6,770 matches
-
Suze ca să-i cerem sfatul despre Tom, după care comandăm pizza. Și, culmea, Jess uită cu desăvîrșire să-mi spună cum ne-am putea face pizza singure, cu treizeci de pence. Pleacă În jurul orei unsprezece, zicînd că probabil sînt foarte obosită, și mă duc să mă culc, Întrebîndu-mă cît mai stă oare Luke. Probabil că se simte foarte bine de stă atît de mult. CÎnd, Într-un tîrziu, ușa se deschide brusc și lumina Îmi intră În față și mă face
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a ajuns Danny! Apoi ușile se dau În lături - și iată-l! E la fel de aschilambic ca Întotdeauna, și e Îmbrăcat În blugi vechi și cea mai cool geacă neagră din lume, cu o mînecă făcută din pînză de saltele. Pare obosit și are părul În toate direcțiile, Însă, În clipa În care mă vede, ochii albaștri i se luminează subit și Începe să alerge spre mine. — Becky! O, Doamne, uită-te la tine, spune el, strîngîndu-mă tare la piept. Arăți fantastic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
țip la el. Vreau să izbucnesc În hohote și să arunc cu ce-mi vine la mînă În el. — Luke, te rog... pur și simplu, du-te. Glasul Îmi e doar o șoaptă. — Nu vreau să vorbesc despre asta. SÎnt obosită. — Bine, ma spune, dar nu se clintește. Becky... — Ce? Luke se freacă pe față, de parcă ar Încerca să-și facă să dispară toate problemele. — Trebuie să plec la Geneva. La lansarea fondului de investiții De Savatier. Nu se putea Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Rebecca! Ridic ochii, ca În transă. Elinor pare că mai are un pic și face plici. — Vai, Elinor... Îmi pare rău, zic, uitînd orice ranchiună. A fost foarte drăguț din partea ta că ai trecut pe la mine, Însă acum sînt destul de obosită. Te rog treci odată pe la mine, pe la un ceai. Elinor s-a dezumflat brusc. Cred că tocmai Își aduna forțele pentru un conflict cu toate armele la vedere. — Bine, zice cu răceală. Stau la hotelul Claridge. Iată detaliile expoziției mele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să-mi dea un răspuns... să-mi spună... Și, brusc, Îmi vine ideea. Ne trebuie un turn Înalt, ca În filmele romantice. Și noi o să ne Întîlnim În vîrful lui, la miezul nopții... Nu. La ora aia o să fiu prea obosită. O să ne Întîlnim În vîrful turnului la... ora șase. O să sufle vîntul, o să cînte Gershwin și, În ochii lui, o să văd că a uitat-o definitiv pe Venetia. Și eu o să-i spun pur și simplu: „Vii acasă?“. Iar el
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe capul meu. Sincer să fiu, Becky... a fost plăcut să am un loc În care să mă pot refugia, pentru a uita de tot și de toate. Îmi ridic capul și Îl privesc atent pe Luke. E abătut. Și obosit, Îmi dau seama brusc. Foarte, foarte obosit. — Ce se Întîmplă aici? mă șterg pe față. Care-i necazul? Acum trebuie să-mi spui. — Arcodas, Îmi spune simplu. Dar credeam că totul merge ca pe roate, zic, uimită. Credeam că de-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a fost plăcut să am un loc În care să mă pot refugia, pentru a uita de tot și de toate. Îmi ridic capul și Îl privesc atent pe Luke. E abătut. Și obosit, Îmi dau seama brusc. Foarte, foarte obosit. — Ce se Întîmplă aici? mă șterg pe față. Care-i necazul? Acum trebuie să-mi spui. — Arcodas, Îmi spune simplu. Dar credeam că totul merge ca pe roate, zic, uimită. Credeam că de-asta vă deschideți alte filiale. — Regret din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vadă ascunsă după peruci. — Bună, Becky, zice cînd ies și mă amestec cu lumea din holul principal. Tocmai am văzut-o pe Suze, care probează vreo sută de chestii. Ai chef să bem un ceai? — Sinceră să fiu, sînt cam obosită, zic, În clipa În care o clientă aproape că-mi dă un cot În stomac. Cred c-ar fi bine să mă duc acasă, să mă odihnesc. Mă duc să zic „pa“. — Bună idee, mă aprobă Jess viguros. Păstrează-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
al lui Kant, un fel de accident inevitabil, de același tip cu manifestarea necesară, În domeniul dialecticii, a iluziei transcendentale. Dimpotrivă, pentru Humboldt, numai desfășurarea actuală a imaginației productive este cea care contează. Mai exact (și Îmi rog cititorul probabil obosit de această fastidioasă discuție să fie atent acum, căci urmează partea realmente importantă): pentru Kant, subiectivitatea reală, empirică (cea căreia noi Îi spunem În mod naiv eu), este importantă doar În măsura În care ea reprezintă, În act, matricea apriorică ce procesează/„vede
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
locului, Într-o facere ad-hoc, la care suntem invitați să participăm direct. Ceea ce cerea Horea era deci mai multă spontaneitate, mai multă viață. Nu demult, Ovidiu Însuși Îmi spunea că are impresia că formula noastră de lucru este oarecum uzată, obosită, și c-ar trebui ori s-o spargem, Încheind ciclul dezbaterilor, ori să găsim altă formă. Horea Poenar: Orice altceva! Corin Braga: Încât atunci când am aflat despre Cornel că este pe cale de a scrie un text șocant - așa circulau zvonurile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o reeducare cronică, dar nebrutală fizic, care va culmina ideologic cu instaurarea unui neostalinism (ceaușist). Această reeducare cred că a izbutit la noi, prin diferite mecanisme ideologice, prin diferite instituții, cu ajutorul ramificațiilor și controlului Securității, dar și al populației Înseși, obosită și hărțuită de teroare, care devenise dresată sau acceptase (prin pasivitate) obediența și resemnarea. Sigur că au mai existat opoziții și revolte, dar În general poporul român a fost până la urmă reeducat. Momente esențiale de revoltă au fost greva minerilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aceeași zi. Ce scenariu inițiatic poate fi acesta? Sunt generații de cercetători care s-au interogat asupra esenței baladei fără a putea da un răspuns definitiv. Să fie conservată În versurile populare imaginea unei zeități solare ce pleacă la culcare, obosită? Să fie presentimentul schimbării unui ciclu solar cu un altul, Întunecat? Urmele unui mister păgân? Antecamera unei tragedii menite să sfâșie calmul unui paradis necreștin? Câte ceva din toate, și poate nimic. Fiindcă, de fapt, printr-un efect de o mare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
moment restituită sub forma unei cărți, pentru că scriitorul a făcut publicistică foarte interesantă. Publică la un moment dat un text despre propria sa generație și spune că pentru generația sa revoluția a venit prea târziu - biologic vorbind, scriitorii erau deja obosiți, cu energia cheltuită. Dă un șir de exemple de oameni din generație care Înainte de a se confrunta cu probleme civice, de creativitate, s-au confruntat cu limitele unei energii care s-a epuizat În tot ceea ce a Însemnat cotidianul acela
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
explicitul, prozaicul trimit oarecum la maniera lui Ion Barbu din poemul După melci. Eul poetic este cel al unui copil ipotetic, închis în interiorul adultului și aflat în stare de latență: „Cred că atunci când dorm mă schimb total./ Îmi cade pielea obosită de lumină,/ Și de aceea brusc trezit sunt ireal/ Și fac mișcări stereotipe de mașină” (Dorm). Multe caracteristici prezente în poezie vor fi preluate în romanul Făptura (1975), unde universul ficțional nu este, așa cum pare la prima vedere, o proiecție
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
că oglinzile mint; până când, sfâșiat de stânci, îngerul se despică în două jumătăți, un bărbat și o femeie, care încearcă în sărutul lor unificator să redescopere în roșul buzelor „sângele îngeresc nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc, imposibilitatea de a reface androginul, ca expresie a unității
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
semnate de G.-M. impun în primul rând prin darul povestirii, firească, adesea captivantă. Scriitoarea imaginează situații foarte aproape de realitate, creează realist-mimetic un fundal al cotidianului lesne recognoscibil, pe care proiectează mici drame sentimentale care mobilizează atenția unui cititor nepretențios, obosit ori mai degrabă indiferent față de prea numeroasele complicații moderne ale narativității. Condiția femeii, în toate ipostazele - adolescentă, matură, prea matură, îndrăgostită, înșelată, dezamăgită, resemnată, în curs de reconstruire a speranței, mamă, mătușă, soție mai mult sau mai puțin adaptată situației
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
scăzut. Rezultatul este că visul american a suferit enorm, pierzând mult din puterea de atracție pe care a avut-o ca povestea care Îi unește pe americani. 2. Noul Pământ al Oportunității Dați-mi-i pe cei săraci, pe cei obosiți Gloatele Înghesuite doritoare să respire liber Rămășițele mizerabile ale țărmurilor prea populate Trimiteți-mi pe cei fără de adăpost, pe cei aruncați de furtună Îmi ridic lampa lângă poarta aurită 1. Aceste cuvinte au fost scrise de o tânără poetă americană
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
jumătatea secolului al XVII-lea, Europa nu mai era condusă de familii locale, pe picior de război Între ele, ci de state monarhice centralizate 21. Acumularea puterii economice În mâinile monarhului a fost primită adesea cu bucurie de către clasa țăranilor, obosiți să fie angrenați În războaie fără sfârșit Între nobilii feudali locali. Poporul, cel puțin pentru o perioadă, a fost dispus să suporte o domnie de mână forte dacă asta Însemna că viața de zi cu zi În localitățile lor era
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
copilului său „mă deranjezi”, interpretarea copilului ar trebui să fie „sunt rău”, ceea ce îl conduce pe acesta la o atitudine defensivă „nu sunt rău”, și deci ostilă părintelui. Dar dacă, spre exemplu, părintele îi spune copilului „sunt într-adevăr extrem de obosit și nu mă simt în stare să mă joc cu tine acum”, copilul va gândi probabil că „tata este obosit”, ceea ce descurajează reacțiile defensive și ostile la adresa părintelui și le încurajează pe cele afective și de apropiere (copilul se va
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
l-a folosit nu vă dă senzația că ideea nu este, în fapt, suficient de bună pentru ca echipa să se oprească la ea? Gândiți, prin similitudine o mulțime de alte situații: o persoană care spune pe un ton monoton și obosit: „Sunt încântat de sarcinile pe care mi le-ați repartizat” ori cineva care pe un ton răstit spune: „Dar nu sunt delocsupărat” nu vă vor induce ideea că, în fapt, lucrurile stau exact invers? Dacă ați ajuns la o astfel
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
esențial al condiționării aflat la baza proceselor de învățare. Astfel, s-a observat că animalele care trăiesc în captivitate și nu trebuie să-și vâneze prada pentru a se hrăni devin leneșe. La Chicago Brookfield Zoo, două pume deveneau foarte obosite doar în timpul mesei, astfel încât directorul adjunct al Grădinii Zoologice a decis să le schimbe programul de hrănire (fixat până atunci la intervale fixe) într-unul cu intervale variabile și să le determine pe cele două animale să „muncească” pentru obținerea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prozei de medii și a romanului de familie. Și evoluția lui Ș. este sinuoasă: scriitorul abordează rând pe rând romanul citadin și rural, mută același scenarii de la unul la altul, oferă replici ale propriilor scrieri etc. Cercul de ochi, Zeii obosiți (1969) și Dincolo (1970) sunt exerciții epice în care este stabilită tematica și se deprinde modelul prozei psihologice. Metafora „zeilor obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
și rural, mută același scenarii de la unul la altul, oferă replici ale propriilor scrieri etc. Cercul de ochi, Zeii obosiți (1969) și Dincolo (1970) sunt exerciții epice în care este stabilită tematica și se deprinde modelul prozei psihologice. Metafora „zeilor obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
este stabilită tematica și se deprinde modelul prozei psihologice. Metafora „zeilor obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz profilul feminității vulnerabile și orgolioase (Anca K.), iar în Dincolo trasarea procesului de autoculpabilizare, realizat sub forma monologului interior (modalitate caracteristică pentru Ș.), pe care și-l
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
sale odată cu refuzul de a accepta un post de conducere; celălalt, un istoric silit de împrejurări să devină muzeograf, se salvează proiectând un roman-document despre Marele Cronicar, personaj simbolic conceput ca alter ego. SCRIERI: Cercul de ochi, București, 1968; Zeii obosiți, București, 1969; Dincolo, București, 1970; Paralele, Iași, 1970; Ziua uitării, București, 1972; Așteptarea aproapelui, Iași, 1974; Speranța care ne rămâne, I-II, București, 1974-1977; Miezul și coaja, Iași, 1975; Dimineața, București, 1977; Când vine umbra, Iași, 1979; Sărutul pământului, București
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]