3,411 matches
-
mai mari decât femelele. Sunt răspândite pe aproape toată suprafața Pământului. Lipsesc în Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile extreme ale Asiei de Sud-Est, ținuturile antarctice și în Madagascar. Se întâlnesc în pajiști, pajiști alpine, mlaștini, tundra arctică, păduri rare, parcuri și garduri vii. În general sunt păsări arboricole, dar se pot mișca și pe sol cu multă ușurință. Hrana constă din cele mai variate feluri de semințe, pe care le decortica în prealabil, iar în
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
spiritului și a sentimentelor. El le acordă șansă regasirii revelate. Copilăria și maternitatea dețin, în viziunea artistului, puterea sacra a icoanelor recuperatoare. Neîmplinirea acestor modele, aflate în alcătuirea naturală a omului, pare să ne avertizeze Iancuț, perpetuează rătăcirea lumii în mlaștină nemântuirii. Desenele sale nu fac decât să amplifice acest avertisment la scară uni nesfârșit cortegiu de personaje - spectre trufase ale neputinței și impudorii - trecute prin arhetipal al omului infernal. Viziune dantesca și protestatara, totodată, pe care unii o numesc expresionism
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
în România fiind o pasăre rară. Masculul are spatele cafeniu, pieptul albicios; pe bărbie și gușă are o pată albastră. Pasărea duce o viață foarte ascunsă de vederea omului. Gușa albastră trăiește în regiunile joase cu întinderi mari, inaccesibile, de mlaștină cu stufăriș. În România în anul 1968 a fost descoperit prima oară locul ei de cuibărit din delta Dunării. Pasărea își face cuibul ascuns în vegetația umedă, la marginea plaurului cu iarbă. Prin luna mai femela depune 5-6 ouă alb-verzui
Gușă albastră () [Corola-website/Science/316921_a_318250]
-
patru turnuri la colțuri și o poartă în mijlocul laturii de vest. Turnul de sud-vest este octogonal, în timp ce celelalte turnuri au un perimetru pătrat. La poalele colinei Tel Afek se afla Trecătoarea Afek (Maavar Afek), dintre Munții Samariei la est și mlaștinile Yarkonului la vest. Trecătoarea face parte din menționata Via Maris, anticul „Drum al Mării” care unea odată Egiptul antic cu Mesopotamia. Însemnătatea ei strategică este subliniată de numeroasele edificii care au fost ridicate în diverse perioade istorice în scopul de
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 98 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă umedă (ochiuri de apă, mlaștini eutrofe, turbării, izvoare sulfuroase, stuf și păpuriș) din Podișul Dobrogean ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări. Aria naturală se suprapune
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
sulfuroase, stuf și păpuriș) din Podișul Dobrogean ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări. Aria naturală se suprapune sitului Natura 2000 - "Mlaștina Hergeliei - Obanul Mare și Peștera Movilei". Aria naturală are o importanță mare datorită prezenței în arealul său a mai multor specii de păsări migratoare: lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă albă ("Egretta
Mlaștina Hergheliei () [Corola-website/Science/329017_a_330346]
-
molid cu asociațiile vegetale specifice acestuia, iar mai sus etajul alpin și subalpin. Pajiștile montane sunt cu un înalt grad de biodiversitate, fiind clasificate drept pajiști cu înaltă valoare naturală. Un element de specificitate al zonei este reprezentat de prezență mlaștinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare și similare zonei de tundra. De-a lungul timpului s-au înființat mai multe arii protejate, cea mai mare parte a acestora făcând parte din rețeaua europeană “Natură 2000”. a.Rezervații
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
în sens descendent depresiunea în 3: Comunicarea Depresiunii Dornelor se face: Depresiunea Dornelor dacă este veche că forma de relief, este relativ nouă în ceea ce privește colonizarea umană. Altitudinea mai mare și climatul răcoros cu multă umiditate, desimea pădurilor de conifere și mlaștinile numeroase, situarea în afara drumului care mergea pe vremuri de la Rodna Veche prin Suhard pentru a coborî în valea Bistriței Aurii asfel încât de acolo să treacă peste Culmea Arsenesei pe valea transversala a râului Moldova, au contribuit la apărarea depresiunii
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și se întinde pe o suprafață de 20 ha. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară - Borzont. Aria naturală reprezintă o zonă cu fânețe și mlaștini ce adăpostește arborete de mesteacăn ("Betula pendula") și salcie ("Salix alba"); și conservă mai multe rarități din flora spontană a estului Depresiunii colinare a Transilvaniei. La nivelul ierburilor vegetează câteva specii floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/CE
Piemontul Nyíres de la Borzont () [Corola-website/Science/325400_a_326729]
-
Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de fânețe (acoperită cu vegetație arboricolă cu specii de mesteacăn, "Betula" din familia Betulaceae) și mlaștini oligotrofe (sărace în nutrienți). Aria naturală protejată adăpostește specii de plante rare, relicte glaciare, printre care: răchițeaua ("Vaccinum oxicocos"), o specie de garofițe ("Dianthus superbus", din familia Caryophyllales), precum și taula ("Spiraea salicifolia", o specie din familia Rosaceae).
Tinovul „Kicsi Romlásmezö” de la Plăieșii de Jos () [Corola-website/Science/325406_a_326735]
-
publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și se întinde pe o suprafață de 40 ha. Aceasta reprezintă o zonă (cu mlaștini oligotrofe) ce adăpostește o gamă vegetală diversă (relicte glaciare) specifică turbăriilor; și conservă mai multe specii de păsări, reptile și batracieni; dintre care unele protejate la nivel mondial și aflate pe lista roșie a IUCN. se suprapune atât sitului de
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
avifaunistică - "Depresiunea și Munții Giurgeului"; sit ce aparține rețelei ecologice europene - Natura 2000 în România. Aria naturală dispune de patru tipuri de habitate de interes comunitar; astfel: "Pajiști de altitudine joasă, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase, Mlaștini alcaline" și "Turbarii cu vegetație forestieră". La baza instituirii rezervației naturale se află două mamifere: liliacul comun ("Myotis myotis"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"); și doi amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"); specii protejate
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
nivelului mării, la sud de Nahal Hayun. Din acest punct spre sud și până la Eilat nu există un bazin hidrografic central unic, în Arava de sud aflându-se patru zone de Sebkha (în arabă) sau Malha (în ebraică) (depresiuni sau mlaștini de salinitate crescută) care reprezintă bazine hidrografice fără ieșire: Ka a-Saidiyin (la nord de așezarea Yahel, și aflată în ce mai mare parte a sa în Iordania), Malhat Yotvata, Malhat Evrona și Malhat Eilat (care în zilele noastre se drenează
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
este de 30-100 mm. Temperaturile vara ating peste +40°C, umiditatea fiind foarte redusă. Iarna temperaturile sunt blânde. Valea Aravá sau Wadi Araba se distinge prin o heterogenitate a habitatelor, sub influența solului greu și a eroziunii eoliene, de pildă mlaștini sau depresiuni saline începând cu Marea Moartă însăși și sfârșind cu așa numitele Sabkha sau Malha din sudul văii, diverse tipuri de dune de nisip, deșert pietros (în arabă Hammad), stânci, conuri aluvionale, zone de ape de inundație etc. Ea
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
multe tipuri de habitate, astfel: păduri acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
dându-le o supradoză de laudanum, deoarece știa că sângele din corpul unei creaturi deja moarte este fatal pentru vampiri. Acest lucru îl slăbește pe Lestat, iar fetiță îi taie gâtul. Claudia și Louis aruncă trupul lui Lestat într-o mlaștină, dar el se intoarce mai tarziu, după ce subsese sângele creaturilor din mlaștină pentru a supraviețui. Lestat îi atacă, dar Louis îi da foc și fuge apoi la Paris împreună cu Claudia, presupunând că Lestat este mort. În 1870, la Paris, Louis
Interviu cu un vampir (film) () [Corola-website/Science/325497_a_326826]
-
unei creaturi deja moarte este fatal pentru vampiri. Acest lucru îl slăbește pe Lestat, iar fetiță îi taie gâtul. Claudia și Louis aruncă trupul lui Lestat într-o mlaștină, dar el se intoarce mai tarziu, după ce subsese sângele creaturilor din mlaștină pentru a supraviețui. Lestat îi atacă, dar Louis îi da foc și fuge apoi la Paris împreună cu Claudia, presupunând că Lestat este mort. În 1870, la Paris, Louis și Claudia trăiesc în armonie perfectă, dar Louis este încă preocupat deranjat
Interviu cu un vampir (film) () [Corola-website/Science/325497_a_326826]
-
stabilesc tabăra, iar Gordie le spune băieților o poveste inventată de el. Mai târziu, în cursul nopții, Chris îi dezvăluie Gordie teama lui de a fi luat în mod stereotip de alții drept infractor. Ei își continuă drumul printr-o mlaștină și descoperă după ce ies din apă că s-au umplut de lipitori. În timp ce le scoat cu disperare, una câte una, Gordie leșină când își dă seama că are și o lipitoare în chiloți, făcându-i pe ceilalți băieți să se
Prietenie (film din 1986) () [Corola-website/Science/325884_a_327213]
-
în pozițiile lor de plecare, recapturând Tikhvin la 10 decembrie 1941. Această victorie a fost primul succes sovietic pe scară largă în timpul războiului. Lupta asistat, de asemenea, Bătălia de la Moscova, forțele germane importante erau epuizate datorită luptelor grele purtate în mlaștini și păduri între Tikhvin și Tosno și nu au putut să asiste în timpul contraofensivei sovietice. Este notabil faptul că bătălia a blocat două divizii germane Panzer și două divizii motorizate cauzând pierderi grave grupului german de armată. În timpul contraofensivei în
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
Cooper (în 1984) a remarcat că habitatul Vulcanodonului a fost unul deșertic, după cum este indicat de nisipurile eoliene ale Formațiunii Forest Sandstone care stă la baza „paturilor Vulcanodon”. Inițial, sauropozii au fost considerați a fi în principal acvatici, locuind în mlaștini luxuriante de turbă, pentru a folosi flotabilitatea apei pentru a compensa greutatea lor corporală gigantică. În 1984, Cooper a subliniat că Vulcanodon, sauropodul cel mai primitiv cunoscut la acel moment, trăia într-un mediu deșertic și, prin urmare, trebuie să
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
proprietăreasa localului, iar la sud de școală erau terenuri arabile care erau dificil de străbătut cu bicicleta. Singurul drum pe care ar fi putut pleca cei doi era spre nord, printr-o pădure numită "Dumbrava părăsită" și apoi prin niște mlaștini. Între timp, este găsită șapca băiatului într-o caravană de țigani care-și întinseseră corturile pe terenurile mlăștinoase, plecând apoi marți. A doua zi dimineața, Holmes și Watson pleacă să cerceteze terenurile aflate în partea de nord a zonei. În afară de
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
mită pentru tăcerea sa cu privire la adevărata natură a infracțiunii. Au existat unele controverse la momentul publicării cu privire la pretenția lui Holmes de a fi în măsură să determine direcția de deplasare a unei biciclete plecând de la urmele găsite în mâlul din mlaștină. Saltire este un termen utilizat în heraldică pentru o cruce în formă de X. La începutul povestirii, Holmes afirmă că lucra deja la două anchete pe care le numește «cazul documentelor Ferrers» și «crima Abergavenny». Aceste aventuri paralele sunt inedite
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
începutul povestirii, Watson menționează șase anchete inedite ale lui Holmes din cursul anului 1894: Watson face de asemenea și o referire la ancheta din "Semnul celor patru" când vede Tamisa și scrie: « Am văzut soarele rece, de iarnă, răsărind peste mlaștinile nehotărâte ale Tamisei și malurile lungi și posace ale râului, pe care le voi asocia mereu cu urmărirea insularului din Andaman, în zilele de la începutul carierei noastre. » Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 25-lea film
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
în zona deschisă "Weitsee" în nord-est (cu "golful Chieming" în est) și zona "Inselsee" în sud-vest. În timp ce principalele trei insule aparțin comunei Chiemsee și Districtului Rosenheim, aproape întreaga suprafață a lacului (luciul de apă) cu mica insulă Schalch și cu mlaștinile asanate din delta râului Tiroler Achen sunt teritorii neincorporate ale districtului Traunstein. "Irschener Winkel", un mic golf din sud, la gura de vărsare a râului Bernauer Ache, aparține comunei Bernau am Chiemsee. "Aiterbacher Winkel", un mic golf din partea de sud-vest
Chiemsee () [Corola-website/Science/327452_a_328781]
-
crede că Darius plasase în mod special inscripția în acest loc pentru a o face de nefalsificat - lizibilitatea trecând pe locul secund al imperativelor sale: textul este complet ilizibil de la nivelul solului. Din nefericire, regele persan nu avuse în vedere mlaștina care s-a format la baza falezei și nici drumul modern care s-a deschis în sector. Fanta prin care băiatul a escaladat faleza este astăzi ieșirea unui mic curs de apă subterană, inexistent în epoca creerii inscripției și secat
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]