mai țineam minte: "Vedeți ce bandiți suntem noi, ia
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în el, că n-a avut piedica pusă. I-a luat în cele din urmă automatul spunându-i că o să i-l dea înapoi. Mergând cu căruța, pentru că Farcaș nu știa să mâne caii mi-a cerut mie să-i mân și mergeam cu el alături pe capră. Enache, deținutul politic CR, era în spatele nostru. Și mi-a povestit că a comentat, eu nu mai țineam minte: "Vedeți ce bandiți suntem noi, ia uite cum vă păzim noi acuma!" Când am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
casa lui Sadoveanu. De acolo am luat tramvaiul, apoi am mers o bucată pe jos și a venit o sanie cu doi cai, că așa aveam o înțelegere cu băiatul de la fermă. Tot ăsta îmi zice: "Tovarășul inginer, trebuie să mânăm că a trecut o mașină de la partid!" "Costică, dă bici la cai!" Când am ajuns la poartă a oprit o mașină la vreo 50 de metri. Am văzut că este de la partid, s-au dat jos, bătea vântul, era viscol
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să le aibă la îndemână și să le înfățișeze; toți locuitorii satului erau înscriși într-o evidență care se păstra la biserică și îndată când cineva făptuia ceva nepotrivit, trebuia informat privighetorul de ocol, iar când în sat intrau și mânau oameni fără răvașe ori săvârșeau fapte alături cu legea, trebuia să pună potera, în funcțiune, să informeze vorniceii din satele vecine, dar și privighetorul, indicând drumul pe unde a apucat răufăcătorul, pentru a fi prins și pedepsit. Dintr-o carte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
înhămare a cailor la trăsuri. „La o cărucioară de poștă sau cariolă poștală a Guvernului se vor pune numai 2 cai și vor fi mănați de un surugiu de pe capră. La o trăsură de 2 persoane sau brișcă, 4 cai mânați de călare sau de pe capră, conform dorinței voiajorului. La trăsurile cele mari, precum carete grele de drum și altele, de la 4 până la 6 persoane, se vor pune 6 cai, mânându- i un surugiu călare; când însă drumul ar fi greu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
focul, ce mai, una din aia de te dă pe spate și trezește în tine gentlemanul de Drumul Taberei. Am început să-i declarăm fetei atașamentul și admirația prin expresii de genul „fetița, ți-a căzut fustița“ sau „băgați-aș mâna în cur la sân“, ce-am văzut și ce-am auzit și noi de la cei mai mari și mai experimentați cu sexul. De obicei, orice duduie normală cu discernământul mărește pasul din instinct de conservare, nedorind să apuce știrile de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
vreuna. Comportamentul său, transgresiv față de legile politeții și ale ospitalității, are o anumită agresivitate. Dar lucrurile sunt mai complexe și istoria, psihologia personajelor și secretul care zace în inima casei sunt după chipul labirintului care constituie arhitectura însăși a casei. Mânat de curiozitate, naratorul face o inspecție a fiecărui colțișor al casei, în detrimentul locuitorului ei, dar foarte curând cititorul înțelege că este vorba mai mult decât de curiozitate sau, mai degrabă, că ceea ce animă această curiozitate este o dorință de nemărturisit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Gărzi de soldați români au arestat circa două sute de bărbați și tineri, i-au transferat În clădirea școlii evreiești, unde i-a ținut mai multe ore, „fără a avea voie să facem vreo mișcare”. Dimineața, bărbații și tinerii au fost mânați, pe căi lăturalnice, escortați de gărzi militare, spre satul Țigănași XE "Țigănași" , aflat la o distanță de 50 km: „Am fost huiduiți de locuitorii satelor, de armata cantonată În sate. S’au asvârlit de către aceștia pietre asupra noastră. Am executat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]