3,438 matches
-
regretul unora, dar satisfacția altora, pur și simplu judenrein. Ceea ce mărește dimensiunile dezamăgirii este lipsa întru totul regretabilă a oricărei mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în nopțile de vară asaltate de miresme amețitoare ori în nopțile de iarnă albite de viforul înzăpezirilor alternând cu sclipirile copacilor înmărmuriți sub prigoana unui ger aprig, nicicând pe aceste meleaguri nu se înălțau rugăciunile evreilor și psalmodierilor melodioase ale copiilor care memorizează aspectul și denumirea literelor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
întrebarea cum voi trăi fără alergăturile după balon, încurajat de urletele unui public admirator? Cum voi trăi fără să am parte, după un efort dur și susținut, de savoarea reușitei, fără să plasez balonul în poarta adversarului, fără să inhalez miresmele triumfului care provoacă entuziasmul mulțimilor? Fără adorația copiilor care aleargă după tine, rugându-te să le permiți sa-ți palpeze musculatura picioarelor care fac atâtea minuni pe terenul de joc? Nici amintirea momentelor de glorie trecută și nici suferința sufletească
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înmâna un pachet în care, într-un borcan de untură, sora mea înghesuia un ficat întreg, jumările și bucățile de friptură din gâsca sacrificată special pentru această ocazie, însoțite, într-o cutie separată, de prăjituri care îmi reaminteau gustul și miresmele casei părintești. Iar când trenul începea să se pună în mișcare, cumnatul îmi întindea mâna de bun rămas. Strângându-i mâna întinsă, simțeam că ținea ceva în palmă un număr de bancnote ce s-ar fi împrăștiat pe peron dacă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
identitatea evreului originar din România, el este și rămâne purtător de tradiții milenare, marcat de memoria persecuțiilor decimatoare care nu l-au cruțat de-a lungul peregrinării seculare. Pe acest fundal s-au implantat influențe de limbă, literatură, folclor și miresme culinare care provin din conviețuirea adesea tumultuoasă româno-evreiască timp de câteva secole pe plaiurile țărilor românești. Aceste influențe rămân specifice, aplicându-se numai evreului originar din România și constituie ceea ce am numit "personalitatea identitară unică și exclusivă" a acestuia. Politica
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
neprelucrată organic, creează impresia penibilă a falsului, a jongleriei stângace. Nicăieri nu e trișeria intelectuală mai acasă ca în spațiul culturii de internet. Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înșiși. Încep să creadă că știu, că emană miresme subtile, când, de fapt, miros a Google de la o poștă. Cultura de internet amenință să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe bă ncile școlii, dar se instalează, vanitos, și în creiere mai tomnatice, grăbite să vândă ceea ce n-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate ajunge la nimbul - insuficient frecventat - al deplinătății caragialiene, al veseliei lui incoruptibile, ca și al gravității lui suverane, datorită unui mare cunos cător: vesel, ca și Caragiale, voluptuos, lacom de realitate, neobosit consumator - dar și mare fur nizor - de miresme și cuvinte, dinamic până la risipă, trândav, când senzualitatea o cere, ca un turc, bun de gură, bun de glumă, „dat în Paște“. Îl cheamă Dan C. Mihăilescu și a pus pe piață, de curând, trei borcane de miere humuleșteană: două
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cine oare nu-și aduce aminte de primii ani din școală când sub privirea blândă și vorba înțeleaptă a învățătorului a deslușit tainele scrisului, cititului și socotitului ? Școala este și va rămâne acea făclie veșnic aprinsă care răspândește în jurul său mireasma științei, a tot ceea ce mintea omului a acumulat de-a lungul timpului. Ca fiică a învățătorului Marcu m-am gândit să aștern pe hârtie câteva gânduri despre cel care prin munca sa la catedră ca învățător, director, a radiat în jurul
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
din ulcică - că pentru tărtăcuță mai trebuie să treacă mai bine de un mileniu și jumătate - cât mai strâmtă la gură, dar zeilor să le-o puneți În cățuie, cea cu gura largă, ca să le distile repede și cu bună mireasmă... Hm! Chiar nemții de care vorbeam, ca de o pildă de neurmat, o să ajungă să și pună la halbă capac...“ Revin - eu, nu marele Burebista - la prezent, dar cu nostalgia acelor glorioase vremuri, când omul le era deasupra, nu cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Am amânat pe altă dată să discut mediul cu totul anapoda din punct de vedere info-energetic pe care Îl oferă betoanele blocului În care m’am aciuiat, căci ea Își ciulise urechiușele și boticul adulmecând ceea ce În casa mea Înlocuia mireasma bradului: adică ceea ce iese pe eșapamentele prietenilor mei bipezi, dar care nu și folosesc amintitele două picioare, ci un motor care deocamdată nu Întrebuințează o energie firească, naturală, cu una fosilă, cu multe păcate. Pentru că fac adesea schimb de idei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alimentară de bază a francezilor și nu numai, Încă din epoca de piatră? Doar Înființând un teren experimental, sub ochii parizienilor - flămânzi dar suspicioși -, pe care să-l păzești cu soldați cam indisciplinați, care coceau noaptea cartofi de le ajungea mireasma hăt departe, ba chiar și dormeau În post taman când careva venea la furat. Deh! Tentația fructului oprit... Doar că astfel nu s’a Înlocuit doar mica producție a bobului cu aceea mare a cartofului, ci și calitatea: Puținul dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în Brăila. Când eram mică, mi-aduc aminte, strada noastră - îndeosebi după ploile torențiale de vară - era încadrată pe ambele părți de adevărate invazii de stânjenei violet. Ieșeam la poartă, mă așezam pe bancă și acolo, în liniștea serii, savuram miresmele amestecate de stânjenei, salcâm și ciulini ce apăreau ad-hoc pe marginea șanțurilor. Cred că o astfel de notă florală mi-ar stimula în mod cert trăirile și simțurile, iar dacă ar fi să definesc, i-aș spune simplu „ploaie mov
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp. Mobilă de nuc, albă ca neaua, mă trimitea cu mintea la castelele împărătești din mult adoratele basme populare. Lumina toropită și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
său a fost aruncat în mare. Fiind scos la mal de valuri, un sihastru care trecea pe- acolo l-a văzut și -a cerut unor creștini să-l îngroape. Săpând groapa, au aflat trupul Sfintei Parascheva neputred și plin de mireasmă. Alături au îngropat trupul rău mirositor al corbierului. Unul dintre gropari a visat un înger care l-a certat că a nesocotit trupul Sfintei Parascheva, spunându-i să-l ia de-acolo. Aceeași vedenie ar fi avut-o și o
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
pe viu aceste taine, care erau ale naturii ipoteștene, natură pe care a ridicat-o apoi la rang de natură-mamă. Încântat de ceea ce se întâmplă cu sine, plin de fiorurile freamătului lin care trecea din ram în ram, de felurile miresmelor adormitoare (la propriu și la figurat), Astfel eu nopți întregi am mas,/ Blând îngânat de-al valurilor glas107. Misterele nopții cad asupra copilului cum cădeau aievea, dar și în vis, florile de tei, rânduri, rânduri, numai că încețoșate până la semitrezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
colb râșnița veche,/ În cotlon torcea motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai bine i se șade unui purceluș de treabă./ O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și răsfiră, în mod egal, în brânza clocotindă din mijloc; unele din acestea se înecară pe loc, altele n-avură vreme decât să facă două-trei mișcări disperate și rămaseră ca niște bâzdâgănii electrocutate, în timp ce pizza gata pentru servit răspândea niște miresme destul de ciudate. Mai văzusem astfel de preparate cu brânză și vietăți de mare doar într-un film, "Mondo cani". L-am întrebat pe bărbatul despre care ni se spusese că ne e confrate: Sunteți român? Da... De unde? De pe Valea Timocului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prune, legume de tot felul. Și-mi place să ascult și să simt pulsul orașului, fie și numai în această parte, de la gară până la Râpa Galbenă și de la Fundația Eminescu, în sus, pe Copou, spre Universitate. Să revăd orașul sub miresmele și dezmierdările toamnei. Să port, totodată, un dialog intim cu mine însumi. De fiecare dată, când mă reîntorc în împărăția Almei Mater de pe Copou, la cea mai veche Universitate a țării, mă revăd în candidatul timid și candid, venit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fiertura și laolaltă cu ei și pe văru' Laur. Și uite-l și p-ăsta strecurându-se cu o cârpă pe sub pântecul mutei, după cratiță, și ușor, vere, să nu-i opărești. E gata, vere. Laur amușină peste cratiță, inhalând mireasma aburului cu ochii Închiși. E numai bună. Hai să mâncăm până nu se bălăcesc ăștia În ea. Și n-are nici farfurii pe-aici... Zici că ești la Motănica, vere, e ca la mama acasă aicea. Privirea lui dă roată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
coline, cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Zarzării și cireșii își desfășurau crengile foșnind de păsări și albine... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toporașii delicați și gingașele brândușe încep să înveselească cu farmecul lor pădurea, încă mohorâtă. Este o trezire la viață, a cerului, a păsărilor, a plantelor și a oamenilor... A venit primăvara. Primăvara trezea și în noi pofte de viață.. adulmecam mireasma primăverii născânde. Țigăncușele cutreerau străzile orașului... Lăpușneanu, mai ales, îmbiind trecătorii cu buchețele de ghiocei și toporași.. ori zambile. Ia zambilica parfumată... ia zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și luna
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și luna lui aprilie... cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai poți deosebi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sunt atras ca de un magnet de ea. Nu corpul ei mă subjugă, ci atingerea electrizantă a părului. Are părul negru, foarte lung, adesea legat cu o fâșie albă; când și-l desface, seara, îi ajunge până la coapse. Îmi place mireasma lui, care mă-mbată când suntem îmbrățișați, și simt până și-n trupul meu ofilit mângâierea lui obscură și fluidă. Prospețimea lui tactilă îmi dăruiește o nouă și nesperată tinerețe. Băștinaș Acum mă pricep și să ar pământul ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știe dacă Aia o să reușească să vină la timp. Adică înainte să mor de-a binelea. Roma Simt un parfum minunat; mi se pare că vine de la niște flori de glicină. Aia a adus o crenguță mică din crâng. Această mireasmă puternică îmi amintește de sosirea primăverii în grădina mea din Roma. Acolo glicina se cățăra pe ziduri și pe chiparoșii ce străjuiau pe coline. Nostalgia începe să mă roadă: mă sfâșie cu tăria mirosurilor pe care le aspir în fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupul meu, și durerea și apăsarea au dispărut pe loc, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Ea a rostit un descântec și, în câteva clipe, n-am mai simțit nici o durere. „Cum ai făcut?” am întrebat-o. „E un secret!” Miresme Aerul din grădina mea e impregnat de miresmele tari ale florilor indigene; asist cum albinele, în timpul zilei, se agită drăgăstos în jurul corolelor de minuni, răpindu-le esența... Mă gândesc că, iată, parfumul acela fin o să se-ntoarcă la viață, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe loc, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Ea a rostit un descântec și, în câteva clipe, n-am mai simțit nici o durere. „Cum ai făcut?” am întrebat-o. „E un secret!” Miresme Aerul din grădina mea e impregnat de miresmele tari ale florilor indigene; asist cum albinele, în timpul zilei, se agită drăgăstos în jurul corolelor de minuni, răpindu-le esența... Mă gândesc că, iată, parfumul acela fin o să se-ntoarcă la viață, împreună cu gustul catifelat al mierii. Vrăjitoare O pisica neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]