5,412 matches
-
extravagante ale sfârșitului de veac XIX din București, de la celebrele seducătoare ale balurilor, la figuri pitorești și extravagante, precum cea a cronicarului monden Mișu Văcărescu. Ritualul povestirii implică și aici, în stil matein, ritualul inițiatic al călătoriei și al cinei nocturne. Alternând tăcerea și contemplarea, narațiunea devine un halou luminos în obscuritatea tainei ce învăluie o lume apusă, ireversibil ficțională. "Dilemateca", anul III, nr. 26, iulie 2008 O carte fără sfârșit A treia reeditare a Dicționarului onomastic*, volum prin care Mircea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
previzibilă și, prin urmare, derizorie, iar gestul sinuciderii, elaborat ca o afirmare ultimă a autorității depline asupra propriei identități, devine un scenariu lamentabil. Moartea psihiatrului are efectul prăbușirii binomului în propriul centru de greutate. Joseph rămâne un afemeiat nevrotic, vagabond nocturn, iar Daniel, observându-l, se teme că-l va urma. Povestea se destramă, însă în locul ei persistă efectul unui ritual narativ neobișnuit, ce amintește de fascinația istoriilor atemporale - cititorul-ascultător a trăit un interval doar în dimensiunea pură și densă a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
acesta în caietul negru. Textul a ajuns în posesia naratorului într-o împrejurare bizară: ucigașul lui Ramses, Omul cu ciocul de aramă, o apariție de coșmar desprinsă parcă din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizită nocturnă și îi relatează detaliile crimei. Vagabond spre capătul nopții Acțiunea romanului este ambiguă, însă e dominată de o stranietate copleșitoare și de accentele unei viziuni acut decadente. Protagonistul e un rătăcitor prin lumi periferice, erodate de o forță autodestructivă ce
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din mijlocul deșertului, având ca unic prieten un leu de munte. În tablourile ei din anii '40 și '50, de un suprarealism programatic, saturat, revin adesea cadre și ipostaze ale cruzimii infantile, mistere impenetrabile țesute în jurul unor figuri nubile, intruzini nocturne ale virilității, fantasme în crescendo, invadând, în aglomerări piramidale de corpuri, aceleași interioare domestice. Membrana ce desparte realul de viața ascunsă a subconștientului tresare și vibrează la fiecare semn: în Eine Kleine Nachtmusik (1943), o floare a soarelui gigantică zace
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și suprafață și contrapartea lor ireală, fantastică, imaginată. Interior with Sudden Joy/ Interior cu bucurie subită (1951) dezbracă din nou trupuri incerte, de tinere fete abia ieșite din copilărie. Două eleve insomniace, în desuuri răvășite, se prind într-un dans nocturn în sala de clasă, în timp ce pe tablă stau scrise cu cretă versurile lui Arthur Rimbaud. În pragul ușii răsare silueta alarmată a unei profesoare, în timp ce o făptură enormă, alcătuită din văluri lăptoase și mușchi cabalini, răsare lângă ele și le
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fetiță neagră ce-i cuprinde pieptul. Creatura e întruparea fantasmei recurente a monstrului cărnos, vorace, animalic, transpusă, în Abisul în personajul Raoul Meridian. În The Guest Room/ Camera de oaspeți (1950-1952) alte două copile se lasă bântuite de o fantasmă nocturnă - un intrus scund și puternic, ascuns sub o glugă de călău, le tulbură dormitorul cast. Din nou, un văl învolburat spre înalt semnalează amenințarea și frica, răsfrânte în zidul întunecat, din care răsare, fantomatic, un om cu chip de pasăre
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și erou romantic, e revelată în deplinătatea ei când unul dintre oaspeții de la Windcote, Albert Exodus, află de prietenia fetiței cu un leu de munte ce-o apără și o slujește, aducându-i în dar ochii victimelor sale. Urmărind plimbarea nocturnă a Destinei prin canion, în compania leului, Exodus și logodnica sa, Nadine Coussay, cad în capcana propriilor neputințe, urmăriți îndeaproape de glaciala Destina și de fiara ei. Înainte de răsăritul soarelui, peisajul dușmănos al pustiului va adăposti un șir fatal de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
În primul rând din mucoasa nazală, În urma unei ruperi de vase, În așa zisă „zona Kisselbach”. Cauzele care provoacă hemoragiile nazele La copii, la pubertate, la femeile Însărcinate și la insuficiență ovariană din timpul menopauzei pot să apară hemoragii nazale nocturne, În special În a doua jumătate a nopții. Epistaxisul post-traumatic apare frecvent În urma accidentelor tot mai frecvente apărute la tineri și la sportivi care primesc lovituri violente și repetate la nivelul nasului și al feței (boxeri, participanți la arte marțiale
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
În segmentul descendent al duodenului. Se pot distinge 3 forme: bulbită, duodenită dispeptică și duodenită erozivă hemoragică. Prezintă o evoluție lungă, cu dureri permanente și scurte perioade de liniște. Manifestările bolii constau din balonări la 1-2 ore după mese, arsuri nocturne, grețuri dimineața, senzație de vome, dureri epigastrice sau paraombilicare care apar fie imediat după mese, fie mai târziu, la intervale variate. Mai intervine lipsa poftei de mâncare, astenie, cefalee, iritabilitate, scăderea rapidă În greutate și diminuarea forțelor fizice. Sucul duodenal
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
cu ironie și precizie, pare să se instaleze în intimitatea noastră. Această cură, pe care o urmează mii de oameni foarte obișnuiți, își găsește apogeul și consacrarea la nivel suprem: creiere distinse propagă această adevărată religie urmînd ritualuri zilnice și nocturne la ultimul etaj al MIT, convertind pe toată lumea... Chiar într-un domeniu ca terapia analitică, cînd este vorba de pacient, de suferință și de cură, mișcarea tautistă găsește cuvîntul vindecător pentru a-l antrena în vîrtejul general. Vom examina, în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
scriau! Sau scriitorii americani, când publicau cărți de invenție sau memorii, se pare că, așijderea, nu comunicau, ci scriau, având Îndrăzneala, inconștiența sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
permitea „luxul” acelor spirite În cultură - poate și În viață! - de a lua În cont, de a „integra” În bilanțul unei cariere și judecățile negative, chiar și pe cele mai brutale. Și, aplecându-mă, Încă intrigat, În zeci de ore nocturne și singuratice, intrigat dar și amuzat, „curios ca un copil”, asupra acelei „oglinzi” ce mă arăta „urât și deformat”, am descoperit că, În unele apostrofe și judecăți „rele”, se ascundea, cum spuneam, nu numai „adevărul”, dar și „adevărul asupra vieții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se’nțelege, pe care Însă, prin capacitatea de expresie, de „exteriorizare”, prin „rutina creației”, o Împart cu, o Împrumut, o „sugerez” lectorilor mei. Scriitorul adevărat, se’nțelege, cel autentic, cel care-și „exprimă” ideile obsesive, „ticurile de gândire” sau „maniile nocturne, exaltate” În „forme” accesibile și logice - În logica iraționalului, a „neînțelegerii poetice”, În forme ce „imită” viața, materia și ființa doar În scopuri „viclene”, adică În scopul de a le deposeda pe aceste zeițe omniprezente și omnipotente de... nu de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vorbeam mai sus este, În cazul meu, că ceea ce pentru mulți din jur părea a fi fost „o gafă” socială gravă, mie mi-a dat ocazia, e adevărat, după nopți de reflexie și de singurătate - de adevărată singurătate, nu numai nocturnă, dar și socială! - de a-mi reabilita Într-un fel trecutul, o altă „criză”, atunci Însă provocată de alții, puternicii zilei. De a da În sfârșit un sens acelui „necaz” ce părea a-mi defini pentru totdeauna destinul: o traiectorie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Îți Înmânează o patalama pe care poți s-o arăți oricui, oriunde, poți s-o așezi pe orice birou!... Jumătate din viața mea lucidă, jumătate, dacă nu mai mult, din energia mea s-au scurs nu În miile de ore nocturne și binefăcător de singuratice, ci În lupta nu totdeauna eroică, onorabilă sau calmă de a-mi publica textele. O luptă În care credeam și tocmai acesta a fost semnul prim și ultim că eu Însumi credeam În ele, În paginile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și detaliile de ordin comunicațional) au ceea ce în bunul limbaj vechi se chema proprietate, iar în cel mai nou funcționalitate... Eminescu și eminescianismul, Ed. Minerva, București, 1987 (fragment) Solomon MARCUS Poezia lui Eminescu este în mod vizibil dominată de imaginarul nocturn. Dacă însă asociem cunoașterea științifică imaginarului diurn și cunoașterii în succesiune, lăsând cunoașterea artistică în zona simultaneității, atunci trebuie să ne grăbim să adăugăm, așa cum face Th. Codreanu (Eminescu Dialectica stilului, p. 48), că "cea mai înaintată parte a gândirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
are de zburdat peste tot în 40 de zile cît îl zbuciumi așa, lasă morții să-și îngroape morții lor! gara Galbeni cu vîrful pantofilor pe bordura de la prima linie, lucire de lanternă pătrată cu mînerul din dreapta, eleganța în serviciul nocturn al transporturilor feroviare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Intervalele dintre călătorii constituie cea mai mare parte a călătoriei. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT trei secunde de staționare, o haltă, ești muritor, aceasta este o haltă, lamentația ești muritor! trei secunde, Itești, corpuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Valea Seacă pămîntul irecuperabil, cerul intangibil, nu le-am desprins de postulate, izolare caldă, compartimentul de clasa a doua modernizat umple ipostaza intimă, cu singura familie de referință la nașterea și îngrijirea unui număr nelimitat de copii: familia omenirii, circulație nocturnă pe DN 2, șoferul ambiționează să țină pasul cu trenul, vehicul lent în față, globuri popasul la intrarea în sat, ghirlande roșii pe stîlpi, camion în viteză, becurile fixe de case, Orbeni sursele difuze prin aplatizare în geam, estetica voiajului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe DN 2, șoferul ambiționează să țină pasul cu trenul, vehicul lent în față, globuri popasul la intrarea în sat, ghirlande roșii pe stîlpi, camion în viteză, becurile fixe de case, Orbeni sursele difuze prin aplatizare în geam, estetica voiajului nocturn răspunde în excitabilitatea retinei, Sascut blocuri de mici dimensiuni, gara în baie de lumină, șirul de camioane simetrice pe șoseaua lipsită de arbori, spuză de culori platforma parcării. Ora 4,20, Adjud, sala de așteptare în frig, întinși pe bănci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
al ușii, haine și trupurile de bărbați, 28-30, rezerva de vis, plec și de aici, ce să fiu în vis și într-un somn al lui? vedeți că nu e geam! caligrafie din trei femei amănuntele posturale, gîndurile în regim nocturn orografie, dincolo de trupuri, pe cuvîntul lor nu garantezi, sînt oamenii ceva negrăit de dulce, semenul tău canibal! Ora 5,30, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
greutatea nopții, golul de văzduh stins, mai rea roșeața zării, spre nord diferențele imperceptibile, Grădinari lumina caldă în geam, peretele, Argeșul pe cote de atenție piaptănă arboreturile de margine, țițeiul la ultima sondă și becuri strînse pe rezervoare, satul vegetația nocturnă, profil simbolic emisfera de tablă, uscăciunea culturii din afara Simbolului viu, euharistia, urbanitatea capitală în margine de corpuri opace, fir rutier pe viaduct, est-sud-est în răsărit de lună, lumina de lemn pe care o oferă ea, în fond de formalism urban
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sub tribuna oficială. Deci n-a fost la tribuna oficială. S. B.: De ce nu s-a dus? D. T.: Am înțeles după aceea, când ne-a chemat la un comandament, pe la orele 21-22, că acesta era stilul lui, mai mult nocturn lucra. Uneori pe la 23-24 făcea comandamente de câte o oră. Mai beam o cafea, un ceai, un Brifcor și se stabileau sarcini: "Mâine sunt acțiunile astea, acolo merge cutare, cutare!". S. B.: Până îi veneau și lui informațiile de la Ambasadă
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
frunții sale. Prinsese destul cheag ca să-și permită o însurătoare cu cea mai cea fată din tot cartierul Țicău. Lumea din acest cartier îi cunoștea prea puțin pe Raluca și pe Tudorel și nici nu era prea interesată de idilele nocturne ale unora sau altora. Tudorel a fost invitat, pentru prima oară, acasă la Raluca. Doreau să pună totul la cale în vederea unei uniri în simțuri și cuget. În seara aceea, tînărul amorezat cobora o uliță care n-avea decît lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială și muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vieții mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
are nimic de a face cu fericirea. Pentru cel căruia nu-i lipsește nimic, problema speranței nu se pune: ce vom mai ști despre speranță, în clipa când vom intra în Paradis? Absența speranței poate fi, așadar, trăită în cheie nocturnă, ca disperare, și în cheie diurnă, ca speranță împlinită, ca suficiență a îndestulării. Prezența speranței, în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]