4,685 matches
-
nu apare decât după însușirea cunoașterii binelui și răului. E ascuns ca floarea nemuririi pe care Ghilgame o caută în fundul oceanului sau ca merele de aur din grădina Hesperidelor, păzite de monștri 2. Adam gustă din roadele Pomului Cunoașterii, dar nemurirea i-ar fi fost dată doar de fructele Pomului Vieții. Dumnezeu îl alungă din Rai pentru a nu deveni nemuritor (Facerea 3, 22); Șarpele, cauza căderii, este un fel de obstacol, „păzitor” al nemuririi. Alături de textul biblic, multe alte legende
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
gustă din roadele Pomului Cunoașterii, dar nemurirea i-ar fi fost dată doar de fructele Pomului Vieții. Dumnezeu îl alungă din Rai pentru a nu deveni nemuritor (Facerea 3, 22); Șarpele, cauza căderii, este un fel de obstacol, „păzitor” al nemuririi. Alături de textul biblic, multe alte legende au drept subiect eroul pornit în căutarea vieții veșnice. Aceasta se concentrează într-un „centru” sau un Pom al Vieții, păzit de un șarpe sau de un monstru. Nemurirea se dobândește cu greu, ea
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
fel de obstacol, „păzitor” al nemuririi. Alături de textul biblic, multe alte legende au drept subiect eroul pornit în căutarea vieții veșnice. Aceasta se concentrează într-un „centru” sau un Pom al Vieții, păzit de un șarpe sau de un monstru. Nemurirea se dobândește cu greu, ea e într-un loc inaccesibil, capătul lumii, fundul oceanului, munte. După multe încercări, eroul trebuie să învingă monstrul ; Aceasta este și povestea lui Ghilgameș. Ut Napiștim îi dezvăluie secretul „ierbii cu spini” din fundul oceanului
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
dezvăluie secretul „ierbii cu spini” din fundul oceanului, care prelungește tinerețea la infinit. Ghilgameș o găsește, dar în drum spre Uruk, la un izvor, îi este mâncată de un șarpe. În textele iraniene, Ahura Mazdă face Pomul Vieții, care conferă nemurirea. Ahriman, demiurgul rău, răspunde prin crearea unei șopârle ce va ataca arborele în apele Vurakasha 3. Șarpele se dovedește un păzitor sau un vrăjmaș al locurilor sacre. „Șerpii „păzesc” toate căile nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
iraniene, Ahura Mazdă face Pomul Vieții, care conferă nemurirea. Ahriman, demiurgul rău, răspunde prin crearea unei șopârle ce va ataca arborele în apele Vurakasha 3. Șarpele se dovedește un păzitor sau un vrăjmaș al locurilor sacre. „Șerpii „păzesc” toate căile nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se află concentrat sacrul, orice substanță reală”, la fel ca grifonii sau monștrii care „păzesc întotdeauna căile mântuirii, adică fac de strajă în jurul Pomului Vieții sau unui alt simbol al lui”4. Monștrii
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
în așa fel și pielea lui arăta în așa fel încât în multe locuri trecea drept localnic. Și apoi chiar trecea mai departe, folosind în avantajul său ceea ce altădată fusese blestemul său. Schimbarea numelui îi era necesară dacă voia ca nemurirea lui să treacă neobservată. Și tot această nemurire îl făcea să se deplaseze mereu, în căutare de locuri unde să fie neștiut sau uitat. A omorât rebeli pentru un tiran. A denunțat tirania într-un stat liber. Printre carnivori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așa fel încât în multe locuri trecea drept localnic. Și apoi chiar trecea mai departe, folosind în avantajul său ceea ce altădată fusese blestemul său. Schimbarea numelui îi era necesară dacă voia ca nemurirea lui să treacă neobservată. Și tot această nemurire îl făcea să se deplaseze mereu, în căutare de locuri unde să fie neștiut sau uitat. A omorât rebeli pentru un tiran. A denunțat tirania într-un stat liber. Printre carnivori a lăudat virtuțile dătătoare de puteri ale cărnii. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alții, iar sufletul îi era plin de ceva ce se învecina cu ura față de Sispy, cel care, cu mult timp în urmă, îi stricase întreaga viață cu un singur gest. S-a trezit că dorește nu numai eliberarea din lanțurile nemuririi, ci și un fel de răzbunare. A doua zi dimineața a ieșit la o plimbare, singur, pe dealurile de lângă X. își lua la revedere de la lume, pentru că dacă fie și numai jumătate din ce-i spusese Deggle era adevărat, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pericolul fizic, tocmai ca să aibă o scuză pentru faptul că voia să-și pună capăt zilelor. Făcea, își spuse el, singurul lucru pe care-l mai putea face. — Toți merg acolo, îi spusese Deggle. Și e alegerea lor, pentru că aleg nemurirea. în ceea ce te privește, tu urmărești cu totul altceva: bătrânețea. Decăderea fizică. Și, probabil, moartea. Ar trebui să intri tare în ei, frumușelule. Ca să nu mai vorbim de profeția bătrânei Livia. Chicotele lui Deggle s-au auzit mult timp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
măști profesorale. — Foarte bine, spuse el. Aș putea începe prin a-ți reaminti propriile tale aventuri... și chiar nenorociri. După spusele tale, ai avut cel puțin una sau două experiențe care în mod normal ar putea fi considerate supranaturale. Acceptarea nemuririi, de exemplu. Mulți oameni ar numi asta vrăjitorie. Așa deci. Trebuie să accepți că lumea în care trăiai nu era un loc simplu, unul obișnuit. Vultur-în-Zbor încuviință. — Chanakya, zise Virgil Jones, prin care nu mă numesc pe mine însumi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în ciuda vorbei străvechi care-i revenea mereu în minte și care spunea Iona în burta balenei. La civilizațiile pașnice instinctul de supraviețuire e îngropat adânc. în cazul plimbărețului Vultur-în-Zbor acesta se afla foarte aproape de suprafață, chiar dacă oarecum slăbit de conștiința nemuririi lui. Acum, când se trezi scufundat într-o lume despre care simțurile îi spuneau că nu putea să existe, dar despre care tot ele îi spuneau că există, acest instinct puse stăpânire pe el. Făcu asta într-un fel foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Peckenpaw își petrecuse cândva secole din viață hăituindu-l pe corespondentul american al lui Yeti - Bigfoot. Nu-l prinsese niciodată. Istorisirile lui pline de melancolia agresivă a eșecului, erau născociri sterile despre felul cum uriașul reușea să scape. Acceptase povara nemuririi tocmai pentru a-l prinde pe Bigfoot. Certitudinea supărătoare că nu-l va prinde niciodată făcuse în cele din urmă din el un candidat pentru muntele Calf. — A existat un moment, povestea el, când am fost sigur că e femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei, spuse Peckenpaw, clătinând ușor din cap. — Vârsta, continuă O’Toole. — Șapte sute șaptezeci și șapte de ani. îCe ridicol suna! Cât de detașat era de viața sa de dinainte de aceste ultime zile! Iar aici, pe insula Calf, suferise deja preschimbarea: nemurirea sa nu mai era importantă, nu mai era importantă, nu mai era nici măcar subiect de gândire sau discuție, darămite de tristețe. Era ciudat, dacă se gândea că asta îl împinsese odată până aproape de sinucidere. Printre genii inteligența își pierde valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ne obligă și mai tare să fim raționali. Știi, lumea este așa cum o vedem - nici mai mult, nici mai puțin. Datele empirice reprezintă singurul fundament veritabil al filozofiei. Nu sunt un reacționar. în copilărie aș fi râs de ideea de nemurire, dar acum, când știu că poate fi acordată, o accept. Cel puțin pentru asta le mulțumesc tehnocraților. Dă-i omului ceea ce merită. Să ai la dispoziție o eternitate ca să studiezi ceea ce te interesează e un noroc și o binecuvântare. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în el prea puține momente palpitante, prea puține ambiții. Era păunul și se mulțumea să se învârtă țanțoș. Nu l-ar fi deranjat o moarte normală. Doar teama Irinei de bătrânețe și nevoia ei de companie îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care o știau începuse să se prăbușească, insula Calf, locul unde timpul stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la crime oribile. Obsesia duce în direcția opusă. Compune simfonii și creează picturi. Scrie romane și mută munții din loc. Este darul suprem al rasei umane. S-o negăm ar însemna să ne negăm umanitatea. Ce rost ar mai avea nemurirea dacă n-am folosi-o ca să explorăm în profunzime preocupările noastre cele mai ascunse? Ce rost ar mai avea insula Calf? — Virgil Jones spune că lucrurile stau cu totul invers, zise Vultur-în-Zbor. Spune că insula creează nevoia... Spune că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
venise pe insula Calf - și, gândindu-se la acel suflet, găsi o ultimă licărire de speranță. — Vreau să-mi dai cuvântul tău în două privințe, îi spuse el lui Virgil. Prima, că Grimus cunoaște anumite metode de a-mi anula nemurirea. Nu există nimic care să mă atragă pe muntele Calf și știu că în lumea mea eternitatea își pierde farmecul. — Așadar, am ajuns iar aici, spuse Virgil. — De asemenea, continuă Vultur-în-Zbor, trebuie să fiu sigur că există o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
da greș. Nu sunt convins că forța voinței lui ne poate ține laolaltă. Veșnicia e o perioadă atât de lungă. încă ceva: noi trei nu ne-am supus niciodată vreunor teste de adaptabilitate. Am considerat de la sine înțeles că meritam nemurirea și apoi am considerat de la sine înțeles că insula Calf era locul potrivit pentru noi. Poate că ne-am înșelat amarnic. Sinuciderile provoacă totul. Asta e. Grimus e furios din cauza lor. N-ar fi trebuit să vină niciodată, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o de cel mai puternic impuls instinctual, nevoia de a perpetua specia prin reproducere. Elixirul Vieții este o armă frumos înzestrată cu două tăișuri, ce elimină dintr-un foc posibilitatea reproducerii, sterilizând Subiecții, și totodată anihilează nevoia de reproducere, oferind nemurirea. în plus, insula este bogată și fertilă. Și sărăcia a fost eliminată. Toate acestea necesită o schimbare profundă a comportamentului uman, o schimbare despre care credeam că va scoate la iveală mult mai precis firea noastră autentică. Este o combinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-le accesul la Trandafir, le-aș fi sporit oricum acea antipatie.) — Le-ai refuzat Trandafirul? spuse Vultur-în-Zbor. — Normal, răspunse Grimus. în primul rând, el nu are nici o legătură cu motivele pentru care au venit ei aici. Opțiunea lor a fost nemurirea, nu explorarea. Trandafirul era al meu. — Și al lui Virgil, zise Vultur-în-Zbor. Grimus nu-l luă în seamă. — Aceasta este Dimensiunea Perfectă, continuă el. într-o altă dimensiune potențială nu ai fi ajuns niciodată pe insula Calf. în alta, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Shelley Ode to a Grecian Urn, care oferă o abordare romantică a relației dintre viață și artă. Scena pastorală reprezentată pe o urnă grecească înfățișează doi iubiți rămași de-a pururi tineri prin faptul că arta le-a conferit nemurirea. Pe de altă parte, ei rămân împietriți într-o veșnică îmbrățișare neterminată, fiind condamnați - tocmai prin actul artistic care a surprins doar o frântura a vieții lor - să nu-și înplinească iubirea niciodată. Eminență cenușie îîn fr. în original). Aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii,... mataaale... la ciocan și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să trăiască...“. Puțin le păsa de harul lui Matvei. Am pornit spre stația taximetrelor de la Ateneu. Pe drum mi-a spus: „Părerea mea este să te însori cu Ania și s-o aduci aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un semn doar, o literă, o virgulă, un bob de nisip. Ești însă liber, dâra ta de viață știi că se încrustează în ceva, trăiești permanent trecerea din efemer în veșnicie și iarăși revenirea în vremelnic și iarăși dusul în nemurire. Trăiești minunea colbuirii. Calcinarea clipelor, zilelor, cuvintelor, amintirilor tale. Te lași prelins în țărâna Bibliotecii... Un balans care îți ostoiește răni, îți îmblânzește zilele, te face să privești ca și cum n-ar fi mizeriile zilelor de zi cu zi, te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
exista nici urmă de Penélope Aldaya și nici de familia ei. Om de origine umilă, nevoit să muncească o viață Întreagă pentru a se menține pe linia de plutire, pălărierul bănuise dintotdeauna că banii și spița ilustră se bucură de nemurire. Fuseseră de-ajuns cincisprezece ani de ruină și de mizerie pentru a șterge de pe fața pămîntului palatele, industriile și urmele unei stirpe. CÎnd pomenea numele Aldaya, multora le suna cunoscut, Însă aproape nimeni nu-și mai amintea ce Însemnase. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
arătându-i crucea, spuse: „Aceasta-i singura cale ce duce spre lumina lui Hristos... Învățătura ta te face să orbecăiești ca o cârtiță prin bezna răspândită În lume de Îngerii lui Lucifer...” „Mergând pe drumul nostru, noi vrem să atingem nemurirea. Și nu numai atât, intenționăm să-i Înviem, unul câte unul, pe toți morții din mormânt... Să unim lumea aceasta cu lumea de apoi...” „Din câte Înțeleg”, zise zâmbind Împăciuitor Pafnutie, „voi nu faceți decât să pregătiți a doua venire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]