3,738 matches
-
strivește; și numai după ce am înfrânt această stavilă, comunicăm cu el într-o bucurie cu atât mai intensă cu cât stavila ni s-a părut mai de netrecut. Sublimul presupune deci o disproporție puternică între forțele noastre și covârșitoarea lui măreție, care, numai după o luptă biruitoare, ne devine accesibilă. Izbucnirea unei vijelii, ce ne surprinde în mijlocul câmpului, ne violentează în primele clipe și ne dă impresia de nimicire, dar în clipa următoare, după ce ritmul nostru lăuntric s-a dedat cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e cel mai mare diamant în coroana frumuseții și are influența cea mai hotărâtoare în cunoașterea oricărui lucru frumos”. în linii generale, esteticienii germani definesc sublimul cam în același fel. Pentru Schiller e sublim „ceea ce face din mine însumi o măreție infinită”. Pentru Schelling e „întruparea nemărginitului în mărginit”. Pentru Vischer e absolutul în covârșitoarea-i măreție față de orice finit. Kirchmann zice: „în fața sublimului, omului îi apare limpede imposibilitatea de a-și măsura propria-i forță cu forța lui”(Johannes Volkelt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oricărui lucru frumos”. în linii generale, esteticienii germani definesc sublimul cam în același fel. Pentru Schiller e sublim „ceea ce face din mine însumi o măreție infinită”. Pentru Schelling e „întruparea nemărginitului în mărginit”. Pentru Vischer e absolutul în covârșitoarea-i măreție față de orice finit. Kirchmann zice: „în fața sublimului, omului îi apare limpede imposibilitatea de a-și măsura propria-i forță cu forța lui”(Johannes Volkelt: System der Aesthetik, v.II, p.108 ). Volkelt, discutând în treacăt și ocazional definiția lui Schopenhauer
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din ansamblul părților și crește gradual către culminație. Sublimul biblic e neașteptat; cade și te izbește ca fulgerul fără să-ți dai seama cum te-a lovit. „în Biblie, continuă Chateaubriand, cel mai înalt sublim iese dintr-un contrast între măreția ideii și micimea, dacă nu chiar trivialitatea cuvântului ce o redă. Din asta rezultă o zguduire, o strivire de necrezut a sufletului: căci, exaltat de cugetare, când spiritul s-avântă în regiunile cele mai înalte, deodată expresia, în loc să-1 susțină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culminante! E foarte adevărat, pe de altă parte, că trăirea sublimului artistic aduce în suflet o lumină, de care vorbește Schopenhauer, și-o impresie de lărgire, de eliberare, de dezmărginire și oarecum de supranaturalizare. În aceasta stă de fapt toată măreția artei. În mistică însă sentimentul de supranaturalizare nu e o aparențăca în estetică, ci o realitate vitală, care face din contemplativ un sfânt. Asimilarea cu sublimul religios are ca urmare transformarea întregii vieți a omului după modul divin. E un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
superiorității geniului. Alfred de Vigny, care declară în prefața nemuritoarelor sale poeme că genul acesta e creat de el în literatura franceză, a dat o expresie magistrală acestui sentiment în celebra poesie Moise, unde nefericirea geniului apare din pricina nemăsuratei lui măreții față de muritorii comuni. Orgoliul lui Ovidiu găsește versuri de foc chiar în elegiile sale, scrise în nenorocirea exilului, pe țărmul barbar al Pontului Euxin. Iar Eminescu trăiește același sentiment al superiorității, ce pune între el și lume o distanță siderală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bunătățile, ca o a doua lume, microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același, duh și trup, duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh, ca să rămână și să laude pe binefăcător; trup ca să sufere și prin suferință, să-și amintească și să se instruiască atunci când se mândrește cu măreția. Animal
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
între măreție și smerenie, același, duh și trup, duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh, ca să rămână și să laude pe binefăcător; trup ca să sufere și prin suferință, să-și amintească și să se instruiască atunci când se mândrește cu măreția. Animal condus aici, adică în viața prezentă, dar mutat în altă parte, adică în veacul ce va să fie; iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu. Se îndumnezeiește prin participarea la iluminarea dumnezeiască și nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din aceste înclinări, omul, conceput ca ființă natural liberă, acceptă lumea căutând s-o stăpânească, sau o refuză căutând s-o depășească în viziunea desăvârșirii cerești. Aplicarea excesivă la stăpânirea pământului prin civilizația materială are ceva din această mândrie și măreție a trupului, despre care vorbește Damaschin. Oricât am înfrânge însă ostilitatea naturii, violentând-o și capturându-i forțele și energiile prin formidabilele noastre invenții tehnice, și oricât ne-am strădui să înfrumusețăm pământul prin această muncă de Sisif, paradisul terestru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pământ. Iubiți creatura în totalitatea ei și în stihiile ei fiece frunză, fiece rază, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veți înțelege taina dumnezeiască în ele... Omule, nu te ridica mai presus de animale; ele sunt fără păcat, pe când tu, cu măreția ta, mânjești pământul prin apariția ta, lăsând în urmă o dâră de putreziciune... Iubiți îndeosebi copiii, că ei de asemenea sunt fără păcat, ca îngerii, ei există pentru a mișca inimile noastre, pentru a le purifica, ei sunt pentru noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Nici un alt poet nu s-a încumetat să ne descrie drama cerească a căderii îngerilor, despre care însăși Scriptura vorbește atât de puțin, sublimitatea lumii divine a spiritelor pure în opoziție cu infernul lui Satan, creația cosmosului și a omului, măreția multicoloră a Edenului, splendoarea și dragostea castă a primei perechi, ispitirea și căderea, mila Fiului lui Dumnezeu ca Logos mijlocitor între om și Creator. Toată această uriașă, aeriană și covârșitoare viziune e țâșnită din mizeria terestră a orbului. „Eu nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
celălalt e poetul lucrurilor ultime, al eshatologiei creștine, într un sens sau altul, viziunea lor merge până la limitele extreme al cauzalității și ale finalității. Nimic din ceea ce au dibuit cei vechi nu seamănă cu vastitatea acestor concepții poetice. Ele au măreția inspirației creștine. Se poate prea bine ca această inspirație să nu intensifice propiu-zis puterea de expresie a geniului, e incontestabil însă că ea dilată la maximum viziunea și totodată înnobilează expresia prin adecvare. E oare cu putință să ne imaginăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oameni, perioada a însemnat momentul cunoașterii. Pe deasupra, acest lucru s-a făcut în ambele direcții: orașele Ungariei, mai ales Budapesta, erau cutreierate de zeci de mii de transilvani, prin intermediul organizațiilor de cercetași și "levente" (organizație premilitară). Din cauza claustrării epocii comuniste, măreția imaginii orașului dunărean, neatins încă de bombe, a persistat încă mult timp în memoria celor din Transilvania. Totodată, a fost și perioada în care Budapesta își putea plăti vechea datorie față de regiune. Așa se face că s-au construit căi
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
îl crede și-l iubește. Căci eu nu caut să înțeleg pentru a crede, ci cred ca să-nțeleg. Și chiar acesta cred: că necrezând, n-aș înțelege"48. Relația aceasta arată ceea ce deja am mai precizat. Ideea de Dumnezeu în măreția sa este tabu, iar rațiunea umană nu era considerată suficient de pură pentru a putea să ajungă până acolo. Cu toate acestea demersul rațional nu putea fi oprit. Prin structura sa omul trebuie să-și construiască imagini raționale fără de care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ca o a doua lume, un microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același și duh și trup; duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh ca să rămână și să laude pe binefăcător, trup ca să sufere și prin suferință să-și amintească și să se instruiască când se mândrește cu măreția
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
măreție și smerenie, același și duh și trup; duh din pricina harului, iar trup din pricina mândriei; duh ca să rămână și să laude pe binefăcător, trup ca să sufere și prin suferință să-și amintească și să se instruiască când se mândrește cu măreția. Animal condus aici, adică în viața prezentă, dar mutat în altă parte, adică în veacul ce va să fie; iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu"112. În continuarea ideii perfecțiunii teleologice a omului prin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nelimitate ce pot să-l ducă de la statutul de înger până la cel de fiară. Omul are drept de judecată asupra existenței și posibilitatea să "cerceteze cu atenție înțelesul unei atât de mari înfăptuiri, să-i îndrăgească frumusețea, să-i admire măreția"105, fiind singura făptură terestră capabilă de o astfel de cunoaștere. El mai trebuie să-și stabilească propriul său statut, să-și organizeze singur propria existență. Plasat în centrul universului, omul deține toate potențialitățile: "Omului însă, Tatăl i-a dat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de la începutul secolului al XX lea. Am căutat oameni în vârstă care să-mi vorbească despre comuna mea, despre tradiții, despre obiceiuri. Am simțit că este foarte important să-mi cunosc rădăcinile. Am fost mândră totdeauna de oamenii locurilor, de măreția ținuturilor. De fiecare dată când mă întorc acasă îmi tresaltă inima de bucurie, când urc drumul șerpuit și ajung pe culmea dealului Vf. Crucii, de unde se așterne ca-ntr-o poveste Valea Proviței. Valea Proviței are un farmec deosebit nu
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
în viață este: a. rezultatul educației; b. al necesității; c. al întâmplării, etc. - în funcție de atingerea / neatingerea acetui ideal, putem vorbi de: a. personaje realizate, care și-au atins scopul; b. nerealizate, nu și-au atins țelul propus; (!!)de aici rezultă „măreția” sau „decăderea” personajului, personaje puternice sau slabe, optimiste sau pesimiste etc. - ca locutor, îi este caractersitică persoana I (indiferent dacă este vorba de monolog, monolog interior sau de o replica a unui dialog); persoana a II-a marchează prezența alocutorului
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de înstrăinare; doine de ciobănie; etc. - unii specialiști (Ov. Papadima)vorbesc despre cântecul liric profan (care cuprinde: doina cântecul propriu Ț zis, cântecele de joc, strigăturile). Alte obiective, de urmărit: 1. elemente de oralitate; 2. mijloacele prin care sunt sugerate măreția și frumusețea naturii; 3. armonia versificației (precizia cadeței, diversitatea, bogăția rimei, etc.). PASTELUL - pastelul este specie a genului liric;descrierea unui peisaj ca pretext pentru a-și exprima discret propriile sentimente; - accentul se pune pe sentimentele de bucurie sau de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă sentimente, diferite stări sufletești, afective, emoții puternice, impresii, etc.; - preamărește / proslăvește / glorifică / elogiează: a. patria; b. fapte, eveniomente de importanță națională; c. eroi; d. personalități; e. o colectivitate; f. măreția naturii; g. măreția universului; h. gândirea omului; i. rațiunea; j. judecata; k. virtutea. - este un simbol (!! muzical) al unei țări, eveniment, formații, formațiuni, etc.; - este utilizat în momente solemne (cu caracter local, național sau internațional); - de aceea, solemne sunt și
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă sentimente, diferite stări sufletești, afective, emoții puternice, impresii, etc.; - preamărește / proslăvește / glorifică / elogiează: a. patria; b. fapte, eveniomente de importanță națională; c. eroi; d. personalități; e. o colectivitate; f. măreția naturii; g. măreția universului; h. gândirea omului; i. rațiunea; j. judecata; k. virtutea. - este un simbol (!! muzical) al unei țări, eveniment, formații, formațiuni, etc.; - este utilizat în momente solemne (cu caracter local, național sau internațional); - de aceea, solemne sunt și elementele compoziționale: ritm
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
sinuozităților individuale pînă la contururi simplu geometrice, înlocuirea persoanei cu o definiție numerotată și absorbirea ei în comunitate, viața redusă la un imens și continuu pensum, suprimarea neprevăzutului - Links gehen, Rechts fahren - și mai ales Verboten! Spectacol de o curioasă măreție, ceva pe dos și exotic pentru neamurile de modă veche... Poate că acesta-i începutul socializării perfecte și finale, ținta oricărei "societăți", prin esență și definiție. Atunci în viața aceasta de azi suflă aerul uniform si fad al lumii viitoare
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
septembrie 1991. RADȚIBAR, EUGEN (1912-2003) ARTIST LIRIC Orașul Soroca, așezat pe malul Nistrului în partea nordică a Basarabiei, evocă episoade de istorie îndepărtată și o situație singulară în geografia țării. Pitorescul locului este dat de luciul Nistrului, înălțimile granitice și măreția evocatoare a cetății începută pe vremea domniei lui Ștefan Vodă și în maiestuoasa sa înfățișare de pe vremea lui Petru Rareș. Este un orășel al intelectualilor în serviciul numeroaselor școli începătoare, tehnice, liceale, particulare, confesionale. Nu trecea o săptămână fără un
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]