5,149 matches
-
lui și-a pus amprenta asupra formației al cărei singur membru este. Vikernes este considerat de mulți a fi precursorul sub-genului muzical "national socialist black metal" (NSBM). Cu toate că versurile din melodiile lui Burzum nu conțin mesaje care să promoveze ideologia nazistă, articolele scrise de Varg constituie fundamentul ideologiei NSBM. Mai mult, Varg și-a exprimat aprecierea pentru formațiile care fac parte din acest gen: Nu știu prea multe despre acest subiect, dar ceea ce știu este că aceste formații au curajul să
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
de la Rin și-a stabilit aici sediul principal. Ocupația de către forțele Antantei (Anglia și Franta) s-a sfârșit abia în 1930. În noaptea de 9 - 10 noiembrie 1938 (noapte numită "Noaptea pogromului din noiembrie" sau "Noaptea de cristal"), în timpul guvernului nazist, naziștii și slugile lor au incendiat și distrus total sinagoga principală de pe colina "Michelsberg", pe atunci una din cele mai reprezentative clădiri ale orașului. Abia în zilele noastre (2009), deci la 65 de ani de la sfârșitul războiului, s-a hotărât
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
cu încetarea focului de partea finlandeză la 4 septembrie și de partea sovietică la 5 septembrie 1944. Marea Britanie a declarat război Finlandei la 6 decembrie 1941, dar nu a participat direct la război. Sprijinul material și cooperarea militară cu Germania nazistă a fost de maximă importanță pentru finlandezi în lupta lor cu mult mai marele lor vecin. Războiul a sfârșit în mod oficial odată cu semnarea Tratatului de pace de la Paris din 1947. Finlandezii au folosit acest nume pentru conflictul cu sovieticii
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
sovieticii pentru a face clară legătura acestuia cu Războiul de Iarnă (30 noiembrie 1939 - 12 martie 1940). Din punctul de vedere sovietic acest război nu este decât cel mult un alt front al Marelui Război pentru Apărarea Patriei împotriva Germaniei naziste și a aliaților ei. Acest război a fost tot timpul considerat de finlandezi ca un conflict separat de cel de-al Doilea Război Mondial, poziție considerată inacceptabilă de conducerea politică a Germaniei, principalul sprijinitor al Finlandei. Deși bătăliile Războiului de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
care au fost obligați finlandezii să le facă la încheierea Războiul de Iarnă (1939-1940), ca și lipsa de voința sau încapacitatea Aliaților în a-i sprijini pe finlandezi în acest război, au fost principalele motivații ale alegerii alianței cu Germania nazistă. Problema este forte puțin controversată în Finlanda, și cei mai mulți finlandezi consideră și în ziua de astăzi că țara nu ar fi supraviețuit acestui ultim conflict fără ajutorul german. Dacă în deceniile al șaptelea și al optulea al secolului trecut s-
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
staliniste. Uniunea Sovietică era în al patrulea deceniu al secolului al XX-lea o putere militară mediocră, și toate acțiunile sale de până la izbucnirea acestui nou conlict ruso-finlandez pot fi considerate măsuri defensive realizate prin mijloace ofensive. Partiționarea împreună cu Germania nazistă a Poloniei, anexarea statelor baltice și a Basarabiei și invazia Finlandei în Războiul de Iarnă sunt toate elemente ale politicii de construire a unei zone de securitate de jur împrejurul Uniunii Sovietice, similară înființării de mai târziu a Pactului de la Varșovia a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
încheierea războiului de iarnă. Cheltuieleile în sectorul militar au reprezentat 45 % din bugetul Finlandei pentru anul 1940. Tratatul de comerț pentru timp de război cu Marea Britanie a fost de neaplicat datorita ocupării de cățre Germania a Norvegiei și Danemarcei. Germania nazistă a atacat țarile scandinave la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung. Finlanda, la fel ca și Suedia, a scăpat de ocupația germană, dar era practic încercuită de Al treilea Reich și Uniunea Sovietică. Importurile de fertilizatori pentru agricultură au fost
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
situație, singura soluție care a fost găsită a fost apropierea de Germania. Din mai 1940, Finlanda a început o campanie de restabilire a unor relații bune cu Germania. Mass-media finlandeză nu numai că s-a abținut să mai critice Germania Nazistă, dar a luat parte activ la campania de apropiere. Orice alte păreri care nu corespundeau acestei noi orientări au fost cenzurate. După bătălia pentru Franța, campania pro-germană a fost intensificată. Punerea în practică a tratatului de pace de la Moscova a
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
nu există absolut nici un fel de plan ofensiv și nici o cooperare militară coordonate cu germanii. Toate pregătirile militare finlandeze erau numai defensive, mai afirma ministrul finlandez. Membrii de frunte ai guvernului suedez au sperat să îmbunătățească relațiile țării cu Germania nazistă prin sprijinirea indirectă a Operațiunii Barbarossa, în special prin intermediul Finlandei. Prim-ministrul Hansson și Ministrul de Externe Günther au ajuns însă la concluziă că sprijinul de care se bucura guvernul s-a redus simțitor după declarația "teaca sabiei" lui Mannerheim
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
sau cel puțin să lase libertatea Finlandei să ia o decizie în privința încetării războiului. Au existat și responsabili militari și politici finlandezi care probabil au sperat în victoria finală a germanilor. Participarea Finlandei în război a asigurat numeroase avantaje Germaniei Naziste. Flota sovietică era blocată în Golful Finic, astfel încât Marea Baltică era un excelent teren de antrenament pentru submarinele germane și era liberă pentru transporturile navale naziste, în special al minereului de fier suedezși al nichelul finlandez atât de necesare pentru industria
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
sperat în victoria finală a germanilor. Participarea Finlandei în război a asigurat numeroase avantaje Germaniei Naziste. Flota sovietică era blocată în Golful Finic, astfel încât Marea Baltică era un excelent teren de antrenament pentru submarinele germane și era liberă pentru transporturile navale naziste, în special al minereului de fier suedezși al nichelul finlandez atât de necesare pentru industria siderurgică germană. Frontul finlandez a asigurat flancul Grupului de Armate Nord al germanilor din țările baltice. Cele 16 divizii finlandeze au blocat numeroase trupe sovietice
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
o continuă presiune apărătorii Leningradului - asta în ciuda faptului că Mannerheim a refuzat să atace orașul - și a amenințat transportul pe cale ferată spre și dinspre Murmansk. În plus, Suedia era izolată și supusă fără încetare presiunilor germane. În ciuda contribuțiilor la cauza nazistă, atitudinea aliaților occidentali față de Finlanda era ambivalentă, varia de la o anumită simpatie pentru o țară mică victimă a agresiunii rusești până la poziția de sprijinire necondiționată a aliatului vital în lupta antinazistă, Uniunea Sovietică. Ca urmare a acestor complicații, Regatul Unit
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
transporturilor navale din cadrul programului american Lend-Lease, dar a avut aprobarea să continue să facă plăți din conturile datoriei din primul război mondial în toată perioada. Datorită apartenenței Finlandei la Pactul Anticomintern și a demnării și a altor înțelegeri cu Germania Nazistă, Italia și Japonia, Aliații au considerat Finlanda ca una dintre puterile Axei, deși în cazul Finlandei se folosea termenul "în cobeligeranță cu Germania". Finlanda s-a bucurat de respectul comunității internaționale pentru păstrarea și în perioada războiului a structurilor democratice
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
dintre puterile Axei, deși în cazul Finlandei se folosea termenul "în cobeligeranță cu Germania". Finlanda s-a bucurat de respectul comunității internaționale pentru păstrarea și în perioada războiului a structurilor democratice și pentru refuzul de a permite extinderea practicilor antievreiești naziste în țară. Evreii finlandezi au fost recrutați în armata națională, evreii nefiind doar tolerați în Finlanda, dar multor refugiați evrei li s-a acordat azil, numai 8 din cei peste 500 de refugiați fiind predați naziștilor. Sinagoga de campanie din
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
ei, cam 2.000, s-au alăturat Armatei Ruse de Eliberare. Cei mai mulți dintre cei rămași erau ofițeri și ofițeri politici. 74 dintre ei, care după nume păreau evrei, au fost predați Gestapoului pentru interogare sau murit în lagărele de concentrare naziste. Dintre cei 64.188 prizonieri sovietici căzuți în mâinile finlandezilor, 18.318 au pierit în lagărele finlandeze de prizonieri . După încheierea războiului, pentru fapte documentate prin mărturiile foștilor prizonieri, 1.381 de finlandezi din efectivele care asigurau administrarea și paza
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
să ia decizii care ar fi adus-o oricum în situația de a fi atacată de una dintre parțile aflate deja în conflict. Dacă nu ar fi intrat în război împotriva URSS, Finlanda ar fi fost totuși atacată de Germania Nazistă, care avea nevoie de o bază de atac împotriva Leningradului. Bătrânul mareșal Mannerheim poate fi făcut responsabil pentru anumite acțiuni greșite, precum a fost declarația "teaca sabiei" din Ordinul de zi din 10 iulie 1941, dar, până la sfârșitul războiului, prestigiul
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
După numirea lui Adolf Hitler în funcția de cancelar și votarea „Legii de împuternicire" din 1933 prin care parlamentul conferea guvernului competența de a legifera, Carl Schmitt a fost unul din numeroșii funcționari publici care s-au înscris în partidul nazist (Partidul Național Socialist German al Muncitorilor - NSDAP). În referatul procurorului Robert Kempner, care l-a anchetat pe Carl Schmitt la Nürnberg se menționează: “1932 și începutul anului 1933 - consilier al președintelui. După încercări eșuate de a instala o “dictatură a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
să împiedice ajungerea la putere a comuniștilor și a național socialiștilor, în martie 1933 face trecerea ideologică spirituală către național socialiști și se înscrie în NSDAP cu numărul de înscriere 2.098.860." . Motivele intrării lui Carl Schmitt în partidul nazist - convingere sau oportunism - sânt discutabile. Unii cercetători îl văd ca pe un critic radical al orientărilor social-liberale din perioada republicii de la Weimar, și astfel un adept nedeclarat al național-socialismului. Acestă ipoteză este însă combătută de majoritatea cercetătorilor, care arată că
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Este deci deschisă discuția dacă gândirea lui Carl Schmitt urmează o logică internă (continuitate) sau este dirijată exclusiv de impulsuri exterioare (ocazii), cărora le sacrifică consistența și continuitatea logică. Indiferent de motive, după 1933, Carl Schmitt a adoptat complet argumentele naziste pentru tezele juridice. El a definit "Legea de împuternicire" ca reprezentând "constituția provizorie a revoluției germane". În lucrarea "Staat, Bewegung, Volk: Die Dreigliederung der politischen Einheit" ("Stat, mișcare, popor: cele trei elemente ale unității politice"), publicată în 1933, Schmitt aducea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
legalității "revoluției germane". Preluarea puterii de către Adolf Hitler ar fi avut loc "într-o coincidență totală cu constituția anterioară" și ar fi datorată "disciplinei și spiritului de ordine al poporului german". Deasemeni, Schmitt a susținut că ideea principală a dreptului nazist este "subordonarea față de conducător" ("Führertum"). Ulterior, această idee a fost dezvoltată, afirmându-se că ar fi sursa de la care provine necesitatea unei identități rasiale între conducător și conduși. Schmitt a căutat să acorde legitimitate juridică pentru rolul conducător al Partidului
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
juristul de casă al celui de al Treilea Reich", unul dintre principalii săi critici fiind Waldemar Gurian . În prezent, unii cercetători sunt de părere că aceasta lucrare ar exagera importanța rolului pe care l-a jucat Carl Schmitt în Germania nazistă în perioada 1933 - 1936. În lucrările sale din anii 1933-1936, Schmitt a luat poziții care depășeau cu mult ceea ce se aștepta chiar și din partea unui jurist fidel ideologiei naziste. Evident, Schmitt încerca să se afirme prin formulări excesiv de tăioase. Ca
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
importanța rolului pe care l-a jucat Carl Schmitt în Germania nazistă în perioada 1933 - 1936. În lucrările sale din anii 1933-1936, Schmitt a luat poziții care depășeau cu mult ceea ce se aștepta chiar și din partea unui jurist fidel ideologiei naziste. Evident, Schmitt încerca să se afirme prin formulări excesiv de tăioase. Ca o reacție la asasinatele regimului național socialist din 30 iune 1934 în "noaptea cuțitelor lungi" și la eliminarea lui Ernst Röhm, Schmitt justifica autoînscăunarea lui Hitler prin cuvintele: Führer-ul
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
o exagerare grotescă chiar și conform standardelor național-socialiste ale perioadei Schmitt afirma că prin "Legea pentru protecția sângelui german și a onoarei germane" ("Gesetz zum Schutze des deutschen Blutes und der deutschen Ehre"), care pedepsea relațiile dintre "evrei" (conform definiției naziste) și "arieni", se introducea un nou "principiu legat de concepția despre lume în domeniul legislației". Schmitt arăta că noua legislație este superioră față legislația altor state care nu aplică principiul segregației rasiale. Punctul culminant al propagandei duse de Schmitt în favoarea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
arieni", se introducea un nou "principiu legat de concepția despre lume în domeniul legislației". Schmitt arăta că noua legislație este superioră față legislația altor state care nu aplică principiul segregației rasiale. Punctul culminant al propagandei duse de Schmitt în favoarea partidului nazist a fost sesiunea organizată sub președinția sa în octombrie 1936 cu subiectul „Iudaismul în științele juridice" (). În cadrul acestei sesiuni, el s-a declarat în mod deschis în favoarea antisemitismului nazist și a cerut ca autorii evrei din literatura juridică să nu
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
segregației rasiale. Punctul culminant al propagandei duse de Schmitt în favoarea partidului nazist a fost sesiunea organizată sub președinția sa în octombrie 1936 cu subiectul „Iudaismul în științele juridice" (). În cadrul acestei sesiuni, el s-a declarat în mod deschis în favoarea antisemitismului nazist și a cerut ca autorii evrei din literatura juridică să nu mai fie citați și, în orice caz, lucrările lor să fie desemnate ca lucrări evreiești. "Trebuie să repetăm mereu, atât pentru noi înșine, cât și pentru studenții noștri, ceea ce
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]