4,914 matches
-
40.) s-au dus la bătrânul mitropolit Alex. Donici Konon și, cu amenințări, i-au luat semnătura ca să-l numească director la Mitropolie. De acolo s-au dus la Marghiloman pentru a obține consimțământul lui. Înapoindu-se din nou la Mitropolie, i-au pus doi sergenți la ușă, interzicându-i orice comunicație cu exteriorul, și au pornit după numirea oficială. Într-acest timp, Didina Cantacuzino și Zoe Romniceanu, aflând de scandal, au sosit la fața locului, au pătruns cu forța, au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
chemat afară, i-au explicat că fac din această numire un mare scandal; au obținut ca Marghiloman să se retracteze, deși era foarte plictisit să ofenseze pe Mariu, membru în comitetul lui. Didina și Zoe au pornit din nou la Mitropolie, trecând pe la Lupu Costache, care a negat orice participare la acest fapt. Mitropolitul, aflând ce întorsătură au luat lucrurile, și-a regăsit curajul și a doua zi de dimineață, când eroul zilei, inconscient de cele petrecute, a sosit să și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai bine asupra po pilor, a trecut de la catolicism la cuziști.](Ibidem, p. 41.) Didina Cantacuzino și Zoe Romniceanu erau cu drept cuvânt foarte mândre de re zultatul obținut prin energia lor. De slujba de Bobotează am fost toate la Mitropolie - Pia, Lia, Didina, Zoe Romniceanu, doamnele general Zetta Manu, Anicuța Florescu, Zincuța Manu, Elena Sturdza - și, pe urmă, sus la mitropolit ca să-i mai dăm curaj. Erau de față toată comisia interimară, Lupu Costache, Mihail Popescu, Crăsnaru etc. Chiar în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
primi o scrisoare de la Vintilă, nesemnată, nici scrisă de el, pe nemțește, din 10/23 decembrie. Dedea știri de[spre] ei toți: că locuiesc împreună, adică Dinu cu familia, Niculeștii, Danielopolii și Pillații în casa Creditului Rural, iar Vintilă la Mitropolie. Iau masa împreună. Ionel cu Eliza stau departe. Ne mai spunea că sunt sănătoși și că nu lipsesc de nimic. Fiecare adaugă o frază de iubire și de dor. Ce emoțiune! Pe rând, ne treceam foaia ca să urmăm citirea, căci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca și la București, clopotele și icoanele îmbrăcate în argint. Plecând la plimbare, am găsit pe maica stariță plângând pe bancă, sub clopotniță. Preoții erau sus, copiau inscripțiile de la clopote, măsurau diametrul și însemnau notele ce emiteau sunând, după cererea Mitropoliei. M-am suit la ei. Când ne-am coborât, am fost cu toții în biserică să copiem inscripțiile de pe icoane. Pe cele mici și candelele mai frumoase le ridicaseră și le ascunseseră. Biata stariță plângea, tremura, la fiecare se oprea, o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
felicit și încurajat. Nu i au făcut nimic și a salvat prestigiul mănăstirii.](Ibidem, p. 212.) Marghiloman a insistat ca, în locul fiului împăratului, să pună pe tron pe unul din principii români. Nereușind, combătea plebiscitul. Altă uneltire criminală plecă de la Mitropolie chiar, Chemarea mitropolitului 153, care trebuia să fie aruncată din aeroplane când trupele germane victorioase aveau să intre în Moldova. Această monstruozitate ni se părea atât de inadmisibilă, încât nu ne venea s-o credem. Bănuiam invențiunea vrăjmașului ca să ademenească
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne venea s-o credem. Bănuiam invențiunea vrăjmașului ca să ademenească populația moldoveană. Părintele Moșoaia, care era bine cu toți prelații, confirmă. Chemarea, cum am aflat mai târziu, a fost făcută de Mariu Theodorian și de ceilalți arhierei și preoți ai Mitropoliei: Teofil Ploeșteanu, Valerian Râmniceanu, Iosif Arhi mandritul, Meletie Costățianu 154, V. Musceleanu, I. Gibescu-Scriban. Mitropolitul Konon, ramolit și înfricoșat, a subscris-o ca un inconștient, dar el a fost singurul care și-a ispășit păcatul, fiind scos din scaun și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
te-a atras la o faptă așa de rușinoasă?“ „Dar era cel mai bun amic al meu!“ „Nu se mai putea chema amic după aceasta.“ Și l-am concediat, fără a-l mai saluta vreodată, deși doamnele de la Ortodoxie și Mitropolie făceau mare caz de el și de bunul lui prieten. [Acesta era învățat și scriitor de talent, dar cu un caracter și mai josnic. Cu atât mai trist! Astfel, într-o zi, îmi sosi femeia din casă foarte emoționată și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Bulevard, dar am trecut înainte, întorcând capul cu ostentație.](Ediția a II-a, 1996, p. 149. ) Cu prilejul aniversării a 500 de ani de la moartea lui Mircea cel Bătrân, Onciul 198, profesorul universitar de istoria românilor, ținu o conferință la Mitropolie, în care, cu mult curaj și tact, vorbi de posesiunea Dobrogei, care n-a trecut din mâna noastră decât la turci și de la ei ne-a revenit la 1877, prin urmare nu a fost niciodată stăpânită de bulgari. ridicarea sfântului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
decât la turci și de la ei ne-a revenit la 1877, prin urmare nu a fost niciodată stăpânită de bulgari. ridicarea sfântului dumitru Două zile după această cuvântare, trei autocamioane bulgare au sosit noaptea la orele 2 1/2 la Mitropolie, soldații au arestat pe sergent, au spart ușa bisericii și au fugit cu sicriul Sfântului Dumitru. S-au tras clopotele, mitropolitul a trimis să scoale pe Lupu Costache, pe C. Arion, pe Marghiloman. Dimineața, o fierbere strașnică în oraș, sute
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
primire triumfală. Bulgarii organizaseră bine răpirea. La Giurgiu îi aștepta sub presiune un batel care să-i treacă la Rusciuc, dacă ar fi consimțit sfântul. La 6 1/2 seara, câte clopote mai rămaseră în oraș, cu cel mare de la Mitropolie, anunțară capitularea bulgarilor și rein stalarea sfântului în biserica Mitropoliei. Mackensen, prin atitudinea lui în această împrejurare, precum și într a răpirii documentelor de la Academia Română, se arătă plin de tact. doamna lydia philippescu [Una din stările psihologice cele mai interesante era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sub presiune un batel care să-i treacă la Rusciuc, dacă ar fi consimțit sfântul. La 6 1/2 seara, câte clopote mai rămaseră în oraș, cu cel mare de la Mitropolie, anunțară capitularea bulgarilor și rein stalarea sfântului în biserica Mitropoliei. Mackensen, prin atitudinea lui în această împrejurare, precum și într a răpirii documentelor de la Academia Română, se arătă plin de tact. doamna lydia philippescu [Una din stările psihologice cele mai interesante era a d-nei Lydia Philippescu,](Ibidem, p. 150.) prietenă cu mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lături, zise: „Să facem loc făuritorului României Mari“. Aceasta a fost singura manifestație ce s-a făcut la revistă [defilare] lui Ionel, care asista ca un simplu trecător la triumful operei lui. Nici măcar pe programul oficial, în Te Deum-ul de la Mitropolie, nu figura. Noi eram atât de absorbiți și de emoționați, încât nici nu am băgat de seamă această indiferență, sau mai bine zis această trecere de vedere a publicului și a guvernului, ci tocmai acum, după atâția ani, scriind aceste
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
documente, la 2 ianuarie 1816, ca fiu al preotului Vasile Fătu din comuna Mușata, ținutul Fălciului, ocolul Prutului. Însă în mărturia mitricală de naștere pe care Iacob Fătu o obține în 1843 de la dicasteria din Iași (for de judecată de pe lângă Mitropolia Moldovei) pentru fratele său Anastasie, care avea trebuință de ea la Paris, unde era trimis spre învățare, este trecută ca data nașterii sale data de 15 august 1816. După alte documente, cum este actul de deces în care este înscrisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
stareț Paisie Velicicovschi. În evoluția instituției distingem două etape diferite; cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Despre această perioadă, datele sunt foarte lacunare. Nu știm cum a fost organizată viața medicală a azilului. Despre clădirile ospiciului aflăm informații din trei instituții existente la mănăstirea Neamțului, din care rezultă că "întemeierea" clădirilor s-a făcut de către Măria Sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1904, p. 91. 3) Idem, vezi și P.G. Samarian, p. 61. 4) Din viața starețului Paisie, 1722-1794, tip. M-rei Neamț, 1836. 5) Arh. St. Iași, fond Secretariatul de Stat al Moldovei dos. 1958, f. 11. 6) Arh. St. Iași, fond Mitropolia Moldovei și a Sucevei 6, 1847, f. 2. 7) Arh. St. Iași, fond Secretariatul de Stat al Moldovei, 1853, f. 4. 8) Arh. St. Iași foind Epitropie Generală a Spit. Sf. Spiridon, dos. 93, f. 9. 9) V. Rășcanu, Gh.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
va spune în realitate Dl. Vasile Alecsandri. Dar dânsul e bard. Poate venerabilul conu Vasile va rămâne solemn în rolul lui de bard. Subsemnatul, Mihai Eminescu, nu a dorit niciodată să fie bard. Nici să fie încoronat, sus pe dealul Mitropoliei, precum Petrarca pe Capitoliu, poet național. Slavă Domnului nu, și nu, și încă odată, nu. De altfel aici la Cola di Rienzi, ar însemna să fie ori Dl. Hohenzollern ori Domnul Candiano Popescu. De altfel Dl. Hohenzollern știe că Doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la Plevna și la Smârdan și s-a purtat ca un viteaz. I s-a dat "Steaua României". Da, da. Doamnelor și Domnilor. Mă recomand Mihai Eminescu. Nu voi fi încoronat în viață pe niciun Capitoliu. Dar tot despre Dealul Mitropoliei voi urca pentru încoronarea postumă care, aceea, e sigură și de nedesmințit". Intervine, din când în când, Criticul (se înțelege, desigur, Maiorescu), ce se lamentează, urmărindu-l: "pot să te asigur că m-a durut și mă doare nespus suferința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Adamescu, Istoria literaturii române, f.a., pp. 474-475; Petre V. Haneș, Istoria literaturii românești, 1924, p. 255; C. Gane, Pe aripa vremii, 1923, p. 77 ș.a.; 1 februarie 1838, ca dată a nașterii lui N. Gane, rezultă din Mărturiile mitricale ale Mitropoliei Moldovei (Cf. Arhivele statului, Iași, 15, 1853, fila 13); este indicată de scriitor într-o scrisoare din 17 martie 1914, adresată lui Leca Morariu: "sînt născut la 1838, febr. 1, în orașul Fălticeni", precum și de către unii cercetători ca Iacob Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fruntea cărței mele: Pagini Răzlețe. Dar voi zice că astăzi, după 43 de ani de la data îndoitei alegeri a Principelui Cuza, când am văzut, în ziua de 24 ianuarie 1902, aniversarea acelei celebre date, mulțimea de lume adunată în curtea Mitropoliei din Iași pentru a sărbători unirea Țărilor Române; când am văzut imensa procesiune populară cu muzici și steaguri în frunte mergând de la Mitropolie în piața Unirei, unde cu 43 ani înainte se cântase și se jucase prima horă a Unirei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
văzut, în ziua de 24 ianuarie 1902, aniversarea acelei celebre date, mulțimea de lume adunată în curtea Mitropoliei din Iași pentru a sărbători unirea Țărilor Române; când am văzut imensa procesiune populară cu muzici și steaguri în frunte mergând de la Mitropolie în piața Unirei, unde cu 43 ani înainte se cântase și se jucase prima horă a Unirei compusă de Vasile Alecsandri; când am văzut acea sumedenie de lume cântând și jucând astăzi din nou aceeași horă, în aceeași piață, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bat cu armata. Am crezut că servitorul glumește și am ieșit. Apropiindu-mă însă de casa Roznovanu, începui să aud vuiet surd, lugubru, întrerupt din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț de zid de lângă Mitropolie dispărut acum prin alinierea stradei, de unde puteam privi toată scena ce se petrecea fără să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din când în când câte o detunătură de pușcă. În același timp, clopotul cel mare a Mitropoliei prinse să sune alarma întocmai ca la foc. Era ceva înfiorător. În sfârșit, ajunsei în fața caselor Roznovanu la un colț de zid de lângă Mitropolie dispărut acum prin alinierea stradei, de unde puteam privi toată scena ce se petrecea fără să mă amestec cu mulțimea și fără să fiu expus la lovituri sau împușcături. Dumnezeule!... ce vra să zică turbarea omului!... Bine a zis poetul Schiller
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se luase toate măsurile posibile pentru a-i asigura izbânda. Ziua de 3 april era într-o duminică și anume în cea din urmă care preceda Paștele. Era natural ca poporul să asiste la leturghia ce se oficia în biserica mitropoliei. Cete, cete de oameni din toate mahalalele orașului se adunase pe nesimțite aduse de emisarii întreprinderei, fără ca autoritățile civile și militare să bănuiască ceva; iar când leturghia se isprăvi, Mitropolitul Calinic Miclescu, îmbrăcat cum era în hainele sacerdotale, cu cărja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui, cu clopotnițele lui, cu casele lui unde se adăposteau ochii cei cu pricina, a căror atracție, în contra legilor firei, în loc să scază, creștea în raport cu distanța. Iar după ce a dispărut orașul în ceața depărtărei, de nu se mai auzeau nici turnurile Mitropoliei, noi câteșitrei am scos câte un adânc oftat din piept și ne-am zis: de-acum, ce-a fi să fie! Noi mergem înainte. Ba mi se pare chiar că eu am repetat cuvintele celebre rostite de Caesar când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]