4,743 matches
-
clipă, rosti într-o șoaptă: — Vai, îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău... — Deci ai discutat despre mine cu Gilbert? Nu i-am spus nimic important... Își examina piciorul gol, și atinse cu degetele de la picior un scaiete. — Mincinoaso! Nu i-am spus, am... Atunci l-ai mințit pe el, da? — O, nu... nu încerca... De ce n-ai vrut să mă vezi? — Mi-era teamă. — Teamă de dragoste? — Da. Stăteam amândoi foarte rigizi, în timp ce vântul care pătrundea pe portița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din spusele mele te face să-ți închipui că nu cred? Deci sunt un mincinos! — Spui că ești convins că eu știu, dar nu se poate să gândești una ca asta, e o nebunie... — Deci eu sunt sau nebun sau mincinos? Asta e? Asta e? — Nu, nu... Nu înțeleg, bâigui întruna. De ce-a venit aici? Nu știu, a fost un accident, o întâmplare... — Curioasă întâmplare. Pe Dumnezeul meu, ești vicleană, ăsta-i lucrul care mă amărăște cel mai tare. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o dată în viață adevărul. Vreau numai să știu cum stau. De ce a venit omul ăsta aici, în satul ăsta, taman în satul ăsta? — Îmi pui iar și iar aceleași întrebări. Nu știu. Eu n-aș fi vrut să vină aici... — Mincinoaso! De câte ori v-ați întâlnit? — Doar o singură dată. — Mincinoaso! Numai eu te-am văzut de două ori cu el. Și Dumnezeu știe de câte ori ați mai fost împreună? De ce mă minți atât de prostește? Și tu l-ai pus să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stau. De ce a venit omul ăsta aici, în satul ăsta, taman în satul ăsta? — Îmi pui iar și iar aceleași întrebări. Nu știu. Eu n-aș fi vrut să vină aici... — Mincinoaso! De câte ori v-ați întâlnit? — Doar o singură dată. — Mincinoaso! Numai eu te-am văzut de două ori cu el. Și Dumnezeu știe de câte ori ați mai fost împreună? De ce mă minți atât de prostește? Și tu l-ai pus să vină aici în vizită. — Nu-i adevărat. — Ei bine, află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cum plângem, și-onceput și ea... Era o tragedie acolo. Soțul meu era galben ca lămâia, și zice: Luați-mă pe mine, lăsați-o pe ea cu copii! Nu, zice el, că ea vine numai până-n post și vine îndărăt. Era’ mincinoși... Atunci eu mi-am dat seama că ceva nu-i la locul lui și zic: Dați-vă cuvântul dumneavoastră de onoare că mă întorc îndărăt la copii, altfel nu mă despart de ei. Da, te-ntorci, vii, dai numai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la Țăndărei, că pleci acasă. Domn major, să știți că eu o primesc, sau e dulce sau e acră. Dacă n-o fi cum spun io, vin la tine să mă scuipi în gură și să-mi spui că-s mincinos. Hopa! Asta o fost în ’63, văzut-am noi că ceva s-o îmbunătățit... mâncare, comportamentul lor față de noi. Când, deodată, apare o comisie de la procuratura generală a coloniei. Cum evadează și de ce evadează deținuții numa’ din colonie de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
vadă adâncimea gropii, lăsam un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
un martor de margine acolo... Cu cât era acel martor mai înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
până și în vis. „ ... Vom alunga moșierii și burghezii din țară, pe toți... pe toți, tovarăși..!”, striga din tot plămânul, vorbitorul. „ Huoo... huooo !.. Jos moșierii!”, răspundea mulțimea înfierbântată... Piața clocotea de urale și huiduieli. Bieții nerozi erau întărâtați cu vorbe mincinoase, făgăduindu-le un viitor ce va fi mai rău decât trecutul. Când o țară a ajuns să fie guvernată de „Piață”, e vai de ea... E condamnată la pieire. Se zvonea de confiscarea tuturor bunurilor moșierilor... În practica și metoda
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai ales în Munții Tarcăului până în Hășmașu Mare, pricinuindu-le pierderi... cerură de urgență, întăriri de la Centru. Partizanii reușeau să-i surprindă de fiecare dată.. Astfel, mânia și neputința autorităților comuniste, dădură în clocot. Ziarele nu mai conteneau cu știri mincinoase ca... „Bandele de tâlhari” ale lui Baltă schingiuiesc oameni nevinovați prin sate, îi jefuiesc de toate bunurile... Sătenii nu mai pot îndura, și cer ajutor autorităților..!”. Căpitanul Baltă, ofițer de carieră la „Vânători de Munte”, bun strateg, dar mai aes
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vestic al Stânișoarei, pe cursul prăpăstios al Fărcașei, și făcu acelaș lucru în Borca și Fărcașa, golind cooperativele de tot ce aveau și, le împărți sătenilor. Autoritățile comuniste, în neputința lor, fierbeau de mânie. Ziarele nu mai conteneau cu știri mincinoase.. „Bandiții lui Baltă au tâlhărit cooperativele din Pipirig, Ghindăoani, Fărcașa, Borca.. ș.a. și toate bunurile le-au dus în ascunzătorile lor din munți... Sătenii nu mai pot îndura, schingiuirile și umilințele de tot felul.. Cer, neîntârziat, ajutorul autorităților..!” .. Trecuseră două
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rând, citind primele 90 % din material, se înflăcărează și zicea: „în sfârșit cineva care spune adevărul, care spune lucrurilor pe nume, cineva care merită încredere!” Și fără să-și dea seama, înghițea prin asta o mulțime de falsuri, de informații mincinoase și otrăvite, cuprinse în restul de 10 %. Se mai adaugă aici goana după senzațional a celor care consumă și a celor care produc materiale de scandal bine plătite, dar de cele mai multe ori nesincere, necontrolabile, pline de exagerări, interpretări tendențioase și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
e bine, deoarece nu trebuie să mai aibă complexe. Dacă un senator zice despre alt senator că e un bou, Parlamentul e viețuitoarea cea mai îndreptățită să cunoască adevărul. Și să scutească presa și televiziunea de corvoada unor adresări imprecise, mincinoase și lirice, de tipul „domnul deputat“, „domnul senator“ sau „domnul ministru“. Dacă e șacal, să i se spună entității la modul propriu: șacal. Dacă e hipopotam, e dinozaur, e suină, asta-i situația. De ce să pierdem vremea cu delicatesuri, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de ce, dacă-i detesta pe șmecherașii din rândul întâi și ar fi trebuit să ia aminte la opiniile judicioase ale ciungului, în sinea sa îl respingea pe aceasta și i-ar fi priit orice fel de laudă, fie ea și mincinoasă, a băieților de bani gata? Răspunsul nu l-a lăsat să doarmă pe Constantin Șerban nenumărate nopți. Pentru că, în adâncul sufletului său de bărăgănean frustrat, îi admira pe golanii aceia tot timpul binedispuși. Iar în fonfăitul din fundul sălii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de aici au ticluit niște „declarații” (expertiza făcută, prin consultarea mai multor juriști, a arătat că aceste declarații, dactilografiate și nesemnate, sunt bătute la aceeași mașină de scris și pe aceeași hîrtie!) Fals, uz de fals, delațiune publică și mărturie mincinoasă (acei care au spus că sunt declarații olografe) ce intră sub incidența Codului Penal. Comisia nouă, de bună credință, s-a speriat de falsurile folosite în scopul calomniei și e puțin timorată (probabil se fac unele presiuni asupra ei). Sper
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
adevărului despre moartea misterioasă a poetului. Va fi deci un „proces postum Labiș”. Autorul „Morții Căprioarei” a fost vânat de turnători și ucis de securitate Cezar Ivănescu afirmă: „Tot ce s-a scris despre Labiș până acum e fals și mincinos.” Încercând să stabilească adevărul despre moartea lui Nicolae Labiș (amintim că poetul a murit la București, sub roțile tramvaiului 13, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956(De fapt atunci a avut loc accidentul, moartea a survenit câteva zile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prea uită la bani, atunci când trebuie să oficieze fudulia. Dacă nașul are o stare materială mai proastă, atunci elementul negociere este prezent și are importanța sa. Se merge până acolo încât suma oferită de nași este strigată în mod fals, mincinos, în cifre mai mari către participanți, tocmai pentru a urmări un gen de aliniere a celorlalți la acest prim dar. Se ridică masa" se spune, încercând a se oglindi un adevăr ce ține de orientarea celorlalți în oferirea darului. Este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
scăderea cantităților consumate sau creșterea prețurilor, este diferită. În cazul inflației de penurie, în condițiile socialismului, adică în condiții de prețuri constante, întregul șoc este preluat în scăderea cantităților consumate. Se întâmplă asta prin presiunea pe scăderea cererii, prin mecanismul mincinos al amânării forțate a consumului de care discutam. Prețul constant nu poate fi menținut altfel decât în aceste condiții. Fig. 8.10 Presiunea de reechilibrare a cererii cu oferta în condiții de preț constant impus Noul punct de echilibru (e1
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
evite, întrucât de la nepot până la bunic suntem niște monștri, vampiri care ucid cât ai clipi, cu sânge rece. Dar adevărul învinge întotdeauna "Veritas semper vincit". Localnicii s-au convins cu prisosință și în scurt timp că aceste calificative josnice și mincinoase nu sunt decât niște invenții grosolane și absurde la adresa unor oameni cinstiți, muncitori, deosebit de capabili, excelenți gospodari și complet nevinovați, cu scopul de a justifica în ochii opiniei publice actul condamnabil al deportării noastre. Sătenii recunoșteau cu bucurie și sinceritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cercetătorului Cicerone Poghirc și a redactorului Mihail Grădinaru, cartea (1060 de pagini!) am izbutit s-o tipărim în mai multe ediții. Nu fără peripeții. Principala obiecție a Cenzurii: lipsesc (eroare ideologică!) cugetările... marxiste. Am "driblat" Cenzura, introducând în Prefață fraza (mincinoasă) "cartea este neterminată: autorul intenționa să aducă lucrarea până la gândirea secolului XX" și schimbând titlul din "Dicționarul înțelepciunii" în "UN Dicționar al înțelepciunii". Vor fi existând, nu-i așa, și altele, mai... marxiste. (După un sfert de veac, constat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o anume tensiune a revoltei, dar câți sunt cei ce au avut curajul ieșirii în agora? Dacă te iei după ce se publică acum, ai zice că șiroia curajul opiniei, că nu fitile, ci bombe ascundea fiece vers! De-a dreptul mincinoase sunt necroloagele. Nu le-am acordat prea mare atenție, fiindcă, nu-i așa, despre morți, numai de bine. Ia să le luăm la bani mărunți. Despre prozatorul S.B., Dumnezeu să-l ierte, aflăm că, în vremea lui Ceaușescu, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și o cățea pe care nu te puteai baza la vânătoare, pentru că „minte și Înșală”, era poreclită „Ovreica” <endnote id="(824, p. 161)"/>. În Lituania, adjectivul zydas (evreu) și porecla etnonimică zydas se aplică micilor comercianți, prăvăliașilor, celor care sunt mincinoși, Înșelători și vicleni <endnote id="(296 și 297)"/>. O situație similară este atestată cam În toate țările est-central- europene. G.M. Tamás dă exemplul unei bătrâne țărănci unguroaice „care spunea despre băcanul satului că era evreu după Îndeletnicire, altfel nu” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt reprezentate „niamu jidovesc”, „niamu turcesc”, „niamu tătăresc” și „niamu harapilor” <endnote id="(13, p. 93)"/>. Interesant este că, În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi, cei damnați pe criterii etnice (sau confesionale) se adaugă celor damnați pe criterii etice („mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, „fermecătorul”, „care ia mana vacilor” etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă „Râul de foc”, și nu chiar Înăuntrul lui, precum cei din urmă. În acest caz, creștinii păcătoși sunt considerați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prezenta mai jos - fără comentarii - câteva exemple : În Bucovina se crede că taina „școlii de solomonărit” o știu numai jidovii din cartea din care se roagă ei toamna la sărbă toarea lor cea mare. Iuda [= Diavolul] cunoaște cine e mai mincinos dintre ei, pe acela Îl alege și Îl duce cu sine la școala de solomonărit, iar ca semn Îi lasă numai papucii În urma lui. Aici apoi rămâne șapte ani, dar nu e singur, căci mincinoși sunt destui. Unii Însă nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Diavolul] cunoaște cine e mai mincinos dintre ei, pe acela Îl alege și Îl duce cu sine la școala de solomonărit, iar ca semn Îi lasă numai papucii În urma lui. Aici apoi rămâne șapte ani, dar nu e singur, căci mincinoși sunt destui. Unii Însă nu vreau să rămână acolo, se Îndărătnicesc sau prin șiretenie vreau să scape ; pe aceștia „Îi risipește” balaurul [norilor], Îi lasă calici ori chiar morți (credință din Bucovina ; <endnote id="cf. 35, p. 146"/>). De sărbătorile
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]