3,633 matches
-
tot la străini. Din agricultură au făcut parcele mici de 50-100 de ari și au împărțit-o la țărani, ca pe vremuri, de nu mai știu oamenii ce să facă cu pământul primit. Forța de muncă în agricultură este bătrână, neputincioasă și nu mai poate lucra la pământ. Fostele IAS-uri și CAP-uri care dețineau mari suprafețe de teren irigat, pentru milioane de hectare, au fost distruse (de organizarea noului regim, nu de țărani cum se acuză) și în această
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
spunea ex-priministrul Petre Roman "mormane de fiare vechi", moștenite de la comuniști,(fără să menționeze însă vila și lucrurile furate de la Casa Poporului). Dealtfel toți care vin la conducerea statului, invocă moștenirea dezastruasă lăsată de anteriorii lor, deși ei sunt mai neputincioși decât predecesorii lor care au fost mai buni în realitate, dar nu se recunoaște. După ce au distrus, vândut sau și-au însușit bunurile poporului român, devenind ei proprietari și trimițând milioanele de muncitori pe meleaguri străine să-și câștige existența
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
prezentând un spectacol anacronic cu mijloace învechite și militari neinstruiți, în 1917 au luptat de la egal la egal.Acest lucru l-a văzut soldatul german la Mărăști, când a simțit tăișul baionetei soldatului român sau la Mărășești, unde mușca pământul neputincios în fața soldatul-românțăran, care era hotărât să-și apere glia cu viața. Din ”Amintiri politice vol.II”, I. G.Duca face următoarele caracterizări pentru mareșalul Averescu: face o apreciere negativă asupra militarului pentru faptul că în vara lui 1917, în timpul ofensivei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nevasta internată în spital, cu picioarele amputate de la genunchi, în urma unui accident de mașină. Din cauza acestei nenorociri, nu mi-a mai răspuns nimeni la apelul meu telefonic de la aeroport. Copii erau duși la mama ei, bătrână și bolnavă, atăt de neputincioasă, încât abia se putea mișca dintr-un loc în altul. Nici nu am putut afla prea multe despre accidentul avut pentru că nevasta era încă în stare de șoc, după accident și după operația suportată. Acum, ea stă acasă, iar eu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Mintea mea e uzată de trecerea anilor. Este vorba despre mulți ani și regret că s-au adunat atâția, căci parcă au trecut prea repede și simt că m-am trezit brusc în plină toamnă a vieții, bătrân, uzat și neputincios. Aș da orice să mai pot face unele lucruri pe care le-am amânat la momente nepotrivite. Cu durere constat de fapt că nu mai pot realiza acum ceea ce puteam să realizez cândva, acele posibilități rămânând acum pentru cartea amintirilor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
obișnuit incompatibile, capătă, prin pervertirea rațiunii, prin contradicția logicii și a eticii, o materialitate șocantă, exprimând o realitate imposibil de ignorat. Un procedeu satiric des folosit de satirist este raportarea prin reducție, diminuare, depreciere la obiectul satirei sale, devenit victimă neputincioasă. Cantemir se ferește să numească el însuși viciul, dar are grijă să-l argumenteze cu lux de amănunte prin reacțiile personajului personificat, ales ca pretext al demonstrației. Izolarea și reducția satirică a obiectului constituie un important proces de stilizare, prin
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
socială, însă, încheierea stării actuale de nesiguranță și de stagnare este un postulat și mai imperios. Formulei prea generale "un lot pentru fiecare plugar" trebuie să-i substituim lozinca "pământul acelui care-l poate munci cu folos". În locul unei pulbere neputincioase de loturi mărunte, măcinate de împărțirea arbitrară a moștenitorilor trebuie să lăsăm să se înfăptuiască și chiar să îndrumăm o concentrare a proprietății în întinderi mai mari, în gospodării sănătoase de 20-25, până la 50 sau 100 ha, în ferme care
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții de siguranță până în Italia. Atitudinea generalului Ermil Gheorghiu este una pasivă, fatalistă, de neputință. "Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios", afirmă Dan Vizanty. Ne amintim de atitudinea aceluiași Ermil Gheorghiu, pe frontul Stalingradului, cu ocazia dezastrului de la Karpovka, și de ceea ce povestește Tudor Greceanu despre el. "Ministrul continua să se lamenteze", adaugă Vizanty. Atunci, acesta din urmă are o idee
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
misiunii. În aceste condiții, preferase să se întoarcă la bază. Dezolare generală, ceasuri întregi de așteptare cu inima strânsă, iluzii, speranțe, toate prăbușite... Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios. În mod evident, misiunea nu putea fi îndeplinită decât cu ajutorul unui avion. Problema era că avionul ce urma să îndeplinească această misiune trebuia, în afara pilotului, să-l transporte și pe colonelul Gunn, a cărui prezență la Foggia, la Comandamentul Interaliat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să-mi dau seama că totul devenea mai confuz. O armată întreagă de tineri, dar experimentați și distinși camarazi aviatori, care se îndreptau spre mine cu o îngrijorare din ce în ce mai vădită și eu, care mă simțeam fără astâmpăr dar, din păcate, neputincios. Ce puteam să le spun? Cum să-i sfătuiesc? Când eu singur eram nedumerit. Toți acești oameni care, ca și mine, aveau un ideal și care de ani de zile mă urmau cu o încredere desăvârșită, obișnuiți în convingerea că
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu există, ci e un vis din care mă pot oricând trezi în vidul neființei; apoi, treptat, angoasa s-a răspândit în mine ca o permanență difuză, o curgere cenușie, neîntreruptă și amenințătoare, amenințată ea însăși de sentimentul existenței mele, neputincios): treceam în dormitor să apuc să dau și eu ochii cu paiața limbută. Zadarnic! „De ce n-ai venit mai repede, în clipa asta a plecat“, zicea tata - „și cât ar fi vrut madam Fârlifus să te vadă și pe tine
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și Poduri, Spațiu rural). Această frână pusă de către statul central dezvoltării serviciului public la scară municipală va reactualiza în rândul socialiștilor problema etatizării. Ideea naționalizării transporturilor, a aprovizionării și locuinței se afirmă cu atât mai mult cu cât municipalismul părea neputincios în aceste sectoare. Calea reformelor puse în act de către stat, idee apărată de mișcarea solidaristă, se impunea ca principiu de acțiune mai eficient decât încrederea în generalizarea spiritului mutualist. În acord cu strategia parlamentară și "electoralistă" adoptată de mișcarea muncitorească
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
deveni piedicile acestuia. Iar în cele din urmă, ori se integrau în sistem (și generau notabili), ori erau desființate după ce-și îndeplineau funcția pentru care luaseră ființă, sau, pentru a evita cele două situații, se izolau într-o contestare neputincioasă 3". În contextul confiscării asociațiilor de către clasele mijlocii (creșterea puterii mișcării asociative nu reducea inegalitățile de acces al diferitelor categorii sociale la acțiunea colectivă) și, mai ales, al împotmolirii lor, pe toată perioada anilor 1970, în dezbateri legate de participare
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
reziste câteva luni. Are copii, dar fiecare cu ale lor... Spune-mi acum, oare doar eu simt durerea asta? De ce tre buie să plece mamele de lângă copii, de ce trebuie să se despartă familii, de ce ajung bărbații români să se simtă neputincioși și inferiori în fața soției care trimite bani din Italia? Doar și ei trudesc din greu de dimineață până seară! De ce ajung bătrâ nele românce pe aici în loc să se odihnească și să pregă tească dulceață pentru nepoți? Știi ce scrie în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
judecători ale căror minți nu sunt prea luminate și al căror gust nu este deosebit de rafinat pot fi favorabili spiritului ei. Asemenea trâmbiței de la Judecata de Apoi, ea a fost plăsmuită pentru a învia morții: o iubesc de bună seamă neputincioșii și o aud surzii. PRINȚESA DE TALMONT Doamna de Talmont este frumoasă și plină de spirit; are o inteligență vie, și tonul de ușoară glumă care este al nației noastre pare a-i fi natural. Înțelege atât de repede ideile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tuturor otrăvurilor; cine a fost insensibil la glorie devine sensibil la infamie. Mirabeau, Laclos, crima în sfârșit, cu toate pârghiile ei, n-au putut să înalțe sufletul acesta cufundat în mlaștina lui: ura, disprețul și toate torturile opiniei au fost neputincioase împotriva acestei forme de insensibilitate, care ar fi culmea filozofiei dacă n-ar fi ultima treaptă a abrutizării și simptomul destrămării. L-am văzut în 6 octombrie pe străzile din Versailles, înconjurat de asasini și mângâind faimosul Taie-cap: asistam la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
declara că este o nerozie a sorții de care nu trebuia socotită răspunzătoare; ea era în chip firesc o făptură de Curte, așa cum alții, mai fericiți, sunt făpturi ale străzii, așa cum ești iapă de rasă sau gloabă de birjă: era neputincioasă în fața acestei întâmplări și n-avea încotro, trebuia să îndure răul pe care i-l hărăzise voia cerului. Să fi avut Doamna de Coislin legături cu Ludovic al XV-lea? Nu mi-a mărturisit niciodată: admitea totuși că regele o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a satului, pe care am mai prins-o și eu cu 70-80 de ani în urmă, toate podurile din sat și cele de legătură a satului cu exteriorul erau la locul lor și funcționale, iar astăzi atârnă ca niște răni neputincioase, izolate de lumea din afară (beneficiară a atâtor utilități moderne). Și când te gândești că multe s-ar rezolva printr-o singură șosea de numai 15km între Stâncășeni și Gura Iezerului, măcar bine prunduită și cu toate accesoriile (îndeosebi poduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fost primit printre avansați la acest instrument căci nu mai puteam lua corect notele înalte (acute), handicap minor s-ar putea spune, nu însă și pentru mine care și astăzi îmi privesc ultima falangă a degetului mic în poziție aplecată, neputincioasă. Dar fiindcă tot am ajuns la mărturisiri, fie și neimportante, mai îngăduiți-mi una, tot legat de tata, pentru care el nu poartă nici o vină, căci ne educa prin muncă, dar care pentru mine a însemnat mult din moment ce și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și lector, ceea ce explică de ce autorii Desperado se folosesc exagerat de mult de suspans. Cartea nu e un jurnal relaxat, cu un trecut cert de pus pe hârtie, un prezent de consemnat ori un viitor așteptat. Cartea e un jurnal-întrebare, neputincios să imagineze un mâine dar extrem de versat în orice joc cu trecutul. Unii autori scriu de parcă ar ține un jurnal, sunt introvertiți (Orwell, Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să-l descoperim, găsim un timp populat de eroi derutați, cu istorii derutante. Doctorul din Flaubert's Parrot, pe care Julian Barnes îl pune să-l cerceteze cu aviditate aproape polițistă pe Flaubert, e un om amărât, care a asistat neputincios la moartea soției, o femeie pe care el a iubit-o și care a iubit pe alții. Intervievați, autori ca Graham Swift, David Lodge, Alasdair Gray dau din colț în colț. Ei vor libertatea de a se schimba de la o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
căreia nu mai e nici viitor, nici cuplu, ci realul golit de așteptări, realul "cel mai real", dacă-i putem crede pe autorii Desperado. În condițiile în care autorul e enigmatic și orice explicație vine din trecut, eroul ne apare neputincios, până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
până la limita cu absurdul. Memoria eroului se află în puterea naratorului, care o transmite direct lectorului. Eroul poate cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cel mult să rememoreze. El nu acționează, de obicei nici nu se opune. Sunt două feluri de eroi în romanul Desperado: eroii neputincioși (v. Ishiguro, Lessing, Gray, Swift, Ackroyd, Huxley, Orwell) și eroii țâfnoși (v. Barnes, Lodge, Bradbury, Fowles). Eroii neputincioși își duc povara rememorării cu resemnare și oarecare lirism. Eroii țâfnoși trec de la ironie la sarcasm și ajung tot acolo. Uneori câte un roman readuce nararea clasică, cronologia, doar pentru a o ironiza în final, după o cursă contra cronometru
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în final, dar moare misterios, cu un simplu "GOODBYE". Pictorul lui Ishiguro din An Artist of the Floating World își încheie examenul de conștiință (examen care e romanul însuși) privind într-o doară la tânăra generație și dând din cap neputincios, după ce toată viața lui a fost puternic și renumit. Nu ne-am aștepta să fie atât de inofensiv. Fowles se joacă de-a sfârșiturile în văzul tuturor în The French Lieutenant's Woman. Cum cuplul e discreditat, viitorul pare fără
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]