KorAP: Find »[drukola/base=mlaștină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...133 >

3,317 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

interpretat de Sidney James) și a descoperit că Blackshaw Towers era situat pe o margine izolată a mlaștinii, departe de cel mai apropiat sat. Negăsind nici un taxi, au acceptat să fie duși cu un dric, care i-a abandonat în mlaștină, în mijlocul unei cețe dese. Când au ajuns în cele din urmă la conac, au auzit în depărtare urlete de câini. Sidney spuse: „Nu e prea vesel aici, nu?“. Kenneth spuse: „Locul ăsta are ceva straniu“. Celorlalți spectatori li se părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
celorlalți că unchiul Edward fusese ucis. Sid încercă să sune la poliție, dar descoperi că legătura telefonică fusese tăiată. Kenneth spuse că el pleacă acasă, dar avocatul îi atrase atenția că pe o asemenea vreme nu se putea trece prin mlaștină și că dacă va pleca în momentul acela, va fi primul suspectat de uciderea lui Edward. Le recomandă tuturor să se ducă imediat la culcare și să-și încuie ușile. Fisk spuse: — Ăsta e doar începutul. Va mai urma unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Înțelegi ce vreau să spun? — Nu cred că vorbim despre același lucru, spuse Phoebe. Tăcură câteva minute. — Mie mi se par două cazuri similare, spuse Roddy. Se făcuse șase când au trecut prin Helmsley și apoi au luat-o spre mlaștinile din nordul York-ului. Soarele încă strălucea și Phoebe descoperi că mlaștinile în sine, pe care le văzuse de mai multe ori și i se păruseră întotdeauna îngrozitor de sinistre, i se păreau în ziua aceea vesele și primitoare. — Ești norocos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
spuse Phoebe. Tăcură câteva minute. — Mie mi se par două cazuri similare, spuse Roddy. Se făcuse șase când au trecut prin Helmsley și apoi au luat-o spre mlaștinile din nordul York-ului. Soarele încă strălucea și Phoebe descoperi că mlaștinile în sine, pe care le văzuse de mai multe ori și i se păruseră întotdeauna îngrozitor de sinistre, i se păreau în ziua aceea vesele și primitoare. — Ești norocos, spuse ea, că ai aici casa. Îmi închipui că a fost un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
gloria cu acel avocat odios, așa că după ce m-am întors în Yorkhire, am solicitat imediat o discuție cu Tabitha, personal; care a fost stabilită. La ospiciu se putea ajunge, după cum am descoperit, doar după un lung drum cu mașina printre mlaștini și de cum l-am văzut, m-a copleșit tristețea și neliniștea. Probabil că un singur loc din toată zona este mai sinistru și mai dezolant. Mă refer desigur la Winshaw Towers. Am fost condus în apartamentul personal al Tabithei, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
a-l însoți la ospiciu. Au avut câteva discuții lungi în următoarele zile. Nu știu ce au discutat, pentru că totul a a fost ținut secret, chiar și față de mine. De fiecare dată eu așteptam pe o bancă în grădina care dădea spre mlaștini și citeam câteva pagini din Proust - cred că am reușit să citesc primele două volume aproape până la capăt - și în fiecare zi când ne întorceam acasă, pasagerul meu păstra o tăcere severă și impenetrabilă sau flecărea pe teme total diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
dumneavoastră și atunci v-ați dus direct la Winshaw Towers. — Mi-o iei înainte splendid, Michael. Capacitatea ta de premoniție este incredibilă. Am ajuns acolo puțin după ora zece. Probabil știi că, deși se vede de la o mare distanță peste mlaștini, Winshaw Towers are în față o alee străjuită de copaci stufoși, deci mi-a fost destul de ușor să-mi ascund mașina puțin mai departe de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
moment, nu găseam nimic de spus. Era o dimineață splendidă, continuă el brusc. Soarele strălucea, cerul era senin. Frunzele începeau să devină aurii. Cunoști zona aceea, Michael? Uneori îi duc dorul, chiar și acum, Winshaw Towers se află la marginea mlaștinii Spaunton și pentru că nu mă simțeam în stare să mă întorc în oraș, am mers până la un loc liniștit, unde m-am plimbat câteva ore, cugetând la ciudatele întâmplări din ultimele săptămâni, întrebându-mă ce semnificație aveau și la ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
femeia asta? Apoi plecă în Lake District ca să cugete asupra acestei chestiuni. Începuse să bea ca să-și alunge singurătatea. Nu singurătatea pe care o simțea uneori când administra singur ferma și petrecea deseori zile întregi în solitudinea trufașă, regească a mlaștinilor, având drept companie doar oi și vite. Aceasta era mai degrabă singurătatea camerelor de hotel spartane din centrul Londrei: seara târziu, cu perspectiva unei nopți de insomnie și cu nimic altceva de ocupat gândurile decât o biblie Gideon și ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
am cumpărat-o. Îmi amintesc că în noaptea aceea mi-a fost foame. În timp ce se întorcea din Lake District, la numai cincisprezece kilometri de fermă, George a oprit mașina la marginea drumului și a stat puțin în fața porții, privind dincolo de mlaștini. Era destul de treaz, nu era nici măcar mahmur (în ultimul timp nu mai era mahmur), dar simțea o apăsare ciudată, parcă avea o presimițire rea. Ca de obicei, revederea cu soția lui îl înspăimânta; și mai grav era că îi aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
încă pentru rolul principal din Kind Heads and Coronets după 12 ani, celălalt era chipul stafidit și excentric al Esmei Caston, care-i amintea irezistibil de mătușa lui Tabitha, încă închisă într-un ospiciu de mare securitate undeva la marginea mlaștinilor din Yorkshire; și al treile îi aparținea în mod inconfundabil lui Sid James, una dintre vedetele filmului care se turna în prezent - o adaptare comică liberă după un film cu Boris Karloff, Strigoiul, sub noul titlu Ce hăcuială!. Thomas își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el: mai mult nu mă apropii, spuse bărbatul. Urcă. Merseră câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un străin să se rătăcească în mlaștini. Am crezut că autobuzul mă va aduce mai aproape, spuse Michael. Serviciul de transport de aici pare cam haotic. — Trebuie schimbate lucrurile, spuse șoferul. E o crimă ce se petrece. Fornăi. Să știi că eu nu i-aș vota pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și plecă, lăsându-l din nou în ploaie și vânt, care păreau să-și fi dublat intensitatea. Nu se vedea nimic în întunericul din jur în afară de drumul aspru, pietros din față, mărginit de ambele părți de o fâșie îngustă de mlaștină, alternând mereu turba neagră golașă, cu iarba-neagră încâlcită și cu grămezile de pietre cu forme ciudate; și nu în ultimul rând, după ce Michael mersese mai mult de zece minute, deveni conștient că drumul începuse să urmeze linia unui lac artificial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

vorbesc generația mea, într-un întreg ev mediu. Știi doar bine că nu mai prididim - am inventat calculatorul, am inventat orașul-mașină, banda rulantă, uzinele Ford, pescuitul oceanic, telefonia mobilă, sateliții, radarul, plămânul de fier... și uite că nu facem față. Mlaștinile Stixului, îți amintești? Până și marii zei nu îndrăzneau să calce jurământul pe Stix. Ei bine, le-am asanat, le-am redat agriculturii, acolo au fost dezvoltate primele monoculturi modificate genetic. Pe malul Acheronului - beton armat. Flegetonul - termocentrală. Metropolă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619

corpul cu greutăți și oboseli, și în același timp să învețe să cunoască natura locurilor, să știe cum se înalță munții, cum se deschid văile, cum se întind șesurile și să-și dea seama care este natura fluviilor și a mlaștinilor, privind cu multă grijă totul în jurul său. Toate aceste cunoștințe sînt folositoare în două sensuri: întîi, ele te învață să-ți cunoști țara și astfel îți vei da seama mai bine de cum trebuie apărată, apoi, întrucît ai cunoscut locurile și

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
bine de cum trebuie apărată, apoi, întrucît ai cunoscut locurile și le-ai străbătut de multe ori, vei putea să înțelegi cu ușurință poziția oricărui alt loc pe care ar trebui să-l iei în cercetare. Dealurile, văile, șesurile, fluviile și mlaștinile care se găsesc, spre pildă, în Toscana seamănă într-o anumită măsură cu acelea care există în celelate provincii; așa încît cel care cunoaște aspectul locurilor unei provincii poate să cunoască ușor aceleași lucruri și în ce privește celelalte provincii, în schimb

by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

negri În ceața dimineții, În timp ce mașina Își croia drum prin locurile neumblate care semănau cu un parc. Nu-i mai păsa de cei doi din spate, se gândea doar la bivoli. Bivolii după care umblau Își petreceau ziua Într-o mlaștină noroioasă, unde nu-ți putea ieși nici o lovitură, Însă noaptea ieșeau să pască la loc descoperit - dacă reușeau să se bage cu mașina Între locul ăla și mlaștină, Macomber avea șansa să facă ceva. N-avea de gând să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
doar la bivoli. Bivolii după care umblau Își petreceau ziua Într-o mlaștină noroioasă, unde nu-ți putea ieși nici o lovitură, Însă noaptea ieșeau să pască la loc descoperit - dacă reușeau să se bage cu mașina Între locul ăla și mlaștină, Macomber avea șansa să facă ceva. N-avea de gând să mai vâneze cu Macomber În tufișuri. Nu mai voia să vâneze cu Macomber nici bivoli, nici nimic altceva, dar era totuși vânător profesionist și vânase cu mulți ciudați la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a luminișului, cu ceafa țeapănă și cu trupul la fel de Înțepenit, și Macomber le zări coarnele negre desfăcute larg, În timp ce bivolii alergau fără să-și miște capul. — Sunt trei masculi bătrâni, spuse Wilson. O să le tăiem calea Înainte să ajungă la mlaștină. Mașina porni Într-o cursă dementă cu peste 70 la oră și, cum Îi privea Macomber, bivolii se făceau tot mai mari, până ce reuși să distingă Înfățișarea unuia, unul imens, cu pielea cenușie și răpănoasă și lipsită de păr, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
etaj, cantina, magazinul companiei, birourile și fabrica Însăși rămaseră părăsite În mijlocul a zeci de pogoane de rumeguș care acoperea câmpia mlăștinoasă de pe malul golfului. Zece ani mai târziu, nu mai rămăsese nimic din fabrică, În afară de fundația albă, arătându-se, printre mlaștinile care o cotropiseră, lui Nick și lui Marjorie, care vâsleau de-a lungul malului. Pescuiau pe marginea canalului, acolo unde albia cobora brusc și apa micuță cu fund nisipos ajungea deodată la adâncimi Întunecate de peste trei metri. Pescuiau la lingură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
povestea cu Marge nu mai părea așa de tragică. Nu mai era nici măcar foarte importantă. Vântul spulbera lucrurile de genul acesta. — Bate direct dinspre lacu’ mare, spuse Nick. Auziră detunătura unei arme. — Ăsta-i tata, spuse Bill. E jos, În mlaștini. S-o scurtăm pe-aici. Nu, hai s-o luăm peste pajiștea de mai jos și să vedem dacă dăm peste ceva. — Bine, zise Nick. Nu mai conta nimic acum. Vântul Îi spulberase toate gândurile din cap. Da’ ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
capul sprijinit pe genunchi. Campionul Nick se ridică-n picioare. N-avea nimic. Se uită de-a lungul șinei după luminile vagonului care dispărură după o curbă. De o parte și de alta a șinelor nu vedeai decât apă și mlaștini. Își pipăi genunchiul. I se rupseseră pantalonii și pielea Îi era jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
nu era aproape. Își șterse palmele pe pantaloni, se ridică-n picioare și urcă Înapoi pe șine. O porni Înainte, urmându-le. Nisipul și pietrișul fuseseră Îndesate bine și bătătorite Între traverse, așa că se mergea ușor. Terasamentul neted trecea printre mlaștini ca un dig. Nick merse Înainte. Undeva tot trebuia s-ajungă. Când marfarul Încetinise, trecând prin fața depoului de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul care-l ducea pe Nick trecea prin Kalkaska când Începuse să se Întunece. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Când marfarul Încetinise, trecând prin fața depoului de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul care-l ducea pe Nick trecea prin Kalkaska când Începuse să se Întunece. Acum ar trebui să fie aproape de Mancelona. Patru sau cinci kilometri de mlaștini. Mergea pe pietrișul dintre linii, mlaștina ivindu-se spectrală prin ceața care se lăsa. Îl durea ochiul și-i era foame. Mergea Înainte, lăsând În urmă kilometri de cale ferată. Mlaștini, și de-o parte și de cealaltă a șinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul care-l ducea pe Nick trecea prin Kalkaska când Începuse să se Întunece. Acum ar trebui să fie aproape de Mancelona. Patru sau cinci kilometri de mlaștini. Mergea pe pietrișul dintre linii, mlaștina ivindu-se spectrală prin ceața care se lăsa. Îl durea ochiul și-i era foame. Mergea Înainte, lăsând În urmă kilometri de cale ferată. Mlaștini, și de-o parte și de cealaltă a șinei. În fața sa apăru un pod. Nick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]