73,760 matches
-
lesne lungimea pletelor crescute în cîteva sute de ani. Dar același miracol e asimilat de martorul stupefiat, ziaristul Marquez, unui fond privat de credințe și legende: povestea aflată în copilărie despre o micuță marchiză cu plete nesfîrșit de lungi, care murise din pricina unei mușcături a unui cîine turbat, devenind un fel de sfîntă a locului datorită minunilor făptuite în scurta ei viață. Miraculosul incert -care poate fi raționalizat și astfel anulat, ori dimpotrivă inserat într-un epos-mythos personal prin definiție generos
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
de o parte dintre locuitorii Capitalei, grosolan manipulați de TVR condusă pe atunci de omul de cultură Răzvan Theodorescu ajutat de omul de presă Emanuel Valeriu. Ce efect a avut manifestarea "înaltului spirit civic al minrilor"? În afară de faptul că au murit șapte oameni știuți, împușcați pe la spate, că au fost bătuți bestial locuitori ai Capitalei pentru vina de a fi fost sau de a fi părut studenți sau intelectuali, că în societatea românească s-a produs o primejdioasă ruptură cu binecuvântarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
s-au comportat ca eroii de la Mărășești în acel meci. Cum nu s-a găsit nimeni să-l pună la punct în timpul emisiunii, Cronicarul se vede silit să-i reamintească faptul că eroii de la Mărășești nu băteau mingea, ci au murit apărându-și țara. Sinapsele tribunului pun semnul egalității între eroismul incomparabil al celui care își dă viața pentru țara lui și cel care joacă pentru țara lui.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
eveniment și Arghezi,Vladimir Streinu, Ion Caraion și Miron Radu Paraschivescu, în Ecoul. Acesta din urmă a scris: "E o moarte mai grea, fiindcă n-o poate reabilita nimeni. Și nimeni n-o poate slăvi... Cu mult înainte de a fi murit, el era un cadavru viu. Moartea lui de acum cîteva zile e doar o concluzie, o formalitate de stare civilă". Și asta pentru că marele prozator a colaborat cu regimul antonescian, împrumutîndu-și numele la directoratul ziarului Viața, directoratul la Teatrul Național
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
istoric. Hegel anunțase moartea artei. El spunea: "nu mai există artă, pentru că nu mai există religie." Astăzi nu mai putem reprezenta o Fecioară sau un Christ cu seriozitate și gravitate adevărate, așa cum erau reprezentate în Evul Mediu; deci, arta a murit, întrucât nu mai există calea spre absolut. În fond, Hegel revine la Platon: adevărata cale a absolutului este filosofia. Din fericire însă, Hegel s-a înșelat. A existat artă și în secolul al XIX-lea. Hegel prevăzuse însă foarte bine
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
faustic: "Am dat al meu suflet la negrul tartar". Fiul va fi pierit în lupta (căci "era vestit în mulțime/ Prin luptele sale"). În posesiunea unor imense puteri satanice, babă l-ar nimici pe tiran, dar (detaliu important), înainte de a muri, fiul luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare"... Treaba se complică: junele om ar fi putut fi și un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
care face abstracție de spiritul vremii. într-un moment în care toată lumea se uită ca hipnotizată la grimasele de om necultivat ale lui Marius Tucă, ea scrie o carte întreagă despre o scriitoare rafinată și discretă, Dana Dumitriu, care a murit la numai 43 de ani și pe care lumea literară însăși, din nefericire, a început să o uite. Competentă, respectuoasă față de literatură, Liana Cozea reconstituie, cu devotament și răbdare, un destin literar, recitind atentă cărțile Danei Dumitriu, ca și tot
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
informații , Liana Cozea își face datoria de a ne oferi o biobibliografie precisă. Transcriem un fragment, pentru a pune datele respective la dispoziția cititorilor care nu-și pot procura cartea: "Scriitoarea s-a născut la 9 septembrie 1943 și a murit la 10 octombrie 1887, în urma unei pancreatite acute. Absolventă a Facultății de Filologie din București, în 1966, este redactor la Radiodifuziune și apoi la ziarul Munca; a fost redactor colaborator o vreme la revista Argeș, iar din numărul al cincilea
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
pămînt, a semnificației morții, a împlinirii destinului sau dimpotrivă, a arbitrarului existențial. Tulburați de alegerea pe care trebuie să o facă - a pleca din Matiora, satul ce va pieri înghițit de buldozere și apoi de ape, sau a rămîne și muri odată cu el - eroii lui Rasputin, o mînă de oameni, bătrîne guralive și moșnegi cu hachițe, recapitulează dileme filozofice abisale, caută disperat răspunsuri la întrebări pentru care nu e deloc sigur că acestea există. Daria, Nastasia, Sima, Katerina, Tatiana, Bogodul sînt
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
disperați și neputincioși toți locuitorii satului. Fiecare trăiește tensionata așteptare a finalului în felul său, unii au credința că o pot lua de la capăt altundeva și prin urmare evadează din acest spațiu îndoliat devenit sufocant, alții acceptă aproape senini să moară împreună cu el. Cele mai interesante sînt personajele care ezită să aleagă pentru că își dau seama că nu pot alege decît odată ce au înțeles rostul celor întîmplate, un rost mai adînc și mai important decît cel al imediatului. Daria e, fără
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
ce presupune acest veritabil concept filozofic nu doar sociologic, ci și pe unii de ceilalți. Odată cu ostrovul care va fi înghițit de ape piere o întreagă istorie de alianțe și conflicte, de iubiri și antipatii, alinări și ranchiune. Matiora care moare este sufletul în care se află laolaltă toate sufletele locuitorilor ei. Tocmai de aceea odată cu ea mor toți, chiar și cei ce pleacă. Căci,"luați seama! Omul nu-i o singură făptură, într-însul sălășluiesc, adunați laolaltă-n aceeași piele
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
care va fi înghițit de ape piere o întreagă istorie de alianțe și conflicte, de iubiri și antipatii, alinări și ranchiune. Matiora care moare este sufletul în care se află laolaltă toate sufletele locuitorilor ei. Tocmai de aceea odată cu ea mor toți, chiar și cei ce pleacă. Căci,"luați seama! Omul nu-i o singură făptură, într-însul sălășluiesc, adunați laolaltă-n aceeași piele, ca în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
dar cu siguranță rude, de vreme ce se comportau la fel. Asemenea uimitoare punți peste timp au mai fost în întîlnirea mea cu Lucian Bădescu din 1967 (nu l-am revăzut niciodată; în 1981, cînd eu am fost din nou la Paris, murise), eminentul profesor de la Sorbona, autor al unui studiu despre Léon Daudet, pe care mi l-a oferit, idolul liceenilor de vîrsta lui Virgil Ierunca din Râmnic. Le voi povesti cu alt prilej. Ca și altele, ai căror protagoniști au fost
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău/ se prelinge/ printre degetele mele/ Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele tău). În prelingerea sîngelui tău din acest admirabil text e "curgerea" poemului însuși, facerea lui, rostogolirea literelor, sintagmelor, versurilor, pînă la forma - și culoarea! - finale; odată mai mult, se confirmă trecerea de la estetica celui-ce-scrie-trăind (specifică generației '80) spre estetica
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
pe o punte foarte subțire, în pendularea permanentă dintre ființă și neființă, spre ceea ce - cît de îndrăzneț? - ar putea să se cheme a-fi-nefiind. Autoarea punctează clar această "țintă" ghicită la capătul glisării spre metafizic: "E liniște în ceruri/ căci am murit/ în tine" (Liniște); sau: "Am văzut arzînd focul/ și au rămas doar cenușă/ și flori/ Sprîncenele mele s-au împuținat/ și mi s-au rupt ochelarii/ transformîndu-se/ în marmură incandescentă./ Mi-au crescut cercei în păr/ și o țigancă mi-
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
o fatalitate, numele lui Gellianu, alias Grădișteanu, apare în ultimul număr al Revistei contimporane literare și sciințifice din august 1876. Ultimul cînt al lui Lord Byron în Grecia reprezintă cîntecul de lebădă al unui înfrînt: Ca și bardul care cade, mori și tu cu arma-n mînă/ Aici moartea niciodată nu-spăimîtă pe eroi/ Caută-ți un loc în care să rămîie-a ta țarină/ Și repauz-te apoi"14). Bardul Gr(ădiște)anu (Gr. Gellianu) lasă la 1 august 1876, arma criticii literare
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
1 august 1876, arma criticii literare să cadă în lumea uitării, pentru a se consacra studiilor juridice și politicii. Bun orator, este ales deputat și senator, membru onorific al Academiei Române, președinte al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. A murit, la București, în anul 1921. Note: 1) N. Iorga, Istoria literaturii contemporane, I, Crearea formei, București, 1934, pag. 112. 2) E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. I, București, 1940, pag. 439-440. 3) G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e un spectacol de ochi/ lichefiați pe ferestrele zilei moare liliachiul/ din frunze mor locuitorii șoaptelor de/ iubire cu capul pe malul de estetică fovă.// Una cîte una ies ghearele aerului din plămîni/ lăsînd trupurile libere să leviteze/ trec dintr-o parte în alta ca baloane/ de piele strigă copiii
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e un spectacol de ochi/ lichefiați pe ferestrele zilei moare liliachiul/ din frunze mor locuitorii șoaptelor de/ iubire cu capul pe malul de estetică fovă.// Una cîte una ies ghearele aerului din plămîni/ lăsînd trupurile libere să leviteze/ trec dintr-o parte în alta ca baloane/ de piele strigă copiii: mamă și tată,/ a
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
abia acum pe deplin solitară și confuză. Gogol nu are verbul ambiguizat de reziduuri romantice. Nici un sentiment, în afara plictisului, al vidului cînd nu este al avidității. Servitorul Stepan (Orban Atilla) se întreabă, redundant și desigur fără rost, dacă i-a murit patriotismul, iubirea pentru Rusia, ca și cum ar vrea să-și verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Un rănit! spuse acela. Ce rănit. E blestematul ce ne-a adus nenorocirea, spuse popa când îl zări. La moarte cu el! La moarte!, vocifera mulțimea. Din groapa din spatele casei un fum gros și flăcări imense ieșeau până la ceruri. Să moară!, tălăzuia mulțimea. Adrian vru să se ridice. Să le spună ceva. Popa ținti și trase. Alicele iuți i se-nfipseră-n trup sfârtecându-l. N-am făcut nimic! răcni Adrian nebunește și popa mai trase o dată. Pentru experiențe, mai zise
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
din arhiva SRI, pe care le-a prezentat într-un serial de la TVR din 1998. Nu e deloc o lectură plăcută. Multe lucruri sînt insuportabile, certificate medico-legale sau fotografii. Cartea ne obligă să ne punem, totuși, întrebarea dacă Preda a murit pur și simplu, din cauze pe care legiștii le scriu negru pe alb, sau dacă a fost asasinat, așa cum ne pot îndemna să credem unele mărturii, mai vechi sau mai noi, sau unele inexplicabile "potriveli" ale faptelor. D-na Sipoș
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
sau ale unui critic literar. în ce mă privește, sînt la fel de prudent și cred că ar cam fi timpul ca Parchetul să dispună o cercetare profesionistă spre profitul istoriei literare, căreia nu-i este indiferent dacă un mare scriitor a murit ori a fost omorît. Sînt, în cartea d-nei Sipoș, cu privire la acest subiect, destule motive de nelămurire și chiar de perplexitate. Citite la rînd, documentele și declarațiile dau naștere unor dezacorduri flagrante. Cum viața nu e logică, unele din acestea pot
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
tînăr scriitor și prieten, un om sfîrșit: "copile, sînt un om terminat". Nu era Preda omul care să se joace cu vorbele. Ceva se întîmpla cu el. Ce anume, s-ar putea să nu aflăm niciodată. Dar măcar cum a murit, cu două decenii în urmă, trebuie să știm și putem s-o aflăm. Să nu fie în tot Parchetul General nici un cititor al romanelor lui Preda care să se autosesizeze?
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
scrisă cu mult înainte de moarte? E.G.P.: Ultima carte o scriu (aproape) în fiecare zi. E vorba de jurnalul meu care crește ca pe drojdii. În rest, sper să n-am timp pentru a face anticameră... la Dumnezeu. E bine să mori pe la mijlocul unei cărți, ca un personaj oarecare... M.V.: Și dacă am ajuns aici, cum ar vrea să moară personajul Emilian Galaicu-Păun? E.G.P.: Frumos sau deloc! Vezi și F.(...)M. din Contrafort, numărul din oct.'98. M.V.: Sînteți considerat unul dintre
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]