4,818 matches
-
un buldog alb cu mutră de liliac, străduindu-mă concomitent să nu distrug mașina extrem de scumpă a altcuiva. Superbă viață! Exact cum o visasem. Am reușit să las mașina la garajul Mirandei și câinele În brațele portarului fără vreun incident neplăcut, dar mâinile Încă Îmi tremurau atunci când m-am urcat În mașina de serviciu, cu șofer, care mă urmase prin tot orașul. Șoferul mi-a aruncat o privire plină de simpatie și a făcut o remarcă Înțelegătoare cu privire la dificultatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cap și l-am sărutat, dar m-am simțit foarte prost. Mi-am jurat să mă revanșez față de el, să aleg o seară anume și să organizez ceva deosebit numai pentru noi doi. În fond, el acceptase multe situații neplăcute din partea mea. — Atunci, nu vrei să rămâi la mine peste noapte? am Întrebat eu plină de speranță. — Numai dacă ai nevoie de ajutor cu Lily. Chiar că trebuie să ajung acasă și să corectez lucrările alea. M-a Îmbrățișat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
secunde câte mi-au trebuit ca să realizez toate astea, am Încercat să găsesc un motiv pentru a ridica receptorul. Avertismentul dat de Emily În prima zi de muncă mi-a revenit În minte, așa că brațul meu și-a pornit traseul neplăcut În afara patului confortabil. Am reușit să ridic telefonul exact Înainte de a Înceta să sune. — Alo? Eram mândră că vocea mea sunase puternic și limpede, de parcă aș fi petrecut ultimele câteva ore muncind din greu la ceva respectabil, și nu zăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sclavie lua sfârșit, dar nici nu voiam să mă gândesc Încotro se putea Îndrepta relația noastră după aceea. Și totuși. Erau deja două persoane foarte apropiate din viața mea - mai Întâi Jill (care Îmi atrăsese atenția telefonic asupra acestei situații neplăcute cu câteva zile În urmăă, iar acum Lily - care observaseră amândouă că În ultima vreme Alex și cu mine arătam nu tocmai adorabil Împreună și trebuia să recunosc că Lily, În felul ei buimac, dar dotată cu simț de observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și strîmbîndu-se comic la gîndul că or să se Întoarcă a doua zi să ia totul de la capăt. După aceea, Viv o porni agale, de parcă n-ar fi avut nici o treabă, privind la vitrinele magazinelor, dorind ca momentul cel mai neplăcut al goanei spre casă să se termine Înainte ca ea să Încerce să se urce În tren. De obicei lua un autobuz și mergea mult pînă acasă, În Streatham. Astăzi Însă era marți seara, și marțea lua metroul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trebuit să spun, era la fel și cînd l-am cunoscut. Aștepta vizitele tale cu atîta nerăbdare, mai mult ca orice pe lumea asta. Ea Își Îndreptă privirea În altă parte. La cuvintele „vizitele tale“ Îi reveni amintirea clară și neplăcută despre ea, tatăl ei și Duncan stînd la una dintre mesele din sala de vizite de la Wormwood Scrubs. Își aminti presiunea altor vizitatori, privirea bărbaților, trăncănelile dezgustătoare, atingerea acrișoară, irespirabilă a atmosferei din Încăpere. Și-l aminti și pe Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își desfăcu picioarele, cedînd greutății lui, dar mișcîndu-și În continuare coapsele. Uită de taică-său, de frate-său, și de război; simți cum apăsarea o făcea să-și iasă din sine, ușurată. Așteptatul, se gîndi Kay, era partea cea mai neplăcută; nu se obișnuise deloc cu asta. CÎnd se dădea Alarma, la cîteva minute după ora zece, se simțea mai bine. Se Întinse În scaun și căscă din plin. — Aș vrea doar cîteva fracturi simple În seara asta, Îi spuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ăsta Împuțit e al altcuiva, așa e! — Este? Îl Întrebă Fraser pe Duncan. — Da, zise Duncan, cînd te afli aici. La fel ca toate celelalte lucruri care sînt ale altora. Tot ce contează, vreau să spun: lucrurile plăcute, dar și neplăcute... — La dracu’, zise Giggs căscînd. Vorbești ca un bătrîn condamnat la moarte, fiule. Ca un viețaș, al naibii vorbești! — Cu alte cuvinte, spuse Fraser, faci tot ce vor ei să faci. Garnish și Daniels, vreau să zic, și Churchill, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă În scalp. Și, ce era mai rău, privi Înapoi la masa lui, și-i văzu fața lui Fraser, iar expresia lui era atît de neplăcută - un amestec de jenă, furie și dezgust -, că aproape că-i veni să vomite. Curăță mîncarea rămasă În farfurie, apoi stropi cu apă multă farfuria, cuțitul și furculița, În albia cu apă rece, fără detergent, care li se dăduse pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
toată lumea? — Bineînțeles. Îmi pare rău. — A fost doar prietenul meu. Dac-ai fi crescut acolo unde am crescut eu, dac-ai fi simțit ce am simțit eu, ai Înțelege ce spun. Da, așa cred. Se părea că faza cea mai neplăcută a bombardamentului trecuse. Fraser Își suflă În palme, Își frecă degetele Încercînd să le Încălzească puțin. Apoi se ridică În picioare, Întinse mîna sub pernă și scoase țigările. Îi oferi una lui Duncan, rușinîndu-se aproape. Duncan Îl refuză. Dar Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atîrnau mai mult decît greutatea sa, asemenea apelor mării care pătrund într-o deschidere a pă-mîntului în spatele căreia s-a retras continentul. 31. Această nouă ocupație, pe care a căpătat-o Clerul începînd cu secolul al VI-lea, era deosebit de neplăcută și supărătoare pentru acei Prelați prea sfinți, care vedeau cum în acele vremuri Biserica era împovărată de bunurile pămîn-tești, pierzîndu-și acea prețioasă pauperitate pe care vechii Părinții au propovăduit-o63 și fiindcă ei erau oprimați de rînduielile seculare, care le împiedicau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
manifesta vreo preferință pentru una sau pentru alta. 13. De aceea, el trebuie să respecte următoarele reguli: I. Să îndeplinească numaidecît lucrările de mi-lostenie pe care i le solicită aproapele său, oricum ar fi acestea însemnate sau neînsemnate, plăcute sau neplăcute, pe care le poate face oricine sau numai el fără să refuze vreodată, în ideea că așteaptă să facă altele care nu se știe dacă vor apărea; II. Dacă i se solicită mai multe lucrări de milostenie în același timp
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
35, unde am aflat adevăratul sens al cuvântului Brazilian. Înseamnă un epilat inghinal, care presupune epilarea, practic, a întregii zone unde s-a aflat capul lui Chad. Pe o scară a durerii, se află pe aceeași treaptă cu alte chestii neplăcute, ca biopsiile colului uterin, așa că, entre nous, data viitoare o să-mi fac mai întâi o epidurală. Chad a fost încântat de noul meu Brazilian. Am descoperit mai târziu că mai toți bărbații gândesc la fel. Ironic, tocmai asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iau. Julie încă nu e gata. Ne întâlnim cu ea la restaurant. De cum am pășit în restaurantul Da Silvano de pe Sixth Avenue, m-am înveselit. Locul ăsta are ceva anume care te face să te simți confortabil, indiferent de lucrurile neplăcute care ți s-au întâmplat în ziua respectivă. Ai impresia că te afli într-un mic restaurant italienesc, de la mama lui de-acasă, doar că aici, dacă te uiți în jur, e imposibil să nu vezi figuri superinteresante, ca Patti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai lăsa târâtă de toate toanele. — Nu pot să mă adun, sunt prea nefericită, i-am răspuns. — Se mai întâmplă să fim și nefericiți. Asta-i viața. Poveștile de dragoste se mai termină și prost. Se mai întâmplă și lucruri neplăcute. Dar trebuie să le faci față, nu să te apuci să faci gesturi egoiste ca luarea unei supradoze. Dacă ai fi tot timpul fericită, ai fi moderatoare de talk-show-uri. Ca Katie Couric. Am început să plâng. De ce-s oamenii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era albastru, ca pe-o peliculă Technicolor. Nu-i de mirare că-n Hamptons nu vezi deloc italieni. Eram destul de uluită de întorsătura pe care mi-o oferea viața. Vreau să spun, eram vie, evitasem o scenă de despărțire potențial neplăcută dintre Julie și Charlie - în care nu aveam nici o vină - și luam micul dejun în pat, într-un loc care făcea Ritz-ul să arate ca Marriott Marquis. Oriunde te uitai în palat, dădeai cu ochii de un majordom cu frac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu poți să te faci că nu s-a-ntâmplat nimic. Dacă nu lămurești lucrurile acum, o să sfârșești în coșul de gunoi al altcuiva. Oare de ce-și închipuia Julie că-i așa o idee deșteaptă să retrăiesc o întâmplare neplăcută pe care am reușit s-o reprim? E clar, a avut parte de prea mulți psihiatri. Sunt de părere că metoda cea mai bună de a rezolva lucrurile grețoase este să le uiți cu desăvârșire. — Acu’ o săptămână era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am sfătuit-o. —Îți vine să crezi că Charlie a luat premiul ăla? mă întrebă Lara. Am citit în rubrica lui Cindy Adams. —A câștigat? m-am mirat. Ah! De ce lucrurile bune li se întâmplă întotdeauna oamenilor groaznici, iar lucrurile neplăcute, cum ar fi chelirea prematură, li se întâmplă întotdeauna oamenilor simpatici? Dumnezeule, sper că asta nu însemna că Charlie va veni la petrecerea amfAR. Te simți bine? mă întrebă Lara. —Excelent, i-am răspuns. — Ești afectată de povestea cu Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că-s gata să se sinucidă sau așa ceva. Adevărul e că, atunci când ești la pământ, nu contează nici cât negru sub unghie câți Bellini sau câte rochii de seară ai. Blugii de la Chloé și exfolierile Alpha-Beta nu țin departe lucrurile neplăcute. Ești condamnat să trăiești cu lucrurile neplăcute toată viața, așa cum face Liza Minelli. Partea proastă e că urma să petrec o noapte în cel mai sexy apartament din hotelul Mercer de una singură. Dumnezeule, mi-am zis, probabil viața aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
așa ceva. Adevărul e că, atunci când ești la pământ, nu contează nici cât negru sub unghie câți Bellini sau câte rochii de seară ai. Blugii de la Chloé și exfolierile Alpha-Beta nu țin departe lucrurile neplăcute. Ești condamnat să trăiești cu lucrurile neplăcute toată viața, așa cum face Liza Minelli. Partea proastă e că urma să petrec o noapte în cel mai sexy apartament din hotelul Mercer de una singură. Dumnezeule, mi-am zis, probabil viața aduce mai curând cu Fargo decât cu High
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
liniște? Vreau să dorm“. Îmi cer scuze, am murmurat. S-a-ntâmplat un mic accident. Plec chiar acum. Apoi s-a petrecut un fapt ciudat. Am auzit un chicotit. — Stai așa, vin imediat, îmi spuse vocea. Mă cuprinse un sentiment neplăcut: vocea îmi părea cunoscută de undeva. Semăna cumplit cu vocea lui Charlie Dunlain. Dar nu putea fi el. Nu. Am auzit un foșnet, apoi se aprinse lumina și un cap se iți pe ușă. Iâh! Am bănuit bine, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu gelul de duș al lui Frank, i-am recunoscut mireasma, un amestec ciudat de paciuli și ulei de stînjenel, același miros pe care-l emanau mîinile atacatorului meu și care acum Îmi acoperea tot corpul. Clătindu-mă de parfumul neplăcut, am presupus că individul se ascunsese În cabina de duș la sosirea mea și că, pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus că tocmai scotocea prin apartament cînd Paula a descuiat ușa cu cheia ei de rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
geantă, lăsîndu-mă anume să văd că erau de fapt o pereche de răngi de oțel. Din clipa În care plecaserăm de la club Îmi Închipuisem că avea de gînd să Întreprindă o serie de acte provocatoare, spargeri mărunte și alte lucruri neplăcute care să zgîlțîie Residencia Costasol, ațipită În automulțumirea ei. Bănuiam că infracțiunile despre care Îl informase poliția spaniolă pe David Hennessy erau tot opera lui Crawford, uvertura campaniei sale de hărțuire pînă la exasperare. Douăzeci de minute mai tîrziu, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îmi zvâcnește din ce în ce mai tare. Ne îndreptăm spre parc. Este o zi tare plăcută azi, parcă ar fi un început timid de primăvară, deși suntem de-abia la sfârșit de ianuarie. Inspir adânc, încercând să alung starea de amețeală - nu foarte neplăcută, la urma urmelor - care mă învăluie tot mai mult. E un miros pregnant în aer, ca și cum ar stărui în ju rul nostru o materie invizibilă, dar consistentă și densă. Mă uit în sus, spre chipul lui Eduard, să văd dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în grabă și își trăsese pe ea un pulover gri. Apoi, când deschisese ușa de la intrare, gata să iasă, se răsucise și aruncase pe jos puloverul, cu furie. — Nu mai suport culoarea asta cenușie! îmi aduce aminte numai de lucruri neplăcute! Bobo o privea fascinat, nemaicutezând să spună ceva. I se părea că asistă la un spectacol în care nu are voie să intervină. în mijlocul străzii, Clara se oprise brusc, înfiorată. — Of, fir-ar să fie, ce frig îmi e! Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]