18,601 matches
-
mod sistematic compromisul, afișând o atitudine fățiș independentă. La începutul anilor ’20 este posesorul unui important portofoliu de lucrări camerale. În 1925 se simte îndreptățit să participe la Concursul de compoziție instituit de George Enescu; obține premiul al 2-lea. Maestrul însuși îl invită pentru a-i fi prezentate mai multe dintre lucrările sale. Schönberg, aflat în America, a depus mari eforturi - zadarnice ! - pentru a-l aduce la New York; l-a considerat a fi unul dintre cei mai talentați elevi ai
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
cărora creații ale compozitorilor amintiți au fost juxtapuse momentelor importante, cunoscute, ale literaturii clasicismului vienez, unor importante pagini beethoveniene, de asemenea marilor creații ale muzicii secolului XX, lucrări datorate lui Arnold Schönberg, unor compozitori actuali din România, cum este eruditul maestru Hans Peter Türk, totul a definit atmosfera unui climat evocator al normalității, climat de care autori ai „muzicii suprimate”, la vremea lor, nu au avut parte. Cunoscuta organistă Ursula Philippi, din Sibiu, pianistul Moritz Ernst din Badenweiler, din Germania, muzicieni
Muzică refuzată, muzică regăsită... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5437_a_6762]
-
Barthes o face cu ocazia lecției inaugurale de la Collège de France (1977). Despre ultima se vorbește într-o carte recentă, Raphael Enthoven (dir.), Barthes, Fayard 2010, care transcrie o serie de emisiuni radiofonice dedicate, în luna ianuarie a aceluiași an, maestrului (să notăm în treacăt că Enthoven este unul dintre foștii amanți ai Carlei Bruni și unul dintre urmașii „noilor filozofi”). Limba este fascistă, spune Barthes, pentru că te somează să spui ceea ce, odată spus, devine albă sau neagră, da sau nu
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
cei doi frați Siegmund și Sieglinde. Sub raport muzical spectacolul a beneficiat de bagheta sigură și înțeleaptă a marelui dirijor James Levine, care a știut să releve toate nuanțele adânci ale partiturii, să conducă cu inteligență vocile. El rămâne un maestru absolut al teatrului contemporan. Distribuția a beneficiat de mari nume. Bryn Terfel a fost un Wotan convingător și artist, printr-o interpretare extrem de nuanțată. Deși el nu dispune de acea culoare timbrală cerută de partitură pentru acest rol, el a
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
întâmplă în urma unei deliberări abstracte... Pentru Campos, atunci când simt un subit impuls de a scrie și nu știu ce anume va ieși...” Portugheza unuia e mai lacunară, a altuia mai puristă etc. (spune chiar Pessoa). Iată cum sună în română Alberto Caeiro, „maestrul” metafizic (cel care „și-a conceput opera ca pe o progresie ..., precum cineva care dirijează.... dezvoltarea logică a civilizațiilor”): „Cînd va fi să mor, fiule,/ bine-ar fi să devin eu copil, cel mai mic./ Ia-mă atunci în brațe
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
o face spre a menține în viață limba în care trăiește, spre a o desăvârși măcar cu o singură picătură. Spre a se desăvârși la rândul său printr- un împrumut care poate fi salvator, lucrând o vreme în slujba unui maestru, crescându-și în liniște propriul eu. Cine traduce astăzi o face spre a menține în lumină un mare tablou, adăugându-i propria tensiune. Deși ce se recreează în sepia nu poate fi niciodată leit originalul, oricât de strict s-ar
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
experiența de viață, crudă, nemiloasă, a omului umilit, acceptând exterminarea și gata să extermine: „Limbajul hard-boiled n-a fost creat de elita intelectuală sau descoperit de profesorii universitari care l-au popularizat ulterior. Această limbă a fost smulsă din gura maeștrilor apăruți după Revoluția Industrială de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea și începutul secolului al douăzecilea în America. Ea a ulcerat în tractirurile cu alccol ilegal și a țipat în jazzul omului negru și, mai cu seamă, în blues-ul lui. Acest
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
din dormitor. Ajuns la capătul tribulațiilor sale erotice și exotice în jungla Bucureștilor, arivistul mic burghez deghizat în trubadur poate regreta neașteptata întorsătură care, în ceasul al doisprezecelea, îi conferă soțului înșelat un rol de invidiat. Punându-și capăt zilelor, maestrul Georges Radu Șerban își privează fostul asistent de o ultimă tiradă pe tema amorului imposibil. În haine de doliu, Alba nu mai are nici frăgezimea de auroră a unui tablou de Botticelli, nici misterul - atât de necesar combustiunii narative - al
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
ani buni în urmă, la Berlin, în compania Angelei Gheorghiu. Dar viziunea lui Badea nu poate să nu fie respectată. Soliștii? Foarte diferiți în ce privește abordarea textului, în ce privește natura vocalității. O apropiere în acest sens trebuia urmărită cu concursul dirijorului, al maestrului de cor. Nu putem uita, cu mai bine de o jumătate de secol în urmă, tot la București - se cânta Missa în do minor de Mozart - s-a putut realiza acea uimitoare apropiere dintre viziunea formulată de Constantin Silvestri și
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
lui. Protagoniștii narațiunii sunt două figuri emblematice ale literaturii secolului 20: poetul, prozatorul și eseistul argentinian Jorge Luis Borges și tulburătorul, misteriosul poet portughez Fernando Pessoa. Înfocat admirator al lui Borges, Leo Șerban încearcă o parodie benignă, hazoasă, a stilului maestrului, reflectând la scară miniaturală diferitele faze și ipostaze ale operei acestuia, de la poemele ultraiste - ultraismul fiind un curent de avangardă, influențat de dadaism, apărut în Spania la începutul secolului 20 - până la povestirile fantastice, cu tentă de mister. Cel de-al
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
Chiar în acel moment, Alberto Manguel se pregătea să-i citească lui Jorge Luis Borges din însemnările lui Pessoa, în micul apartament al lui Borges, de la etajul 4, în Calle Maipu, 994. Manguel începuse de câteva luni să fie lectorul maestrului argentinian. Însuși Borges îi ceruse acest lucru când intrase în librăria unde lucra foarte tânărul Manguel. Acesta din urmă se simțise mândru, deși, pe drept cuvânt, intimidat. Borges locuia în apartament împreună cu mama lui, doña Leonor. Întrucât orbirea lui avansa
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
sensul Jurnalului e unul profund optimist. Și nu pentru că acest volum poartă supratitlul Zen. Aceasta e doar o găselniță prin care Mircea Cărtărescu își calibrează, de la bun început, cartea. Motoul e îndeajuns de limpede. („- Ce este Zen? e întrebat un maestru al acestei căi? - E viața de toate zilele, răspunde el.”) Viața de toate zilele, desigur, dar nu cea vizibilă cu ochiul liber. Nici literară. Horribile dictu. Ci aceea completă, trepidantă. Va dezvolta, patru sute de pagini mai încolo, această nuanță: „Cel
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
s-au întâmplat de la căderea comunismului, însă sunt și foarte multe lucruri pentru care cei care au fost pe baricade au fost... degeaba. Îmi pare rău că o să vă aduc în platou amărăciunea unui foarte mare artist, este vorba de maestrul Tudor Gheorghe. Unul dintre marile sale concerte s-a intitulat "Degeaba" și asta trebuie să ne pună pe gânduri. Foarte mulți care au fost pe baricade au fost... degeaba. Au merite, dar "degeaba"au fost foarte multe. Nu este nevoie
24 de ani de la Revoluție. Bolcaș: Foarte multe au fost... DEGEABA by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54032_a_55357]
-
și astăzi. Canaletto a fost probabil un artist mai subtil - „Grădina pietrarului”, „Campo Santo Giovanni e Paolo” (1725) - în tinerețea sa decât în anii de glorie când picturile-i au început să fie înghețate în formule. Tot timpul însă mână maestrului este mai sigură decât cea a competitorilor săi care-i copiază, de multe ori servil, imaginile. Singurul care-i stă cu adevărat alături este mai tânărul Francesco Guardi (1712-1793) care pare să-și fi propus să dizolve viziunea lui Canaletto
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
limbajului muzical-dramatic. Așa cum Bach însuși, în cadrul polifoniei sale, aduce o împlinire consubstanțială a relației dintre subiect și contrasubiect. Cu decenii în urmă l-am întâlnit pe Aurel Stroe în Conservatorul bucureștean, în primii ani ai studenției, la mijlocul anilor ’60, atunci când maestrul terminase ale sale „Arcade”; „acel unghi”, cum intuiește Nichita Stănescu. La pupitrul dirijoral se afla Constantin Bugeanu. Dădeam o mână de ajutor la realizarea primei imprimări a lucrării. Eram copleșiți de sentimentul unei cuviințe manifeste în compania maestrului. Cuviință indusă
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
60, atunci când maestrul terminase ale sale „Arcade”; „acel unghi”, cum intuiește Nichita Stănescu. La pupitrul dirijoral se afla Constantin Bugeanu. Dădeam o mână de ajutor la realizarea primei imprimări a lucrării. Eram copleșiți de sentimentul unei cuviințe manifeste în compania maestrului. Cuviință indusă firesc și nu impusă. Spațiul sonor ajungea a fi împlinit de o arhitectură sonoră. Impresie puternică, quasi-vizuală. Volume sonore, „Arcade” în mișcare. De atunci și până în ultimii ani ai existenței sale Aurel Stroe a elaborat o arhitectură sonoră
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
nu se repeta), iar în al doilea rând, deoarece confruntarea cu extrema dreaptă interbelică a constituit un moment crucial al istoriei noastre contemporane, cu consecințe până azi. În acest context, personalitatea lui Nae Ionescu ocupă un loc aparte. A fost „maestrul spiritual” al generației lui Mircea Eliade, dar, în același timp, a refuzat sistematic să își publice opera, preferând condiția de „filosof oral”. Totuși, a lăsat în urma sa o masivă operă publicistică, risipită în paginile ziarului Cuvântul și ale altor publicații
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
sensibil, care a umplut până la refuz Studioul de Concerte Radio. Multe dintre aceste momente - nu pot să nu le numesc memorabile! - s-au regăsit în conținutul unei imprimări în variantă CD, ediție susținută de o sesiune de autografe pe care maestrul Grigore le-a oferit la sfârșitul concertului. Asta da!
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
știu dacă ți-l voi da. Ea se poate pune doar marilor critici, care-și pot permite să fi avut „mentori” (mai ales dacă i-au depășit); pentru cei mai neînsemnați e de-a dreptul ridicol să mai invoce și maeștri călăuzitori. O pot face doar cu gîndul de a-i compromite (uite ce-a ieșit din mîna lor!). - Ați cochetat, din cîte știu, cu poezia. De ce v-ați despărțit de ea și din ce motive ați optat pentru domeniul criticii
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
conectată o cameră putând să mărească suficient de mult detaliile, apropiind sau depărtând de el chipul celei care a devenit Vera. Refuzul de a asuma noua identitate sexuală se transformă în timp într-o acceptare, iar Almodóvar este unul dintre maeștrii sondării ambiguităților sexuale. Elena Aanaya este remarcabilă în rolul Verei, atracția pe care o exercită vine din metamorfoza care acomodează registre diferite de sensibilitate, acomodări pe care suprafața pielii nu le trădează, dar care își au propria vibrație emoțională. Produsul
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
îmbracă melodica pieselor compozitorului, dirijorului, orchestratorului franco-român Vladimir Cosma. A revenit în țară, pe scena Ateneului, după aproape o jumătate de secol. Susținut în compania Orchestrei Filarmonicii bucureștene, a Corului academic al instituției, a unui impresionant grup de soliști, concertul maestrului a adus - cum se spune - „în direct” revelația unui talent autentic în domeniul muzicii de estradă, revelația unui inspirat melodist, a unui orchestrator imaginativ. Un talent mimetic manifest în genuri dintre cele mai diferite, de la estradă la jazz, la ecouri
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
ce-i animă pe cei din generația vârstnică; dar nu-i lasă indiferenți nici pe cei tineri. Soprana Irina Iordăchescu, violonistul Gabriel Croitoru, chitaristul Philip Catherine, țimbalistul Marius Preda, violonista de jazz Fiona Monbet, chitaristulbas Eugen Tegu, bateristul Tudy Zaharescu, maestrul de cor Iosif Ion Prunner au făcut dovada unui indubitabil profesionalism. Grupul alămurilor a avut de lucru. Au făcut-o cu entusiasm. Cu rare excepții, e o partidă formată din individualități de elită profesională. Dar, regretabil, pachetul alămurilor nu dispune
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
a fost în parte neglijat în ultimele decenii și implicarea în suita manifestărilor a tinerilor muzicieni elevi și studenți, de asemenea atragerea unui nou public, tineri care, astfel, devin conștienți de specificitatea, de valoarea artistică a evenimentului. Muzicieni performeri, tineri maeștri ce aparțin prioritar circuitului vest-european al valorilor, programe de concert variate, unele de vădită atracțiozitate, stiluri componistice diferite, de la Barocul târziu la jazz, la agreabile dar plictisitoare imagini ce însoțesc sonorități ambientale, muzică de secol XX de valoare cu totul
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
sfera procedeelor mnemotehnice cu ajutorul căruia, pentru a lupta împotriva efectelor bolii asupra memoriei, Judt își păstrează intacte amintirile, așezînd în fiecare piesă de mobilier ale construcției cîte unul dintre gîndurile care-l invadează în cursul nopții, în locul „oilor tropăitoare”. Spre deosebire de „maeștri” ai genului (sînt citați Frances Yates și Jonathan Spence, cu The Memory Palace of Matteo Ricci), Judt n-are ambiția de a ridica un Versailles al memoriei („asemenea extravaganțe au fost întotdeauna menite mai degrabă să impresioneze decît să folosească
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
anume lucrări inedite, de tinerețe, aparținând compozitorului român, lucrări destinate, se pare, unui mediu artistic intim, cel al amatorilor de muzică, cum sunt piesele pentru vioară și pian la patru mâni. În plus - nu poți să nu observi -, doi dintre maeștri, pianista Dana Borșan și percuționistul Matei Alexandru, șiau cooptat în cadrul acestui proiect mai tinerii lor discipoli, pianistul Toma Popovici și percuționistul Alexandru Anastasiu. Au realizat împreună celebrul opus bartokian care este Sonata pentru două piane și percuție, una dintre cele
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]