4,723 matches
-
o tavă cu mâncare. Dacă mâncarea se răcea era reîncălzită și, dacă și așa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alimente mai ușoare. Arhitectul ridica automat mâna în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea sociabil. Indolenta așteptă puțin în sufragerie, mai strigă o dată: "Nu vii la masă?", apoi începu să mănânce singură. Arhitectul, cu totul preocupat, nu dădu nici o atenție faptului și nu remarcă deocamdată schimbările de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cadavru"), cu fum și miros de combustie, îi dădea dezgusturi, cenușa reprezenta pentru ea o substanță înjosită. Să ții un om într-un borcan era pentru ea culmea profanării. Mormântul bine organizat făcea cu putință vizitele la date fixe, colocviile mute. Mortul remarca absența rudelor, suferea de solitudine. De aceea, madam Ioanide aștepta o zi când Ioanide ar fi avut un aer mai consolat ca să-l îndemne să facă planul unui monument pentru Pica. Ioanide, la rândul său, ca și Hamlet
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apăra spatele din alt cavou, încît ar fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de a izola perfect cavoul Hagienuș. Gavrilcea chemă în șoaptă pe Pica din obscuritatea în care aceasta ședea, rezemată de zid, într-o emoție mută, greu de clasificat (sentiment greșit de sublimitate? frică?), și întinzîndu-i mâna îi dădu instrucțiuni: - Stai aici fără să te miști până se apropie agenții. Atuncistrigă-le să nu tragă. Spune-le că te-am sfătuit sau te-am adus cu sila
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a terminat, ești tată, vei avea un copil, te rog să fii serios. Demirgian nu mai zise nimic și vărsă la casă din propriul său buzunar costul brățării. Se întîmplă acum un fenomen neașteptat. De unde la început Saferian arătase rezerve mute față de Demirgian, începuse să devină solidar cu el. Nu era vorba desigur de o poziție comună împotriva Sultanei, ci de o înțelegere "între bărbați". Demirgian n-avea ideal, e drept, totuși nu se arăta ambalat de profesie, sugera, prin purtarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altă parte?" Ioanide ar fi voit să spună toate aceste lucruri lui Botticelli, dar nu voia să deschidă el vorba. Îl cunoștea pe Butoiescu: ar fi fost în stare să nege c-ar fi gândit ceea ce pretindea Ioanide. "Detestabilă tensiune mută, mai gândea arhitectul, cauzată de confruntarea unui temperament deschis cu unul mocnit." Ioanide înțelegea dialogul zilnic în acest mod firesc: "Domnule arhitect, mari ticăloși, vor să vă pună piedici." "Vezi-ți de treabă, Botticelli, simple mizerii!" " Ce-o să ne facem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu el. Pomponescu avea pe de o parte sentimentul că ziduri groase de plută îl separă de restul umanității și că s-a produs un fenomen monstruos de amnezie a opiniei publice cu privire la persoana sa, pe de altă parte, aerul mut începea să-i cânte la ureche, geamurile, mobilele vibrau, zuruiau, încît Pomponescu nu mai putea distinge între zgomot și liniște. Ceasornicul din buzunarul vestei pocnea îngrozitor. Într-o zi, soneria telefonului zbârnâi cu putere, făcîndu-l să sară în picioare. Ex-ministrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintre cele mai originale. După o epocă de descurajare, Gonzalv, mai îndîrjit decât oricând, își reluă frecvența sa asiduă. Devenise un fel de spectator și infirmier permanent al lui Conțescu, lângă patul căruia stătea. Întrucât bolnavul nu vorbea, întrevederea era mută. Cei doi ședeau ca în tren, unul în fața altuia, respectîndu-și odihna. Conțescu frunzărea câteodată dosarul lui medical, în vreme ce Gonzalv, așezat pe un fotoliu în fața patului, cu servieta sa voluminoasă pe genunchi, recitea memoriile sale științifice, ba chiar unele observații critice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un fotoliu, cu picioarele întinse pe un altul, pus invers, având alături pe Gonzalv și pe Erminia, cel dintâi cu servieta pe genunchi, cea din urmă cu o dantelă la care lucra cu iglița. Cum ședeau astfel într-un colocviu mut, Conțescu făcu un semn din ochi către Erminia, arătând în direcția Gonzalv. Acesta, cu palmele pe servietă, moțăia, răzbit de oboseală, clătinîndu-se pe scaun de somn. Deodată servieta îi alunecă pocnind pe parchet și-și revărsă conținutul de broșuri. Speriat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oameni. Unii care acceptă tacit formula Înrobiți-ne dar nu ne înfometați! și alții care strigă prin toate gesturile și atitudinile lor: Înfometați-ne, dar nu ne înrobiți ! Cei din prima categorie sunt cei mulți, cei supuși, cei înspăimîntați, mulțimile mute care își urmează resemnați conducătorii, oricăt de infami ar fi. Ceilalți, puțini, dizidenți ori lideri de opinie gata să înfrunte pe cei care și-au capitalizat puterea nelegitim, sunt excepțiile, curajoșii, neînfricații. Marele inchizitor este reprezentantul puterii nelegitime. Puterea nelegitimă
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
defensivă și dezinteresată, se complace cu propriile-i slăbiciuni și își amână obligațiile pentru a doua zi sau chiar le uită. Preferă să nu ceară nimic decât să primescă un refuz. Ea are aversiune la schimbare, bea și mănâncă prea mut. Este incapabilă să fie fericită, este distantă și sinucigașă. Persoana cu această poziție fundamentală de viață este neproductivă, distructivă și autodistructivă. În privința lor, E. Berne (2006) precizează: "aceste poziții sunt universale în rândul întregii omeniri, fiindcă orice om suge la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
multe angajamente/promisiuni pe care nu reușesc să le onoreze. Ei nu se gândesc la consecințele nerespectării cuvântului. Întrucât sunt persoane drăguțe, speră că totul va fi bine. "Serviabilii" își mențin aparența agreabilă, dar în interior dezvoltă lent o ostilitate mută. Ei nu vor să ofenseze pe nimeni, nici măcar pe cei care sunt mânioși, pentru că vor să trăiască în bună înțelegere. Consideră că un refuz înseamnă a intra în conflict cu cei din jur. Pasivi, nonasertivi, evitanți, "serviabilii" nu spun "nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
incluzând mișcări repetitive stereotipe ca și mișcări largi ale mâinilor în aer, grimase bizare sau imitații spasmice ale comportamentului celorlalți, făcute aparent involuntar. În cele din urmă, bolnavii cu catatonie e posibil să prezinte tulburări în vorbire, să devină complet muți sau doar să reproducă spusele altora. Catatonia poate apărea atât în manie, cât și în depresie. Când se întâmplă acest lucru, diagnosticul este de tulburare bipolară cu caracteristici catatonice. Este interesant de menționat că, la începutul secolului trecut, catatonia a
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de o gamă întinsă de la forme nevinovate la dezlănțuiri păgâne. Mulți consideră "Sărutul" capodopera lui Rodin. Poate că și artistul a considerat-o prototipul frumuseții absolute și a scris pe această marmură versuri de Baudelaire: "(...) și sânii mei (...) poeților o mută iubire le inspiră". "Sărutul" este o lucrare ce dezvoltă forță senzuală, erotică. Sânii sunt depărtați, mâna atinge ușor coapsa, "trupurile sunt cuprinse de un tremur anxios, ca și cum s-ar simți neputincioase să realizeze indisolubila uniune dorită de suflete". "Porțile iadului
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Niky M. privitor la vizita pe care i-o făcuse lui Heidegger în locuința lui din Freiburg, prin anii '60, împreună cu Marin Sorescu și Ioan Alexandru. Sorescu s-a așezat într-un fotoliu și a rămas pe întreg parcursul vizitei mut și nemișcat, perfect onest în placiditatea lui, pentru că nu avea nici ce să spună, nici în ce limbă să spună. Venise, ca să spun așa, "adus de ceilalți" și aștepta pesemne conștiincios sfârșitul vizitei pentru a fi luat de acolo și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbește rar și cel mai adesea doar când e întrebat, ca și când inițiativa vorbirii ar fi o necuviință, incompatibilă cu casta din care face parte. S-ar putea foarte bine spune că este, printr-un soi de legământ neștiut, pe jumătate mut. Dar chiar și când răspunde, raportul dintre el și propriul lui glas nu este unul cordial. Glasul lui Sorin pășește în lume fără chef, precaut și timorat, ca și cum ar ști că urmează să se poticnească de la primul pas și că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bulimie, lene sau prostie, un proiect amânat la nesfârșit, un crez prăbușit. În sine, o bibliotecă nu garantează nimic. Ea sugerează doar, atunci când e anume arătată, o respectabilitate smulsă celuilalt prin raptul privirii, un spectacol copleșitor montat. Toți autorii aceia muți aliniați în rafturi par convocați pentru a depune mărturie că cel care i-a colecționat face parte din familie, că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor. sâmbătă, 7 aprilie Îi datorez enorm "melancoliei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
actori. Deși aceste drame de bulevard tratează în genere încălcările codului penal și boalele trupești, încît adevăratul lor loc este temnița și spitalul, iar nu teatrul, deși în teatrul de bulevard am văzut piese a căror eroi sunt gheboși, surzi, muți, orbi, hectici, nebuni, idioți, totuși nu credem că reprezentarea crudă și realistă a slăbiciunilor trupești este menirea artei dramatice. E drept că dintre toate infirmitățile numai două nu jignesc spiritul dramatic, dar numai prin liniște[a] care o inspiră: orbia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
regenerarea națională ne-au dat ideea întregului ce noi avem a o realiza. {EminescuOpIX 459} ["DOMNILOR, PROGRESUL OMENIREI... "] 2259 Domnilor, progresul omenirei nu zace adesea în mulțimea geniilor săi - națiuni cu genii străluciți sunt adesea nefericite - ci în acele personagii mute ale istoriei care lucrează neobosit, fără altă răsplată decât conștiința datoriei împlinite, în fine progresul e în toți, nu în unul or în unii. ["ÎN CARACTERISTICA LIMBEI ZIARELOR DIN ROMÎNIA... "] 2257 În caracteristica limbei ziarelor din România putem număra și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a o face compatibilă cu substanța pieselor sale, cu trăsăturile, mentalitatea și gândirea personajelor. Cu alte cuvinte, inventează o nouă expresie a unor trăiri și structuri ale realității care, în limba obișnuită, ar fi ori deformat exprimate, ori ar părea mute. Spuneam acum câțiva ani, la prezentarea pe o scenă românească a primei piese de Werner Schwab 1, că acesta "a scris așa cum noi nu avem curajul să visăm"; tot așa am putea spune că a exprimat realitatea inexprimabilă, cea care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în vestibul. (EA se duce la closet și se așază îmbrăcată pe WC ca pe un scaun. Vehiculul-EA vine cu un tort de frișcă și un prosop. Îi pune LUI tortul pe față. Trebuie să arate ca la un film mut. Apoi EL își curăță cu atenție, cu prosopul, frișca de pe față și umeri) EA: Acum arătați secretul, care nu este secret, dar tocmai de aceea este secret, pentru că este secret. (EL se aruncă în cadă și își spală fața și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
militează pentru scoaterea femeii din conul de umbră al unei societăți ce mai păstra reminiscențe medievale, iar această eliberare nu se poate face decât prin educație: „înzorzonate precum sunt, boite și pestrițe, ori stau țepene ca niște stane de piatră, mute și nesimțitoare, ori, de răspund când le-ntrebi, îți dai cu socoteala c ar fi fost mai bine să tacă.”166 Femeia trebuie să depășească stadiul de obiect estetic, insignifiant și ignorat, și nu o poate face cu succes decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența este cu desăvârșire uitată, femeile „strigându-i vorbe deșucheate, fiind încredințate că dânsul nu le aude”538, iar stareța nu adoptă nicidecum o atitudine severă, tolerându-le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
propriul soț, este deposedată de copil, dar are o reacție de o pasivitate nefirească pentru o mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit să se bocească,/ Ci s-a supus la voia-mpărătească”795 Nu face decât să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu Pythia? Cu ocazia unei consultații, victima nu reacționase decât foarte greu la aspersiuni, silită de preoți. Pythia Însăși nu coboară În manteion decât cu „adâncă amărăciune”; glasul Îi răgușește 3, trupul și sufletul i se umplu de un „duh mut și rău” („allalou kai kakou pneumatos”)4, iese, În sfârșit, din sanctuar „cu totul răvășită” (ektarachtheisa), slobozind un țipăt „ciudat și Înfricoșător”, se aruncă la pământ fără cunoștință, punându-i pe fugă pe toți cei din jur. Moare la câteva
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
bine, după cum invită același autor 4, și să preluăm prima temă de la care am plecat În conversația noastră. (B) Am spus că oracolele 5, atunci când sunt abandonate de demonii care pleacă, rămân Întocmai unor instrumente de muzică devenite inutile și mute. Dar o asemenea observație atrage o alta, ceva mai importantă. Prin ce mijloc oare sau În virtutea cărei puteri reușesc daimonii să pună stăpânire și să le inducă profeților și preoteselor starea de enthousiasmos și dispoziția de a vedea viitorul? Nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]