3,291 matches
-
opus autohtonismului și ortodoxismului: „misticismului care ne înconjoară, politicii religioase practicate de profitorii cădelnițelor de argint, am opus raționalismul luminat.” Iar un an mai târziu, reamintea criteriul talentului și opțiunea pentru maniera absolut eclectică: „Nici un curent literar, de la tradiționalism până la modernism, nu ne este străin. Eclectismul cel mai desăvârșit ne servește, alături de talent, drept criteriu de îndrumare.” Revista adopta un spirit temperat, repudiind excesele de oriunde ar fi venit ele (punct de vedere foarte clar exprimat de Al. A. Philippide), nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
publicații de specialitate - consacrate unor scriitori din diferite perioade (Dante, Tommaso Campanella, Jacoppo Sannazaro, Vittorio Alfieri, Leopardi, Luigi Pirandello, Grazia Deledda, Giovanni Tomasi di Lampedusa, Emilio De Marchi, Claudio Magris ș.a.), unor curente literare și concepte (neorealism, futurism, „poezie pură”, modernism, verism), aflate adesea în interacțiune și în alte spații culturale (francez, american), precum și unor aspecte ale receptării acestei literaturi. Monografia Boccaccio, proiectată ca o biografie intelectuală clasică, pune accent îndeosebi pe perspectiva etică și estetică a marelui povestitor, pe schema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
avut de asemenea o contribuție importantă În domeniu, prin diferitele abordări legate de arhitectură, peisaj și relația dintre cele două: Frank Lloyd Wright a explorat arhitectura organică, planul liber al lui Mies van der Rohe, viziunea lui Alvar Aalto asupra modernismului organic și așa mai departe. O figură importantă, dar nu foarte cunoscută, se remarcă În anii ’30, prin felul propriu de a vedea arhitectura. Cu toate că era doar designer peisagist, munca sa constituie o importantă contribuție În domeniu. Este vorba despre
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
tot în legătură cu un critic român, stabilit în S.U.A., Matei Călinescu, autorul celor Five Faces of Modernity (1980), lucrare excelentă, realizată în prima sa formă în țară. Un recenzent american marxist, obtuz, dogmatic, o critică prin citate din... G. Lucecs despre modernism, considerat ca autoritate supremă și unică posibilă. În foarte multe cercuri occidentale de stânga, acest tip de dogmatism îngust (dar agresiv) este dominant și intolerant. și atunci ne punem întrebarea: cine este, de fapt, superior? Occidentalul intelectual comunizat, antiburghez și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
-i da un conținut de clasă, fără a lega noțiunea de aspectele concrete ale practicii construirii socialismului, de specificul național, Înseamnă a da dovadă de o totală absență de spirit științific, marxist-leninist, Înseamnă a deschide calea pseudo-inovațiilor, excentricității, extravaganțelor formale, modernismului, Într-un cuvânt a Împinge tinerii poeți pe panta falsei originalități. Absolut fals este și modul de a pune problema «versului liber», care - după articolul lui G. Dan ar fi «o formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ignat, Leonte Răutu, Mihail Novicov, Traian Șelmaru, Paul Georgescu, Iosif Chișinevschi, Ion Vitner, Ov.S.Crohmălniceanu, ultimii doi susținând, În paralel cu campania de atragere, o alta: cea de discreditare a literaturii românești interbelice (curente, orientări, autori) și, În general, a modernismului românesc și străin stigmatizat ca nociv ideologic și incompatibil cu angajarea civică. Această restrângere și „asanare” ideologică a complexului literar românesc, săvârșită Îndeosebi În revistele Contemporanul (reapare În sept. 1946), Revista literară (1947), Flacăra (1948), care se adaugă campaniei de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
neutralității În artă, lipsei de combativitate ideologică și literaturii neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la nașterea unei literaturi autarhice, sufocată de șabloane tehnice, de constrângeri ideologice, uniformă și repetitivă În toate structurile sale: tema, viziune literară, tehnică, tipologie. Încercările
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acel care satirizează e un "moderat", și aceasta e și ea o atitudine politică bine definită, care-și găsește și ea satiricul într-un revoluționar, sau într-un reacționar: revoluționarul Șcedrin, în mare parte din opera lui satirică, a biciuit "modernismul". Că marele nostru satiric n-a fost "indiferent în materie politică" și că, dacă n-a avut "un înalt ideal", cum zice dl Gherea, adică un ideal revoluționar, a avut totuși un ideal înrudit cu idealul conservator, poate reacționar, cred
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
abateri mai mult aparente - dar nu e locul aici să intrăm în detalii. Vom face-o altă dată.) Aceste influențe au fost binefăcătoare, adică fructuoase, pentru că au fost potrivite cu spiritul vremii. Imaginați-vă ce caricatură, ce literatură "nouă", ce "modernism" deșănțat s-ar fi produs atunci, dacă niște scriitori, în disperare de cauză (așa cum ne-a zugrăvit dl Davidescu îmbrățișarea simbolismului de către Macedonski), și spre a fi "originali", adică cu orice preț altfel decât ceilalți, ar fi început să imite
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dezbătută decât oricând, dar În același timp, acesta a fost aproape absent În practica arhitecturală. Mișcarea Modernistă a avut o atitudine radicală- Înlăturarea totală a ornamentului. Consecințele acestei opțiuni s-au perpetuat până În momentul prezent. Este justificat să considerăm că Modernismul a fost nedrept În sentința dată? Cea mai auzită voce pe acest subiect, Adolf Loos , sintetizează În eseul Ornament și crimă din 1907 o atitudine privitoare la ornament ce Începea să se facă simțită printre arhitecții momentului: „Ceea ce face ca
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
forma ca singură finalitate. În continuare, Mișcarea Modernistă, care va cauta să pună din nou În relație cultura și societatea cu modul de a concepe arhitectura, se va concentra pe spațialitate, formă, materialitate, funcționalitate, Înlăturând ornamentul și odată cu el, simbolul. Modernismul impune o ordine rațională și abstractă, epurată de „surplusuri―. Ornamentul devine sinonim cu surplus și superficial. Din perspectiva modernistă, Înlăturarea lui nunumai că nu afectează semnificația clădirii, ci o eliberează, o apropie de esență. Deși această poziție este cea care
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
sta În Înțelegerea rolului pe care Îl joacă ornamentul , rol ce Îi justifică existența . Farshid Moussavi și Michael Kubo În cartea ―The Function of Ornament, Încearcă o clasificare a formelor ornamentale contemporane și o reevaluare a formelor de expresie ale Modernismului târziu, prin lumina pe care noile manifestări o aruncă asupra fenomenului ornamental În ansamblu. Exemplele de arhitectură contemporană aduse, evidențiază limitările definițiilor consacrate. Pentru ca arhitectura să rămână convergentă cu cultura, Moussavi (Moussavi / Kubo 2006: 5) explică nevoia de mecanisme prin
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
nu descriu complet ornamentul, fie el clasic sau contemporan. Chiar dacă a suferit transformări semnificative, acestea s-au produs În punctele ce permiteau modificări, nu În esența ornamentului. Definiția de mai sus nu evidențiază această esență. Comparând stilurile ornamentale de până la Modernism cu ornamentul apărut În ultimii ani, remarcăm că cele dintâi, deși prin diferențele dintre ele trasează granițele Între stilurile clasice, sunt similare ca structură. Este evident că Între acestea și ornamentul contemporan există o ruptură, iar modul de relaționare cu
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
în același timp confruntarea directă cu adversarul, care ar fi, în cazul de față, orice expresie a tradiționalismului, dar și unele forme moderniste instituționalizate. Culturi ale crizei și falimentului, avangarda și, odată cu ea, d. au ajuns curând să vadă în modernism dușmanul cultural contemporan, adversarul asupra căruia își puteau aplica tactica ofensivă, legitimându-și astfel rolul de expiator al literaturii, invocând, cu alte cuvinte, primatul autonomiei. Pe de altă parte, tocmai autonomia, caracterul antiteleologal al d. îi impun acestuia o caracterizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
primul rând: dramatizând și intensificând toate simptomele existente ale epuizării, d. se vede silit de propriul simț al consecvenței să se sinucidă, să se situeze deci pe sine tocmai pe pozițiile pe care le respinsese în primul rând. Relația dintre modernism și d. (ca avanpost al mișcării de avangardă în general) este în același timp una de fidelitate față de spectrul tatălui, căruia îi opune o atitudine parodică, deliberată și conștientă de sine. Parodia principiului estetic, a artei în general trădează însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
creatoare de forme inverse, intenționat contrafăcute, care încep să concureze genurile literare tradiționale. Pentru poeții dadaiști antipoemul este un avertisment la adresa suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al literaturii (crearea unui simulacru care nu e doar o repetiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
o repetiție pentru prima dată, deci intenționată ca o repetiție pentru ultima dată), o hauntologie. Dacă aceasta este cheia de lectură pentru extremismul d., nu mai surprinde „adulterul” pe care el îl întreține cu formele literare tradiționale, incluzând aici și modernismul. Ambiguitatea textelor programatice, sincretismul sau sinteza literară la care sunt condamnate „producțiile” artistice nu clasifică d. ca o modă superficială, ci îi recunosc o anumită vocație a deschiderii și dialogului, coabitarea într-un spațiu complementar de influențare reciprocă. Afirmație ușor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
în Les Avant-gardes littéraires du XX-e siècle, II, Budapesta, 1984; Mincu, Eseu, passim; Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
ale existenței, capătă, nu o dată, tentă absurdă. În încercarea de a fora în propriul său suflet cu percepția acută a limitelor (eros-moarte), metamorfozând sexualitatea într-o forță demonică și ridicându-se împotriva tabuurilor prozei, B. a lăsat pagini de un modernism de substanță. Dar seducția exercitată asupră-i de reducerea vieții la grotesc s-a transformat în manieră. Cochetând cu grimasa, romancierul a pierdut mult din adâncimea la care râvnea. Înrâurit de poeții austrieci, în special evrei, H. Bonciu aduce în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
aglomera? îi urbane, era �nc�ntat de splendidele perioade de timp petrecute la Vene? ia, s? pt? m�ni la r�nd f? r? s? aud? un claxon de automobil ? i celelalte �vulgarit?? i pline de preten? îi ale ultra? modernismului�, cum le spunea el. Bizantinologul Iorga nu putea ignoră �nd�rjita controvers? greco? latin? din perioada Evului Mediu, mai ales asupra zonei balcanice, pentru c? era �n primul r�nd medievist. Poate c? tocmai la Vene? ia a descoperit el cea mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
n oră? german care ar? ta de parc? ar fi fost transplantat direct din regiunea Mosel, de unde proveneau să? îi). Le? a vorbit despre �reală ? i adev? rata cultur? rom�n? ? i s? seasc? din Transilvania� ? i a luat atitudine �mpotriva modernismului din literatura rom�n? , mai ales a curentelor ini? iate de poetul ardelean Lucian Blaga ? i de c�teva ? coli literare s? se? ți de ultim? or?. A urmat apoi atacul �mpotriva �idealului imposibil al pangermanismului�, completat de o condamnare a �rasismului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
literatura str? în?. �n literatur? , Iorga s? a dovedit cel mai conservator. �ntr? adev? r, a? a cum sublinia G. C? linescu, nimic din ce era nou nu avea vreun impact asupra con? tiin? ei sale. Dar �ncep�nd din 1920, modernismul �n art? mergea din victorie �n victorie �n lumea occidental?. Nu numai �n literatur? , ci ? i �n artele plastice ? i �n arhitectur? , de? i acestea p? reau mai pu? în importante pentru Iorga. Picasso la Paris, Kandinsky la Weimar, Stravinski la Paris ? i Schoenberg la Viena
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Sentimentele lui Iorga fă?? de Lucian Blaga, Gheorghe Bogdan? Duic? , Marinetti, Verlaine, Rimbaud (? i fă?? de al? i simboli? ți) erau toate doar palide reflec? îi ale atitudinii ostile manifestate de el fă?? de Tudor Arghezi, reprezentant de frunte al modernismului rom�nesc. Tudor Arghezi ocupă un loc �n panteonul s? u printre cei pe care �i pl? cea s?? i urăsc? �. Tudor Arghezi (1880? 1967) a fost unul dintre cei mai mari poe? i ? i scriitori rom�ni ai timpurilor moderne. Ion
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a lui 1940. Iorga nu a neglijat nici �? coală Misionar? pentru Femei�122. �n aprilie 1937, Iorga a fondat Institutul de Istorie Universal?. Cursurile au �nceput �n mai 1937 cu un ciclu intitulat �Conceptul uman de istorie�. Acesta era un manifest �mpotriva modernismului, a agresiunii de zi cu zi a vie? îi moderne fă?? de individ sub mai mult dec�ț o form?. Iorga cerea �p? strarea caracterului uman al vie? îi omului, deoarece dincolo de acesta nu exist? dec�ț ceva inferior, care merit? dispre? ul nostru�. A continuat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cuvintelor. Un anume tip de comunicare cu sala, utilizat indiferent de substanța piesei, sau stabilind contacte intermitente cu ea. Rezultatul e desigur steril. Ajungem la schematism, la monotonie, la spectacole asemănătoare pe texte complet diferite. Deci la un șablon al "modernismului". .. Din nevoia de a ieși din tipare uzate s-au construit noi scheme teatrale cu un anumit avantaj față de cele tradiționale: un relief vizual, o anumită cromatică etc. ce produc câteodată, la primul contact, un șoc. Modern, "modernitate" înseamnă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]