6,722 matches
-
că nu-i cum vrè omu’, ci cum dă Domnu’... Că nu degeaba a or-ga-ni-zat dom’derector on Pom; ș-on Crăciun; ș-o Colindă - de-ai zice că-i ceai’ de pe urmă... - Da mai taci, Iacobe, nu cobì!, zice Mătușa Domnica. Și ce te-apuci să vorghești vorbe din aiestea față de-un copchil? - Uite, m-apuc. Să vorghesc vorbe... Ca să-și aducă aminte copchilu, băi’țălu moș’lui, când a’ fi el mare... - Ce să-mi aduc aminte, Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
viață; și mai ales „nu-s de pe la noi”. Însă de acel Crăciun, al lui ’43, veniseră cu toții; se adunaseră la școală; se strânseseră la Pom. Vor fi simțit și ei ceea ce simțise Moș Iacob și de care se temea atâta Mătușa Domnica... - ... că n-or să mai colinde, nici la ferestre, nici la Pomul școlii; nici colindele lor, păgâne - dar ce frumoase, Doamne, ce frumoase..., zice mama târziu, mult mai târziu. - Cam așa, Încuviințează tata. Bieții oameni: presimțeau prăpădul, Îl prevedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ochi: Am ieșit și, când să deschid ochii, măi! Nu: am ieșit din apă, am deschis ochii - și-atunci a fost măi. Fiindcă era și-o fetișoară În bulboană. ’N chelea goală, cum o făcut-o mă-sa, ar zice Mătușa Domnica. Când m-a văzuuuuu’. Nu: eu am văzut-o primul; și m-am lăsat În apă: să nu mă vadă c-o văd. La scurtă vreme a văzut și ea că e cineva lângă ea, În bulvoană: a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răzbătea În tunel. Domnișoara Tuza - o văd: de-aici; din calidor; din curte; din bancă - ne arată și iar ne-arată, pe fondul tăblii negre, cum o mână, Înainte de a o spăla pe cealaltă, intră-n ea (dânsa-ntr-Însa, ar zice Mătușa Domnica, dac-ar fi elevă a domnișoarei), cam greu, dar pân-la urmă-i bine de tot. Văd cu ochiul minții, dincolo de ce ne arată la clasă, pe fondul negru al tablei și ce-mi arăta, fără să știe: atunci când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prea din greu, bieții boi, că și ei sunt oameni - dar Între aceste momente: nimic. Golul. Gaura covrigului. De parcă nici n-aș fi coborât din calidor; de parcă nu mi-aș fi luat rămas-bun de la Moș Iacob al meu și de la Mătușa Domnica, și ea a mea; nici de la vecini, nici de la Duda, cu un copilaș În brațe, nici de la Ileana, cu mânile Încrucișate pe sub țâțe și cu barijul mult tras pe ochi, să nu se vadă cum plânge; nici de la prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o periuță de dinți, un bețișor de urechi, o bucată de săpun, o rodie, niște fotografii și un prosop. Surorile și mătușile lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că se întâmplase ceva foarte rău. Baia se golea de provizii. Oare Hungry Hop era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la poliție. Uite ce se întâmplase în ziua în care Pinky-l mușcase pe Hungry Hop. Fata asta era o vrăjitoare șmecheră și înșelătoare. Păzeau de la ferestre. Postaseră o femeie de pază în permanență pe aleea din spate. Toate surorile și mătușile fuseseră recrutate să stea de pază. Noroc că erau atât de multe. Era folositoare o familie mare, chiar dacă era formată în cea mai mare parte din fete... Pinky fu forțată să se retragă pe o poziție lipsită de putere, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
era exact ca un tort de aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să se bage înapoi în patul lui confortabil. Apoi voia să se trezească și să se ducă jos pentru parathas de dimineață, pregătite așa cum îi plăceau lui. Nu. La ce se gândea? Își aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
când Luca s-a îndepărtat de ea cu un pas, ca să mulțumească printr-o reverență pentru aplauzele privitorilor, și atunci globul magic al lui Alison s-a spart. Mireasa și-a lăsat soțul pe ring ca să danseze cu una dintre mătușile lui preferate, ea refuzând toate celelalte invitații la dans, pe motiv că trebuia să meargă la toaletă. Apoi s-a îndreptat în direcția respectivă, ca să dea un aer de autenticitate pretextului. Ajunsă la ușă, a dat nas în nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Tata își întreținea relațiile cu piese de schimb pentru mașină, cu faruri, cu lanterne. I le aduceau muncitorii din fabrică, păstrând o parte și pentru ei, ca să-și întrețină relațiile lor. Așa a găsit tata locuri de muncă pentru unchiul, mătușa și menajera noastră, le-a făcut rost de mutație în oraș și de locuință. Pentru noi a procurat o mașină, mobilă, carne și pașaportul pentru Italia. „În fond, socialismul e foarte uman”, zicea tata. „El apropie oamenii, îi pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Madonna” de câteva ori. Părea că asta o liniștește. Lângă tocul ușii atârna o fotografie de la nunta lui signor Giovanni cu signora Maria. Împrejur zugrăveala se cojea pe perete. Asemenea fotografii mai văzusem, existau și la noi, în sertar la mătușa și unchiul și în dormitoare la părinții prietenilor mei. Când se căsătoresc, adulții arată plini de mulțumire și fericire, pretutindeni în lume. Femeia îl ține de braț pe bărbat și uită amândoi de problema cu mijloacele de producție. O priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
voi”. Două zile mai târziu, părinții mei i-au invitat pe cei din familie la noi acasă. „Așa, ca să vadă și ei cu ochii lor că nu e o invenție”, spusese mama, pe un ton batjocoritor. Primii au sosit unchiul, mătușa și cei doi veri ai mei, Matei și Sorin. „Mai nou, lucrezi la Securitate, dragă domnule? Anunță-ne din vreme, ca să ne punem lacăt la gură”, a zis mătușa mea, încă de la ușă. În urma ei venea tăcut unchiul. Avea mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
invenție”, spusese mama, pe un ton batjocoritor. Primii au sosit unchiul, mătușa și cei doi veri ai mei, Matei și Sorin. „Mai nou, lucrezi la Securitate, dragă domnule? Anunță-ne din vreme, ca să ne punem lacăt la gură”, a zis mătușa mea, încă de la ușă. În urma ei venea tăcut unchiul. Avea mersul din timpul liber, cel lenevos, celălalt mers îl folosea dimineața. Era mersul la cârciumă. Atunci nimeni nu se mișca mai repede ca el. Tata l-a poftit să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei venea tăcut unchiul. Avea mersul din timpul liber, cel lenevos, celălalt mers îl folosea dimineața. Era mersul la cârciumă. Atunci nimeni nu se mișca mai repede ca el. Tata l-a poftit să guste o bere proaspătă din America. Mătușa l-a săgetat cu o privire piezișă. „Una singură, femeie, dintr-atâta nu i se învârte capul unui bețiv”, a spus el când ea i-a aruncat cuvântul bețiv, rostit cu jumătate de glas. Mama a împărțit tuturor ciocolată americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Fratele meu mi-a arătat cum se desface. Mie nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap. Vino încoace, după ce o golesc până la ultima picătură, ți-o fac cadou.” Sorin i-a întors spatele. La fel au făcut Matei și mătușa. „Deci, cumnățele, ești angajat la Securitate sau nu?” a întrebat mătușa din nou. „Sau ești bătut în cap?” a suflat mama cu jumătate de glas și a tras aer adânc în piept. „Nu-i nevoie să fii angajat la Securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ar fi trecut niciodată prin cap. Vino încoace, după ce o golesc până la ultima picătură, ți-o fac cadou.” Sorin i-a întors spatele. La fel au făcut Matei și mătușa. „Deci, cumnățele, ești angajat la Securitate sau nu?” a întrebat mătușa din nou. „Sau ești bătut în cap?” a suflat mama cu jumătate de glas și a tras aer adânc în piept. „Nu-i nevoie să fii angajat la Securitate ca să te întorci din America.” „De ce atunci, Marius?” a întrebat bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
glasul. „Da, uneori auzeai mai întâi gloanțele la televizor și îndată după aceea, pe stradă. În America domnesc legea forței și haosul. Sanowsky își bate acasă nevasta și, când iese din casă, pe negri.” „Cum adică?” a vrut să afle mătușa. „Cum adică? Închipuiți-vă că ați fi administratorul unor case din Bronx. Iar când spun Bronx, mă refer la partea îndepărtată a cartierului, Bronxul negru, unde orice alb e privit ca o pradă. «Nu te rătăci niciodată în Bronx, Teodorescule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Înălțimea grămezilor de gunoi se putea măsura în metri. Nici gunoierii n-aveau curaj să se aventureze în zonă. În schimb noi doi, niște emigranți nebuni, ne învârteam pe acolo toată ziua, bună ziua.” Bunica și bunicul au izbucnit în râs. Mătușii îi juca un zâmbet pe buze, iar unchiul avea un aer nedumerit, ca și cum i-ar fi scăpat înțelesul poveștii. Mama rămăsese tăcută și privea țintă în podea. „Chiar așa. Niște emigranți nebuni. Ici și colo, vedeai cutii de scrisori găurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o mulțime de geamuri erau sparte ori pur și simplu lipseau. Ca după război, puteți să mă credeți, ca după război.” Tata a făcut o pauză și a oftat. „Nu e tocmai cum ne arată ei la televizor”, a comentat mătușa. Iar mama a dat din cap îmblânzită, sau eu mi-am închipuit că așa făcuse. „Ne arată case frumoase și străzi curate și totul pare să strălucească.” „Nu-i adevărat că totul strălucește”, a spus Matei, vărul meu. „Sunt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai puțin ca la noi.” „Nu în Brooklyn, poate că nici în New York, dar în altă parte s-ar fi găsit o posibilitate și pentru noi. În mod sigur. N-ar fi trebuit decât să muncim.” Mama vorbise calm și mătușa o aproba, dând din cap. „Câteodată nu ne ies socotelile, nici măcar când muncim.” Asta fusese bunica. „Cine muncește nu moare de foame, în nici un caz”, a stăruit mama. „Eventual duce viața unei legume”, a intervenit tata. „Uită-te la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
personal. O știți la fel de bine ca mine.” Toți tăceau și mestecau ciocolată. „Da, legume, asta suntem cu toții”, s-a trezit vorbind unchiul. „Ține-ți gura, tu, tu... legumă. Ce știi tu, habar n-ai de nimic”, l-a repezit îndată mătușa. „Știu că, dacă ai fi o legumă, te-aș zdrobi cu cea mai mare plăcere, femeie, aș scoate zeama din tine.” „Tu vrei să scoți zeama din mine? Tu, păcătosule? Uită-te bine cum ai ajuns. Abia mai ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
America. America e undeva dincolo de lună”, a adăugat tata. „Până acum am crezut că noi ne aflăm acolo. Dincolo de orice. Noi”, a spus bunicul. Nimeni n-a mai avut nimic de zis, multă vreme. Într-un târziu, s-a încumetat mătușa: „Marius, povestește-ne și ceva despre Italia. Poate că acolo se poate trăi mai ușor.” Sorin, care între timp ațipise, s-a trezit brusc la cuvântul Italia. „Ah, Italia, asta e altă poveste”, s-a însuflețit tata. Ochii îi străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute. Ici și colo tata era salutat, ici și colo saluta el. Ici și colo se oprea un minut, ca să stea de vorbă cu cineva. „Slavă Domnului, n-ați pățit nimic”, a răsuflat ușurată mătușa. „Am stat aici toată vremea și ne-am temut de ce putea fi mai rău. Când auzi știrile de la radio, nu poți să nu te temi de ce e mai rău.” „Capitala e la pământ”, a strigat unchiul din fundul camerei. „Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dărâmături.” „Ei, bravo, asta ne mai lipsea.” Tata m-a lăsat cu băgare de seamă într-un fotoliu și s-a așezat alături de unchiul, lângă aparatul de radio. „În rest, eram așa de fericiți în țara asta. Așa de fericiți.” Mătușa a pus apă la fiert pentru ceai. Verii mei stăteau pe patul lor. Erau mai mari decât mine și nu păreau speriați. Cu ani în urmă, tata îl adusese pe unchiul din satul lui la oraș. Asta se poate aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]