11,594 matches
-
Întocmai cum făcuseră dervișii În trecut. Nu ești derviș, au apostrofat-o cinic surorile ei la unison, hotărâte să o facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi toate trei au Început să ridice obiecții, fiecare pe tonul cel mai Îndatoritor cu putință. — Bagă de seamă că dervișii obișnuiau să se Îmbrace În pânză aspră de sac și În haine de lână, nu să se Înfășoare În șaluri de cașmir, a intervenit mătușa Cevriye, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nevoie de a-i reaminti preocupările fetelor de vârsta ei. Nu doar fiindcă era femeie, ci și fiindcă era armeancă se așteptau ca ea să se abțină de două ori mai mult să devină bibliofilă. Armanoush avea sentimentul că dincolo de obiecția constantă față de citit a mătușii Varsenig se ascundea o Îngrijorare mult mai structurală, dacă nu chiar primordială: teama supraviețuirii. Pur și simplu nu voia ca ea să strălucească prea tare, să iasă din turmă. Scriitorii, poeții, artiștii, intelectualii erau primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Varsenig a pretins că ar adăuga o notă de feminitate, și un cardigan albastru Închis și foarte pufos, În eventualitatea că s-ar fi făcut frig. Acesta era alt lucru În privința căruia Armanoush știa că nu trebuia să ridice obiecții. Cumva, lumea din afara casei părea să aibă caracteristici artice În ochii celor din familia Tchakhmakhchian. „Afară“ era sinonim cu „tărămul răcoros“ și pentru a-l vizita trebuia să-ți iei cardiganul, de preferință Împletit de mână. Acest lucru Îl știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
propriile-i cuvinte. Locul ăsta are cele mai bune recomandări. Ei bine, „cele mai bune recomandări“ nu erau neapărat un criteriu pentru Armanoush, În special pentru că era sătulă de best-seller-uri cu „cele mai bune recomandări“. Totuși, nu a ridicat nici o obiecție, sperând că cinismul ei va fi corijat la sfârșitul acelei seri. Însă s-a dovedit că era departe de a fi cazul de așa ceva. Un loc de Întâlnire extrem de popular pentru intelectualii și artiștii orașului, Fereastra Oblică era orice altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Riza Selim Kazanci era unul din ultimii bărbați din lume cu care mama lui Petite-Ma ar fi vrut s-o vadă măritându-se pe scumpa ei fiică. Se găseau cu siguranță și candidați mai buni decât el. Însă În ciuda obiecțiilor neîntrerupte ale mamei ei, Petite-Ma a refuzat să asculte de altcineva decât de inima ei. Poate pentru că era În ochii negri ai lui Riza Selim Kazanci ceva care a făcut-o pe Petite-Ma să Înțeleagă, nu rațional, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-adevăr, a răspuns mătușa Zeliha. Nu am obiecții În privința tatuajului, ci a modelului pe care-l vrea. Aram a zâmbit. — Tatuajul pe care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor. Aduce ghinion. Nu am nimic cu dorința lui Aram de a-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru lăutari țigani Îmbrăcați toți În cămăși albe de mătase și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și părea să fie bine. Datorită ție vor vizita acum Istanbulul. Vin Încoace să se Întâlnească cu tine și În curând o să te-ntorci acasă... Deși intenția Asyei fusese să o liniștească, cuvintele au sunat În mod ciudat ca o obiecție. Adevărul e că o Întrista faptul că Armanoush avea să plece curând. Nu știu. Doar că nu pot scăpa de sentimentul ăsta. Armanoush a oftat. — Mama nu călătorește niciunde, nici măcar până-n Kentucky. Faptul că zboară cu avionul până la Istanbul te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Între prieteni, găsesc că este adesea calea cea mai civilizată. ă Domnuele, sunt ultragiat. ă Iar eu sunt pierdut. După celelalte titluri, am înțeles că sunteți un raționalist și un materialist. Cu așa o viziune asupra vieții, nu înțeleg ce obiecții ați avea? ă Nu am evoluta așa de mult în cu liberul meu arbitru. ă În cazul acesta îmi pare rău pentru dumneata. ă și mie pentru dumneata. ă Vă rog să nu vă pară. ă Eu sunt un magistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i dai Isaurei Estudiosa ceva mai mult decât un simplu urcior, și, de asemenea, nu uita, dacă ea o fi dispusă să primească ceea ce crezi că ai de dat, dacă îți trece ceva prin minte. Monologul se împiedica de această obiecție, deocamdată de nedepășit, și de subita oprire s-a fost folosit imediat al doilea motiv de grijă, trei motive într-unul singur, păpușile de lut, Centrul, șeful departamentului de achiziții, O să vedem ce se mai întâmplă, murmură olarul, frază tâlcuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
verdictul lui Cipriano Algor trebuie să fi fost în acord cu realitatea fizică a lutului, de vreme ce Marta, mult mai tânără, mai modernă, din timpurile astea, și care, cum știm, nu e deloc o ignorantă în aceste arte, a trecut fără obiecții la alt subiect, întrebându-și tatăl, Crezi că va fi o cantitate suficientă pentru cele o mie două sute de păpuși, Cred că da, dar o să am grijă să mai fac. Au trecut în compartimentul din olărie unde țineau vopselele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a pieilor-roșii, ca să fim mai exacți, cu care îndepărtații creatori ai mitului trebuie să fi vrut să dovedească superioritatea rasei lor asupra oricărei alta, incluzându-le și pe acelea de a căror efectivă existență n-aveau pe atunci habar. Anticipând obiecția asupra ultimului punct, e zadarnic și inutil argumentul că, de vreme ce nu aveau cunoștință despre alte rase, nu și le puteau imagina albe, sau negre, sau galbene, sau de toate culorile. Mare greșeală. Cine ar aduce acest argument n-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit râsul: „Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea”. Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebându-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-am căutat pe Dinu și i-am povestit tot, mărturisindu-i că de mai multă vreme aveam coșmare noaptea. El m-a ascultat cu atenție. La sfârșit, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adevărul. — Nu înțeleg. Râse. — Ei, nu-nțelegi. Chiar așa, doamnă. Și, apoi, ce vă interesează relațiile mele? Dacă nu mă înșel, aici nu e mânăstire. Așteptam. Mă aflam, cum se zice, la punctul de fierbere. Nu mai eram obișnuit cu obiecții. Și deși în ultima vreme o văzusem rar pe Laura, în cazul că Moașa ar fi îndrăznit să-mi atragă atenția că nu era de dorit etc., etc., aș fi poftit-o să-și vadă de administrație. Ea râse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
legea ți-ar cere să omori un câine?” l-am încercat. N-a ezitat deloc: „Aș încălca legea”. Și abia atunci m-am revoltat. „Eu valorez, deci, mai puțin decât un câine?” Aruncându-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voce scăzută că nu existau scaune înalte. — Zău acum, remarcă Laurence, ai crede că măcar aici nu primesc persoane cu copii. — Laurence! Fran era șocată. O altă iluzie romantică se risipea. N-aș fi crezut ca tocmai tu să ai obiecții în privința copiilor. — Atâta timp cât stau unde le e locul. Nu într-un hotel de cinci stele. Fran întoarse din nou privirea spre lebede, simțind că un nor de dezamăgire umbrea frumusețea zilei. Chiar nu-l cunoștea deloc pe Laurence. Își închipuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
soțiile jucătorilor în timp ce pregăteau sendvișurile cu castraveți. — A apărut îmbrăcat cu halatul lui de mătase și o pălărie de pai! Fran își stăpâni cu greu un chicotit. — Pare o alegere inspirată pe o vreme ca asta. A avut cineva vreo obiecție? — Francesca, nu despre asta e vorba! Și-au dat silința să-l ignore. Chestia e că se comportă din ce în ce mai ciudat. Ție puțin îți pasă, fiindcă te ocupi zi de zi la ziarul tău neprețuit, dar pentru mine mărturisesc că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă nu vreau să mă tundă. Am ezitat. Nu m-a tuns. A doua zi m-am tuns eu „mochetă“, ca să nu mai aibă ce. Spaimele legate de el s-au risipit după ce și-a dat acordul publicării interviului, fără obiecții. Am glumit: „Acum pot să vă bag oricâte mortăciuni vreau în biografie.“ El, serios, calm, blând: „Văd că ați învățat repede limbajul de aici. Sper să-l uitați repede după ziduri“. Foloseam codul hoților. Desenatorul ăla Încerc să desenez. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
perioada colaborării sale antebelice la gazetele lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi - rămîne constantă; nu este vorba aici doar de antipatii ideologice (socialism vs. liberalism burghez), ci și de sensibilități artistice incompatibile. Oricum, dincolo de tonul pamfletar și de parti-pris-urile evidente, obiecțiile „contimporane” cu privire la dubioasele simpatii ale criticului sînt - privite din unghi modernist - valabile. În schimb, în nr. 12 al revistei Integral, la rubrica „Note-cărți-reviste”, Ilarie Voronca (încurajat la debut de Lovinescu, căruia tînărul Eduard Marcus îi datorează și pseudonimul) semnala entuziast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii Antologiei poeților de azi, invocînd exemplul chiar al celor două volume de la „Saggitaire Krà”: „Antologia «Nouei poezii franceze» de la Sagittaire? Dar cetiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași nelegat un astfel de câine. Uite... n-are nici măcar un lănțug cu numele lui. Hingherul a respins repede obiecțiile bătrânului. Takamori și Tomoe intenționaseră să-i facă o surpriză plăcută lui Higurashitei, dar acum ascultau ca trăsniți ce le spunea bătrânul. Gaston, care auzise totul, a ieșit din ascunzătoare. Îi venea să plângă. Ceilalți nu îl puteau privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și-a luat cort sau servitori ca să rămână peste noapte. Nu se aștepta să stea mai mult sau să se tocmească. Cum și-ar fi putut imagina că vestea cea bună și darurile lui îmbelșugate se vor lovi de vreo obiecție? Veștile despre Shalem și fiica lui Iacob se răspândiseră în oraș, dar ajunseseră și la corturile lui Iacob. Când a auzit că am fost făcută nevastă de prințul din oraș, Iacob n-a zis nimic și nici n-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l mai intereseze cu adevărat. Bruno, În ce-l privea, hotărâse să se Înscrie la Litere: Începea să i se aplece de demonstrațiile Taylor-Maclaurin și, mai ales, la Litere erau fete, o mulțime de fete. Tatăl lui nu avu nici o obiecție. Ca toți libertinii bătrâni, spre sfârșit devenea sentimental și Își reproșa amarnic că prin egoismul său Îi stricase viața lui Bruno; ceea ce de altfel nu era În Întregime fals. La Începutul lunii mai se despărți de Julie, ultima lui amantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
același atom de calciu; Michel era cel mai tânăr cercetător din echipă. Precise, riguroase, perfect documentate, experiențele lui Aspect aveau să cunoască un ecou considerabil În lumea științifică: pentru prima dată, după părerea generală, se Înregistra o respingere totală a obiecțiilor emise În 1935 de Einstein, Podolsky și Rosen față de formalismul cuantic. Inegalitățile lui Bell derivate din ipotezele lui Einstein erau clar Încălcate, rezultatele se potriveau perfect cu previziunile teoriei cuantelor. În consecință, nu mai rămâneau decât două ipoteze. Fie proprietățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
anxioliticelor a făcut progrese remarcabile. „Un centimetru cub vindecă zece sentimente.” Este exact lumea la care aspirăm astăzi, lumea În care, astăzi, am vrea să trăim. Știu bine, continuă Bruno cu un gest al mâinii, vrând parcă să respingă o obiecție pe care Michel n-o făcuse, că de regulă universul lui Huxley e prezentat ca un coșmar totalitar, iar cartea lui ca o denunțare virulentă; e pur și simplu o ipocrizie. Sub toate aspectele - control genetic, libertate sexuală, luptă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]