13,698 matches
-
limba legată. Nu reușea să scoată nici un cuvânt. — Ah, scuzați-mă! Ce să fac? Ce-aș putea face? În momentul În care lacrimile Începură să i se prelingă din colțurile ochilor, Keiko Kataoka Îi arse cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
i-a depărtat larg pulpele și a așezat-o așa pe canapea; apoi mi-a făcut semn din ochi să-i țin picioarele nemișcate. În timpul acesta, Noriko plângea În continuare, scuturată de convulsii, cerându-i bărbatului să o mângâie pe obraji, pe ceafă, să Îi maseze umerii, parcă pentru a evita să cadă Într-o panică și mai mare. După ce am reușit să-i leg picioarele cu niște curelușe din piele, bărbatul a Început să-i sărute interiorul coapselor scoțând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mult uitate. Bineînțeles, pentru așa ceva e nevoie și de timp, și de bani. Era din ce În ce mai epuizată. Mi-a povestit cum, Într-o seară, privindu-și fiica cum dormea liniștită, lacrimile au Început să i se prelingă, una după alta, pe obraji. I se scurgeau fără Încetare, Încât a trebuit să se Întoarcă Într-o parte pentru a nu cădea pe fața copilei. Lacrimile Îi țâșneau din ochi fără să știe motivul, fără a le putea opri, deși nu era deloc tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un pumn de ace În el. Am traversat holul până la ascensor, apoi am coborât la recepție și În tot timpul acesta simțeam că toate privirile erau ațintite asupra mea. Abia atunci mi-am dat seama că Îmi curgeau lacrimile pe obraji. La Început nu Înțelegeam de ce plâng, dar nu mă sinchiseam deloc de privirile curioase ale celor din jur. În timp ce mă Îndreptam spre stația de metrou, am Înțeles cauza lacrimilor mele. Nu puteam să cred: eram impresionat până la lacrimi. Aveam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de ordine și, din când În când, de pe hol sau din grădina de afară se auzeau zgomote de pași sau voci dând comenzi. M-am aplecat asupra Maestrului ca să văd dacă doarme sau nu și i-am mângâiat fruntea și obrajii. „Reiko, tu ești?“ a spus. „Dormi liniștită, ca de-obicei. Vise plăcute!“ Apoi m-a sărutat. Arăta foarte rău la față. Îmi frângeam mâinile de Îngrijorare neștiind ce puteam face pentru el, când a intrat În cameră Keiko. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bagă de seamă. Cucul îi tot aruncă pe ceilalți pui din cuib, dar părinții săi adoptivi continuă să-l hrănească. — Poate speră și ei că o să tacă și o să plece, am zis cu subînțeles, dar aluzia fu prea fină pentru obrazul gros al lui Bruno ca s-o priceapă. Mi-am aruncat ochii pe cuprinsul uneia dintre scrisori și apoi am citit-o din nou, mai atent. — Pur și simplu nu vor să bage de seamă. Ce corespondență e? — Hmm? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ești, se rățoi Becker, înfierbântându-se. Haide, vorbește cu mine, sau o să vorbești cu asta. Scoase un baston scurt de cauciuc din buzunar și îl lipi de fața lui Helmut. — Poliza a fost, țipă Helmut. Becker îl strânse tare de obraz: — Mai spune o dată. — Theodor Poliza. E fotograf. Are un studio pe Schiffbauerdamm, lângă Teatrul de Comedie. Pe el îl vreți. Dacă ne minți, Helmut, ne vom întoarce, zise Becker rulând cauciucul pe obrazul lui Helmut. Și nu numai că vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țipă Helmut. Becker îl strânse tare de obraz: — Mai spune o dată. — Theodor Poliza. E fotograf. Are un studio pe Schiffbauerdamm, lângă Teatrul de Comedie. Pe el îl vreți. Dacă ne minți, Helmut, ne vom întoarce, zise Becker rulând cauciucul pe obrazul lui Helmut. Și nu numai că vom da foc depozitului tău, ci și ție. Sper că ai priceput asta, spuse și îl împinse deoparte. Helmut se tamponă cu batista la gura plină de sânge: — Da, domnule, zise el, înțeleg. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu te-am mai văzut de mult pe aici. Unde te-ai ascuns? — Nu mai sunt la Moravuri, explică el, sărutând-o pe obraz. — Ce păcat. Și erai atât de bun la asta. Îmi aruncă o privire de parcă era hârtie de turnesol, gata să-și schimbe culoarea dacă eram ceva care ar fi putut păta covorul scump: — Și pe cine ai adus la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ne întâmpină în biroul său impresionant de la ultimul etaj. Locul avea o asemenea înfățișare, încât mai că mă așteptam să-l văd cu o sabie în mână; într-adevăr, când se întoarse într-o parte, am observat că avea pe obraz o cicatrice dintr-un duel. Ce mai e pe la Berlin? întrebă el liniștit, oferindu-ne câte o țigară din cutia lui. Pe a lui și-o potrivi într-un portțigaret din lemn de trandafir care semăna mai mult cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lumea spiritelor. Dați-mi voie să vă fac cunoștință cu Reinhard Lange. Este proprietarul revistei aceleia pe care i-am lăsat-o soției dumneavoastră. — A, da, Urania. Așadar, iată-l acolo, scund și îndesat, cu o gropiță într-unul dintre obraji și cu buza de jos în afară, ca și cum te-ar fi provocat să-l pocnești sau să-l săruți. Părul lui blond era bine dat peste cap, deși era ca de bebeluș pe lângă urechi. Nu avea sprâncene, iar ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ținea un baston cu mâner din fildeș, ornat cu sculpturi ciudate pe toată lungimea sa, dintre care unele erau la fel cu inelul său. Fizic, semăna cu o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o părere, cu obrajii ca de hamster, cu gura cuiva care suferă de indigestie și bărbia trasă înapoi; dar era mai gras, și în timp ce Reichsführer-ul îți amintea de un șobolan miop, trăsăturile lui Weisthor aduceau mai mult cu un castor, un efect care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lovească pentru a se elibera din strânsoarea lui Becker, dar fără folos, iar pe măsură ce Becker trăgea, Lange sărea în jos pe scări pe fundu-i gras. Când lovi podeaua, Becker se înfipse în moaca lui și începu să-l tragă de obraji spre urechi. Când zic să deschizi ușa, deschizi afurisita de ușă! Apoi își puse toată mâna peste fața lui Lange și îl lovi tare cu capul de scară. — Ai priceput asta, poponarule? Lange protestă zgomotos și Becker îl apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Penal German, am spus eu. Becker cită secțiunea din memorie: — „Orice bărbat care se complace în activități indecente ilegale cu alt bărbat, sau care participă la astfel de activități, va fi pedepsit cu închisoarea.“ Becker îl strânse în joacă de obraz cu degetele și adăugă: Asta înseamnă că ești arestat, grăsan futăcios în cur ce ești. — Dar este inadmisibil. N-am scris niciodată nici o scrisoare nimănui. Și nu sunt homosexual. Nu ești homosexual, îl îngână Becker, mârâind. Iar eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei. Clipind, ochii ei se deschiseră, triști și împăienjeniți de lacrimi. Își puse mâna pe obrazul meu și apoi pe ceafă, trăgându-mă în jos spre gura ei. — Trebuie să vorbesc cu tine, i-am spus trăgându-mă înapoi. Ea își apăsă degetul pe buzele mele: Știu că e moartă, îmi zise. Am terminat cu plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie limba, el și-o mușcă cu dinții și-i scuipă în obraz o bucățică. Chiar dacă aceeași anecdotă i se mai atribuie și lui Zenon din Elea, să reținem că istorioara face din Anaxarh un om pe care puterea nu-l sperie, pe care cei puternici nu-l impresionează, care nu se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face. Comandantul și pilotul se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
hornul șui Leasa ochilor verzui. Și-mi ziceam în gînd: "Dar el, Melcul, prost, încetinel? Tremură-n ghioacă, vargă, Nu cumva un vânt să-l spargă; Roagă vântul să nu-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a întins cheile, vădit tulburat, neștind ce să spună, ce să facă cu mâinile tremurânde. - Dragul meu! Ce mă fac eu fără tine!? Mi-a fost peste puterile mele să-mi stăpânesc lacrimile care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. - Nu înțeleg de ce plângi. Oare nu asta ți-ai dorit? Mă privea într-un fel ciudat, știam că și în sufletul lui se ducea o luptă, se surpau vise, altare... S-a apropiat de mine și m-a strâns cu
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
cu o montură frumoasă filigranată în mijlocul căreia trona un smarald. - Hai! Să aud explicațiile. - Ce, ce vrei să spui? E inelul meu! - Da? Atunci scoate-l să vedem al cui nume este gravat în interior! De la roșeață ce-i împurpurase obrajii când venise spre ușă și până în momentul acesta fața ei trecuse, pe rând, prin toate culorile curcubeului ajungând în final la culoarea străvezie a unui cadavru... Simțea că rămâne fără aer. Seara debutase atât de frumos iar acum totul se
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
mă las ademenită, De fantasme și balauri, ce stau să mă înghită. Trenu-n care m-am suit, nu vrea să mai oprească, O gară iată a trecut, o alta stă să crească, Și bucuria ce-o simțeam, cum 'mi-ncălzea obrazul, Bate-acum la alte porți, brusc a schimbat macazul. Odată, dragostea cântam sub cerul plin de stele, Lumina lunii o primeam, în gândurile mele. Și visele țeseam în doi, din fire de mătase, Îndrăgostiți pluteam pe-un râu, din raze albicioase
LIBERĂ DE TINE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364371_a_365700]
-
plânse-ades de bucurie, Cand te-ntâlneam, pe-un colț de stea, ce-mi stă ca mărturie. Mi-e dor de mine să mă simt, cum mă simțeam cu tine, Topită într-un zâmbet frânt de-un suspin ce-ți aparține. Obrazul tău lângă al meu, nimic nu le desparte, Suflarea-ți, palid alizeu, căldura mi-o împarte. Și trupul tău, aș vrea acum, să mi-l apropii încă, Cuvântul și dorința ta să fie-a mea poruncă. Mi-e dor de
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
și toamna trupului pe firul vieții își încrucișează cărările. martor mut, privesc scurgerea nisipului din clepsidră... Marinarul Sub razele lunii, corabia despică valurile, marea dezlănțuită mușcă sălbatic din carenă. Pe punte, căpitanul scrutează atent cerul, stelele își scutură pulberea pe obrajii lui împietriți. Referință Bibliografică: Timpul / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364385_a_365714]