4,446 matches
-
și autoritate, cât și prin numeroasa clientelă politică de care dispui în acel ținut”. 1600. Aflat în Ungaria Superioară, în permanent contact cu Basta și cu factorii de decizie din Imperiu, sprijină rebeliunea nobilimii transilvănene împotriva lui Basta. Tratativele dintre nobili și Basta sunt purtate prin intermediul cumnatului lui Bocskay, Gabriel Haller. În luna noiembrie a aceluiași an, Dieta decide confiscarea moșiilor lui Bocskay, eventual chiar exilarea lui din Transilvania din cauza devotamentului său față de Sigismund Báthory. Bocskay se retrage pentru un timp
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
cu maurii din sud. Afonso nu a fost interesat de expansiunea teritorială, și a reușit să asigure pacea cu Castilia pe durata domniei sale. Cu toate acestea, unele orașe, precum Alcácer do Sal în 1217, au fost cucerite de la mauri de către nobili acționând din inițiativă proprie. Asta nu înseamnă că Afonso avea un caracter slab sau laș. Primii ani ai domniei sale au fost marcați de dispute interne cu frații și surorile sale. Regele a putut menține liniștea în cadrul frontierelor sale numai scoțându
Afonso al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310193_a_311522]
-
îndeosebi cultele protestante (de care au profitat și ortodocșii). Înainte de domnia lui (temporară), pe aceste teritorii a regatului ungar (dominat de regi catolici Habsburgi) a fost aplicat principiul "„Cuius regio eius religio”", adică țărănimea care locuia pe teritoriul domniei unui nobil (mai ales iobagii și jelerii, dar uneori și țăranii liberi) au fost convertiți forțat (prin lege) la confesiunea stăpânului teritoriului respectiv.<br> Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
octombrie 1340. Ultima parte a domniei lui Afonso al IV-lea nu a fost marcată de războaie deschise, ci de intrigi politice. Războiul civil dintre Petru al Castiliei și fratele său vitreg Henric de Trastamara au dus la exilarea multor nobili castilieni în Portugalia. Acești imigranți au creat în scurt timp o facțiune la Curtea portugheză, având drept scop acapararea de privilegii și putere. Facțiunea a crescut în importanță, în special după ce Ines de Castro, fiica unui nobil important și servitoarea
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]
-
la exilarea multor nobili castilieni în Portugalia. Acești imigranți au creat în scurt timp o facțiune la Curtea portugheză, având drept scop acapararea de privilegii și putere. Facțiunea a crescut în importanță, în special după ce Ines de Castro, fiica unui nobil important și servitoarea prințesei Constanța, a devenit amanta soțului doamnei sale : Petru I al Portugaliei, moștenitorul tronului. Afonso al IV-lea a fost nemulțumit de alegerea fiului său, și a sperat ca relația să nu ducă nicăieri. Din păcate pentru
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]
-
un singur fiu, Baltasar Carlos, care a murit la vârsta de 16 ani, în 1646. Decesul fiului său l-a șocat profund pe rege, care pare să fi fost un tată bun conform standardelor vremii. Elisabeta a conspirat cu alți nobili spanioli pentru a-l îndepărta pe Olivares de la curte în 1643 și pentru o scurtă perioadă ea a avut o influență considerabilă asupra lui Filip. După decesul Elisabetei, Filip s-a recăsătorit în 1646 cu Mariana de Austria, nepata lui
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
dominată de familia Sandoval, în mod special de ducele de Lerma, principalul favorit și primul ministru pentru aproape toată domnia regelui. Când Filip al IV-lea a venit la putere, influența familiei Sandoval a fost subminată de o coaliție a nobililor, condusă de Don Baltasar de Zúñiga. De Zúñiga a început să dezvolte propria sa influență asupra viitorului rege, apoi și-a introdus propriul nepot, Olivares, prințului, pe atunci în vârstă de 10 ani. De-a lungul unui an, relația dintre
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
numeroși "arbitrista" oferind sfaturi de a rezolva problemele Spaniei; aceste sfaturi puteau fi date cu condiția ca scopul să fie consolidarea coroanei. În urma căderii de la putere a lui Olivares în mijlocul crizei din 1640-1643, victimă a politicilor eșuate și a geloziei nobililor excluși de la putere, Filip a anunțat inițial că va conduce singur, devenind, de fapt, propriul său prim-ministru. Sistemul de guvernare "junta" a început să fie dezmembrat în favoarea vechiului sistem. Cu toatea acestea, domnia personală s-a pronunțat printr-un
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
Margaretei se formează o adevărată academie literară: Théodore Agrippa d'Aubigne care era și tovarăș de arme a lui Henric de Navara, Guillaume de Sallustre Du Bartas, Michel de Montaigne. Agrippa d'Aubigne scria despre curtea de la Nérac: "Compusă din nobili valoroși și dame minunate, curtea din Navarra nu era în nici un mod inferioară celei a Franței. Regina îl învață pe soțul ei că fără amor un cavaler este fără suflet și acest amor ea îl practică liber dorind să demonstreze
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
Agen, la un moment dat sătui de pretențiile ei, se revoltă și se pun de acord cu generalul regelui. Margareta e nevoită să fugă. În noiembrie se stabilește la castelul Carlat, care era proprietatea sa și cu un grup de nobili adună în grabă o armată încercând să cucerească regiunea Argenais, dar dă greș. La sosirea trupelor regale este nevoită să fugă din nou. Găsește refugiu la castelul d'Ibois proprietate a reginei Caterina, dar în octombrie 1586 este asediat de
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
VII-lea al Angliei prin fiica acestuia, Margareta Tudor, sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Domnia Mariei în Scoția a fost nesigură, ea și soțul ei fiind romano-catolici și confruntându-se cu o rebeliune a nobililor protestanți. În timpul dificilului lor mariaj, Darnley s-a aliat în secret cu rebelii și a conspirat la uciderea secretar privat al reginei, David Rizzio, cu doar trei luni înainte de nașterea lui Iacob. Iacob s-a născut la 19 iunie 1566
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
compus din deputați aleși proporțional cu numărul populației Transilvaniei. La 30 septembrie 1848, Adunarea sașilor din Sibiu a adoptat rezoluția Blajului iar Comitetul Național Român a hotărât crearea a 15 legiuni care s-au opus corpurilor de armată conduse de nobilii maghiari. În 21 octombrie 1848, Roth a fost numit în Comitetul de Pacificație și apoi comisar imperial plenipotențiar în 13 sate de pe Târnave, fiind pentru frăție, egalitate în drepturi, desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
de amnistie de la generalul revoluționar Józef Bem, dar Lajos Kossuth și comisarul său, Ladislau Csányi n-au ținut cont de aceasta și l-au arestat în 21 aprilie 1849, fiind condamnat la moarte prin împușcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, pentru „înaltă trădare”, deși ajunsese de curând doar, văduv cu cinci copii minori. Sentința a fost executată la trei ore după pronunțare. În scrisoarea adresată copiilor săi, în ziua execuției (11 mai 1849) menționa "„Am avut cele mai
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
agricol deținut. S-a impus trecerea de la calendarul gregorian (folosit de catolice]] la cel iulian (folosit de membrii bisericii ortodoxe ruse). După răscoalele din 1861 și 1863, au fost confiscate un mare număr de moșii și proprietăți agricole mari ale nobililor polonezi sau lituanieni, acuzați că ar fi sprijinit rebeliunile. Aceste proprietăți au fost oferite sau vândute nobililor ruși. Sătenii care au sprijinit rebeliunile au fost deportați, iar în locul lor au fost colonizați ruși. Universitatea din Vilnius a fost închisă în
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
a fost George Báthory, fratele lui Andrei Báthory, care a fost voievod al Transilvaniei, iar mama sa a fost Anna Báthory (1539-1570), fiica lui Ștefan Báthory de Șimleu, un alt voievod al Transilvaniei. Prin mama sa, Elisabeta era verișoară cu nobilul maghiar Ștefan Báthory, rege al Poloniei și principe al Transilvaniei. Elisabeta a fost logodită cu Ferenc Nadasdy, la vârsta de 11 ani, conform unui acord politic între cercurile arstocrației. La vârsta de 13 ani, Elisabeta a rămas însărcinată cu László
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
Matia al II-lea l-a desemnat pe György Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul. Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe iar la sfârșitul anului 1610, notarii au reușit să colecteze peste 300 de mărturii. Au fost chestionați preoți, nobili, personalul castelului Sárvár, cât și oameni obișnuiți. Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca sclave, promițându-le o ofertă de muncă bine plătită. Mai târziu, Elisabeta începuse
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
Vernes, menționat și acesta ca și familiar și castelan al lui Ștefan cel Mare. La 1500 știm că era castelan Petru care intermediază la această dată cumpărarea de către Ștefan și moștenitorul său ales Bogdan cel Orb a 5 sate de la nobilii din familia Bánffy. Extinderea relativ importantă a domeniului înspre Lăpuș are loc în timpul lui Bogdan cel Orb și nu trece fără noi procese din partea altor familii nobiliare care considerau că au drepturi reziduale de moștenire asupra pământurilor respective. Dincolo, însă
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
vitale și subiect de dezbatere între istorici, aceste cumpărari în Transilvania ale principilor moldoveni atrag atenția asupra unui aspect important. Legal aceștia nu ar fi avut dreptul de a-și extinde domeniul dacă nu ar fi fost considerați împământeniți, deci nobili ai regatului cu toate drepturile și obligațiile acestui statut. Un alt detaliu important în legătură cu posesiunile transilvănene este transmiterea acestora. În mod normal numai achizițiile urmau calea moștenirii nu și donațiile care aveau caracter viager. După A. Rusu trebuie deci luată
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
Lehde, Bekum și Empeda, care fuseseră de mai multe ori distruse. Spațiul dintre cele două brațe ale râului Leine a fost fortificat cu un zid dublu, care a rezistat mai multor asedii, adăpostind de-a lungul secolelor trei familii de nobili. Zidul fortificației s-a păstrat numai pe alocuri, o fostă cetate episcopală menită să întărească flancul sud-estic nu s-a mai menținut până în ziua de astăzi. Incendii repetate de-a lungul secolelor au avut consecințe catastrofale asupra arhitecturii și imaginii
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
Haus, și contele Hermann de Hessen, locuitorii din Gronau s-au alăturat contelui de Hessen și au fost de două ori asediați fără succes de către trupele din Hildesheim. În anul 1518 Gronau a fost incendiat de un argat răzvrătit al nobilului Burchard von Saldern și a ars aproape până la temelii. În războiul dintre principatul de Hildesheim și cel al dinastiei de welfi din principatul Braunschweig-Wolfenbuettel-Callenberg din anii 1519-1523, care a izbucnit în Gronau, orașul se vede din nou în fața unui asediu
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
a fost cu cea mai mare probabilitate ridicat în vara următoare. Din însemnările păstrate în biserică și din conscripția de la 1774 și 1786-89 reiese că biserica de lemn din Sârbi Susani a fost ctitorită și îngrijită de familiile de mici nobili din partea de sus a satului, din vetrele fostelor așezări medievale Balotești și Cămârzana. Lemnele bisericii au fost tăiate din pădurea de stejar ""lăsată de la potop"" de deasupra bisericii, care acoperea odată întreaga față a văii Cosăului. Biserica inițială nu avea
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
(n. începutul anului 1722, Giulești, Maramureș - d. 2 mai 1772, Blaj) a fost episcop al Bisericii Române Unite cu Roma. Atanasie a fost descendent al familiei de nobili maramureșeni Rednic, cu rezidența în Giulești, mare propietară pe valea Marei, în Maramureș. Familia a dat Maramureșului numeroși preoți și dregători ai comitatului. Chiar în vremea lui Atanasie, fratele său, Andrei, a fost protopop al districtului Cosău, iar vărul lor
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
este un monument al limbii române, prima traducere parțială a Vechiului Testament în limba română, demers realizat la sfârșitul secolului al XVI-lea sub influența Reformei protestante. Lucrarea a văzut lumina tiparului la Orăștie în anul 1582, cu finanțarea unor nobili reformați. Sub titlul de "Palia" (gr. παλαιά „veche”), sunt reunite primele două cărți ale "Vechiului Testament", "Geneza (Bitia)" și "Exodul (Ishodul)". Volumul are 164 de file, fiind imprimat, între 14 noiembrie 1581 și 14 iulie 1582, pe hârtie de fabricație
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
Mihai Tordași, care a colaborat cu patru cărturari din Banat și Hunedoara: Aceștia ar fi tălmăcit o parte mai mare a "Vechiului Testament", din care nu s-au păstrat decât primele două cărți. Cheltuielile de tipărire au fost suportate de către nobilul maghiar Ferenc Geszti din Deva. Cartea a fost tipărită de fiul lui Coresi, Șerban, „meșterul mare a tiparelor”, împreună cu Marien Diacul, care folosesc pentru prima oară numele nostru etnic de „români”, și nu „rumâni”: „dându în mâna noastră ceaste cărți
Palia de la Orăștie () [Corola-website/Science/309272_a_310601]
-
francezi. La 25 februarie au fost încoronați la Westminster Abbey. Mariajul a fost sortit eșecului de la început. Isabela era mai mult neglijată de soțul ei, care prefera să-și petreacă timpul conspirând cu favoritul său despre cum să limiteze puterea nobililor englezi (peerage) și să-și consolideze propria putere. Pentru că baronii englezi au început să exercite presiuni asupra lui Eduard împotriva "gasconului" Gaveston, regele îl exilează în Irlanda, însă nu pentru mult timp; îl recheamă, episcopii îl excomunică pe Gaveston iar
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]