3,169 matches
-
i detestata �anarhie� a Legiunii, pe de alta. �n zilele Anschluss-ului ? i ale isteriei pe care am descris? o mai sus, Iorga comenta c? �n perioada aceasta de agită? ie din Europa �po? i s? i te al? turi unui aventurier sau unui monarh; eu am ales s? m? al? tur acestuia din urm? �10. Iorga sprijinea puterile occidentale (primul loc �n preferin? ele sale fiind ocupat de Fran? a) ? i �? i p? stră neclintit? dragostea fă?? de Statele Unite. Voia �ns? s? adapteze exemplul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
al cincilea volum este Cavalerii, care acoper? mijlocul ? i sf�r? ițul Evului Mediu, fondarea Principatelor Rom�ne, perioada transilv? neanului Iancu de Hunedoara etc. Volumul ? ase, Vitejii, are drept obiect secolele al XVI-lea ? i al XVII-lea. Volumul ? apte, Monarhii ? i volumul opt, Reformatorii, prezint? punctul de vedere mult prea favorabil al lui Iorga asupra epocii fanariote. Pentru el, cea mai important? contribu? ie a fanario? ilor constă �n faptul c? nu �ntrerupseser? evolu? ia organic? ? i c? nu provocaser? o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
-lea î.e.n., dar atest]ri mai timpurii, cele mai vechi datând de la sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr., ne indic] faptul c] societ]țile situate pe v]ile Tigrului și Eufratului erau organizate pe baze birocratice. Arhivele regale menționeaz] fala monarhilor care au cucerit și adesea au devastat teritoriile învecinate. Evident c] nici o declarație universal] a drepturilor omului nu protejau popoarele cucerite. Bunurile personale ajungeau prad] de r]zboi, iar b]rbații, femeile și copiii deveneau sclavi. Li se cereau jur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Majoritatea sclavilor proveneau din cuceriri, alții erau b]știnași care își pierduser] propriet]țile. Astfel de indivizi au deveneau bunuri ce puteau fi cump]rate și vândute, l]sate prin testament urmașilor sau cedate. Se spune c] unul dintre primii monarhi ai Sumerului antic, Ghilgameș, rege al Urukului în mileniul al III-lea î.Hr., devenit legendar dup] moarte, s-a n]scut din uniunea dintre un înalt preot și zeița Ninsun. Epopeea vieții lui dezv]luie multe dintre valorile Sumerului antic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zbârceasc] și s] îmb]trâneasc]. Ghilgameș s-a întors în Uruk pentru a se încorona rege, p]stor al poporului s]u și fondator al vechii cet]ți. Legenda lui Ghilgameș, cunoscut] în întregul Orient Apropiat antic, prezint], printre aventurile monarhului, un comentariu cu privire la c]utarea sensului vieții. Dac] o etic] ce ignoră drepturile celorlalți sau care își epuiza forțele prin fapte eroice eșua atunci când era pus] în practic] de un rege semidivin, ea ar duce, evident, la un eșec și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etic mai profund, conceptul budist de societate include toate fiintele vii, nu doar oamenii, ci și animalele și creaturile inferioare. Spre deosebire de sistemele etice occidentale, cultivarea virtuților morale și sociale vizeaz] comportamentul fâț] de toate fiintele vii. În opinia lui Buddha, monarhul universal era obligat s] conduc] în mod corect și imparțial. Conceptul de corectitudine prezint] trei dimensiuni: imparțialitatea, r]splata dreapt] și buna-credinț]. Deși imparțialitatea și corectitudinea trebuie s] reprezinte tr]s]turile definitorii ale oric]rui monarh, manieră de guvernare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opinia lui Buddha, monarhul universal era obligat s] conduc] în mod corect și imparțial. Conceptul de corectitudine prezint] trei dimensiuni: imparțialitatea, r]splata dreapt] și buna-credinț]. Deși imparțialitatea și corectitudinea trebuie s] reprezinte tr]s]turile definitorii ale oric]rui monarh, manieră de guvernare trebuie s] fie în spiritul toleranței. Mai presus de ordinea social] și politic] se situeaz] conceptul budist de dharma, reprezentând ordinea cosmic] a întregului univers; în acest sens, monarhul nu avea doar obligația de a respecta aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reprezinte tr]s]turile definitorii ale oric]rui monarh, manieră de guvernare trebuie s] fie în spiritul toleranței. Mai presus de ordinea social] și politic] se situeaz] conceptul budist de dharma, reprezentând ordinea cosmic] a întregului univers; în acest sens, monarhul nu avea doar obligația de a respecta aceast] ordine, ci și de a conștientiza faptul c] ea este reflectat] în guvernarea să (întrucât cârma se g]șea în mâinile sale). În general, în ceea ce privește organizarea politic], putem afirmă c] noțiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Unul dintre primele elemente atacate a fost doctrina dreptului divin ale regilor. Chiar și cei care erau de acord cu instituția monarhic] nu mai puteau accepta faptul c] tronul era ocupat de o anumit] persoan] pe baza unui drept divin. Monarhii nu erau altceva decât oameni obișnuiți care moșteneau sau uzurpau o poziție extraordinar]. Este atunci legitim că unii s] îi conduc] pe altii din moment ce toți suntem egali de la natur]? Primele teorii ale contractului social s-au cristalizat în jurul acestei întreb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
era, prin anii șaptezeci, în "Însemnările unui nebun"! Ce fețe fac cinstitele fețe pedeseriste cînd aud de Regele Mihai! De tot hazul. Pînă și "blînduțul" Meleșcanu, obișnuit cu mimica senină, diplomatică, invitat să-și spună prețioasa-i părere despre revenirea monarhului, uită că e filmat și face o față de oglindă din aia care duce nasul la ceafă și buza la ureche. Telegenie... 3 martie Regele plîngînd. Nimic umilitor, nimic dezonorant în asta. Dimpotrivă. După ce televiziunea, scumpa de ea, ne-a frăgezit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce-l aștepta de cincizeci de ani. Ce imagine! Regele plîngînd? Cum se poate asta? Altcineva (cine?) și-ar fi reprimat slăbiciunea, atît de omenească în fond, și ar fi rîs, ar fi exultat fotogenic. Regele Mihai nu. Pentru că în monarhul, deja personaj al istoriei, stă întrupat omul, adolescentul care a înfruntat ocupantul acum jumătate de secol, ocupant ce, ajutat de slugile autohtone, l-a alungat mișelește, adolescentul, apoi omul matur trăind între străini atîta amar de ani, dar neîncetînd, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
își duc viața state ca însăși uzurpatoarea de propriul tron Rusie, secondată, printre altele, de o Românie ce nu a reușit, în zece ani de la prăbușirea mizerabilei dictaturi familiale, să descurajeze moștenitoarele structuri securisto-activiste; și asta, culmea, în timp ce există un monarh de drept, Regele Mihai, garant al continuității de neam și democrație autentică, aflat în aceste zile printre invitații de sînge și de rang ai reginei-mamă.) Albionul își omagiază, în persoana originalei regine-mamă, însăși istoria. Ne-o imaginăm pe nobila sărbătorită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în variantă Carul cu bere. Talia princiară a Reginei Maria, amplificată discret de mantii lungi, unduind de pe marmura capului încoronat, peste umerii de zeiță, spre coapsele secrete. Suverană părăsind curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Așa nefotogenică, mde, cum o fi arătînd ea, dar masa vegetativă bulgărească, iată, într-un fotogenic puseu inteligent, a realizat gestul tranșant: lovitura de grație aplicată neocomuniștilor și, nemairecurgînd la aceeași păguboasă alternativă stînga vs stînga, ci decizînd, indubitabil, în favoarea monarhului. La noi? Aceeași mitogoangă asiatică de prost gust cu... cînd apare, soarele răsare, auzită din nou, zilele trecute, culmea! într-o societate oarecum selectă, aici, la Iași, orașul între orașe care, credeam, nu și-a uitat definitiv blazonul demnității și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s"! Revăzînd fotografia cu familia și curtea regelui Carol I, făcută pe una din terasele Peleșului, nu-mi pot decît imagina petrecerea timpului pentru această societate care a infuzat României exercițiul civilității distinse și binedispuse. Dacă pentru cei doi îngîndurați monarhi, Carol și Ferdinand, destinderea însemna mai ales plimbarea calmă pe aleile palatului, pentru cei din preajmă, tinerii mai ales, însemna exodurile vesele, în limuzinele de-atunci, la castele tăinuite de pădurea veșnic verde, seratele consumate discret, în mereu trează manieră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
impozantul palat bucureștean l-a confruntat cu seratele... protocolare ale tragicului moment postbelic. Asezonate cu kazaciocurile polkovnicilor invadatori și cu sîrbele proaspeților politruci autohtoni de-abia mascîndu-și epoleții sub tunicile de gală. Destinul pare să-i joace, și azi, demnului monarh feste pe care nici în coșmarurile lui din timpul grevei regale nu credea să le mai cunoască. Acceptînd cu naturală condescendență interesata curtoazie a celui care, fără invazia tancurilor, ar fi rămas în promiscuul anonimat din care s-a ivit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bifeze ea, legitim, marile repere ale accederii la normalitate. Să ne imaginăm o secundă cum s-ar fi petrecut actul recuperării funebre într-o Românie care nu ar fi cunoscut tragic lungul interstițiu comunist. Probabil că, imediat după moartea originalului monarh, fiul său, încă foarte tînărul Rege Mihai, ar fi urgentat cu firescul și decentul procedeu al unei țări normale aducerea rămășițelor părintești și așezarea lor lîngă celelalte auguste morminte de la Curtea de Argeș. Cu o minimă/ maximă condiție: detașarea îndrituită a memoriei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al României, în schimb atît de imbecil-nocivă în comunism, omniprezentă în manuale, ca irefutabil argument antimonarhic. De data asta, de sfinții Mihail și Gavril, Minciuna (cu majusculă simbolică) chiar a stat la masă cu Regele. E de neînțeles cum un monarh atît de demn și de sobru în dramatica lui existență se complace într-un scenariu pe care îl scrie unul din cei mai șmecheri politicieni (era să spun români), crezîndu-se tătuca națiunii și făcîndu-și numerele paternele cu nonșalanța impostorului. Ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Elisabeta, nu se poate sustrage simbolului. Ieșit din mașină și făcîndu-și indispensabilele mlădieri de cadînă de cartier, se îndreaptă spre augusta gazdă și, uitînd (oare?) că e doar un invitat, face de fapt gestul amfitrionului, luîndu-l jovial de talie pe monarh și conducîndu-l spre intrarea în palat... (Al cărui stăpîn impostor de fapt rămîne.) Ar mai fi, aici, numărul adiacent al televiziunii aservite. E surprinsă anterior, în toată nefotogenia ei, mîna de foarte vîrstnici simpatizanți ai Regelui (ca și cum aceștia ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-o, era vocea Regelui Carol al II-lea și cea a lui Iorga. Registrul înalt al vocii regelui stătea pe niște multvirile coarde, ceea ce nu putea decît să fornice sexul slab/ dar și inteligențele subțirilor bărbați ai culturii, din anturajul monarhului. Perioadele năucitoare ale lui Iorga, ținute, și ele, în registrul de sus, erau salvate de graseierea sugerînd șederea întîrziată a savantului între epiglotele cărților. Călinescu, di...avolul, cu apucături teatrale în chiar anturajele-i cărturărești, își putea permite histrionicele volute
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cum spuneam, rezultatul unui efort colectiv de interpretare sistematizatoare a sensurilor și semnificațiilor lumii, așa cum le construiește o comunitate; el include și reprezentarea exemplarității, dar și pe cea a contrară, atunci când sunt încălcate principiile etice sau normele moralei (tipuri precum "monarhi trădători ai religiei creștine" sau "supuși necredincioși" etc.). Imaginarul are relevanță în planul politicului, pentru că participă la configurarea strategiei după care comunitatea și instituțiile organizează împreună vieții cetății. Interpretarea principiilor după care puterea, societatea și individul ar trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și în Învățăturile lui Neagoe Basarab (187, 189), ... acoperă nu numai eminența marelui basileu în raport cu asociatul său la tron, ci totodată o afirmare de independență și de suveranitate. ... Acest titlu făcea din domn, mai întâi pentru proprii săi supuși, un monarh de aceeași esență cu basileus-ul, fără dislocarea schemei bizantine a ierarhiei politice, dar desprinzându-se de ideea de ecumenicitate, care la Bizanț continua să formeze esența autocrației imperiale. (Valentin Al. Georgescu 43) Dacă istoricii dreptului bizantin și cercetătorii dreptului medieval
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
manifestat concret capacitatea lor de negociere și de identificare de soluții eficiente în momente de criză). Practic, una din modalitățile de persuadare eficientă a comunităților românești a fost constituită de mitul conducătorului, cu multiplele sale ipostaze istorice și spirituale. Imaginea monarhului absolut este, precum în imaginarul de sorginte bizantină, un pivot al mentalităților locale, fiind reprezentată mai ales în cultura populară, dar și în diferite tipuri de scrieri culte. Medievalitatea rămâne prinsă, privită a posteriori, în jocul antitezelor și al paradoxurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din cea mai înfricoșătoare putere în care crede și pe care o respectă omul medieval - divinitatea însăși −, menține în echilibru mersul lumii (creștine) și relația dintre laic și religios. Summum al modelelor voievodale, Alexandru Macedon − întemeietor de cetăți și civilizator, monarh "elin" convertit la creștinism (!) în urma unor apariții mirabile de sfinți, apărător al credinței, fiu și soț respectuos, autocrat drept, judecător imparțial - ocupă o poziție centrală în sistemul rolurilor emblematice proiectate în imaginarul medieval. Fondator de civilizație, figură foarte populară la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și să le Înlocuiască cu o domnie suverană unică. La jumătatea secolului al XVII-lea, Europa nu mai era condusă de familii locale, pe picior de război Între ele, ci de state monarhice centralizate 21. Acumularea puterii economice În mâinile monarhului a fost primită adesea cu bucurie de către clasa țăranilor, obosiți să fie angrenați În războaie fără sfârșit Între nobilii feudali locali. Poporul, cel puțin pentru o perioadă, a fost dispus să suporte o domnie de mână forte dacă asta Însemna
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]