3,209 matches
-
autorități, instituții publice, organizații internaționale, persoane juridice private 6. Definirea sumară a atribuțiilor postului: ................................ B. Cerințele postului 1. Categoria de personal care poate ocupa postul: ......................... 2. Gradul profesional/gradul militar și clasa necesar(e)*6) ocupantului postului: 3. Pregătirea necesară ocupantului postului: 3.1. pregătire de bază: ........................................; 3.2. pregătire de specialitate: .................................... 3.3. alte cunoștințe: ..................................... 3.4. autorizații speciale pentru exercitarea atribuțiilor: ............................; 3.5. limbi străine: nivelul de cunoaștere pentru citit/scris/vorbit: .......................... 4. Experiență: 4.1. vechime în muncă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205623_a_206952]
-
a întocmit fișa postului - numele, prenumele, funcția, semnătura și data. II. ÎNDRUMARUL DE COMPLETARE A FIȘEI POSTULUI 1. Reguli generale pentru redactarea fișei postului: - se va evita înscrierea informațiilor care nu sunt strict necesare; - se va urmări înțelegerea clară de către ocupantul postului a sarcinilor și responsabilităților ce îi revin; - se va utiliza un stil direct și accesibil, cu termeni preciși, pe cât posibil fără a face abuz de termeni tehnici sau neologisme; - se vor utiliza fraze simple, cu un minim de complexitate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205623_a_206952]
-
doar pentru posturile cu solicitări │apt pentru funcții de conducere │ │privind │fizice și psihice intense/deosebite, de exemplu, C. Condiții 1. locul de 3. deplasări │Deplasări curente: 5. riscuri D. Descrierea│Conținutul acestui modul se întocmește de către șeful nemijlocit al ocupantului postului,│ │sarcinilor, │în funcție de datele culese din analiza postului; se interzice formula "execută și alte sarcini". E. Standarde │Completarea acestui modul este facultativă; Cât de bine, complet sunt îndeplinite atribuțiile;│lucrări corecte, coerente, aplicabile,│ │calitativi │gradul de autonomie față de șeful direct
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205623_a_206952]
-
Iași o scurtă perioadă, apoi se stabilește la Pucioasa, jud. Dâmbovița, unde a murit în 1955. Este înhumată la cimitirul Bellu din București, în parcela Eroilor Patriei. În memoriile sale descrie, în principal, năzuințele Basarabiei de a se desprinde de ocupantul sovietic, acestea fiind o cronică fidelă a unei epoci din istoria zbuciumată a Basarabiei. Amintirea ei a rămas mereu vie în sufletele zecilor de promoții de eleve de la Școala Eparhială. Au trecut peste 60 ani de la primul refugiu al basarabenilor
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
care, asigurând continuitatea orientării politice și culturale, se află prim-redactorul Ion Popescu și secretarul de redacție B. Marian. După intrarea trupelor germane în București U. își suspendă apariția. Clădirea în care se aflau redacția și tipografia este confiscată de ocupanți, care vor tipări aici ziarele aservite lor. După doi ani U. reapare sub direcția lui Stelian Popescu, dar Virgil N. Dărăscu obține sprijinul Consiliului de administrație și va conduce ziarul între decembrie 1918 și mai 1919. Stelian Popescu revine la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
era un fervent susținător al Franței și (cum spunea el) al "superbei" Serbii. A condamnat violentul bombardament al artileriei împotriva Belgradului, făcîndu-l răspunzător pe Tisza pentru aceasta. În iarna lui 1914, atunci cînd armata sîrbă și-a eliberat țara de ocupanți, Iorga remarca: "și Dumnezeu a coborît de pe tronul Lui și l-a înălțat pe cel umil". A urmat o campanie de simpatie față de Serbia în cadrul Institutului de Studii Sud-Est Europene și în "Revista istorică" (care și-a început apariția în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oraș. Monedele europene erau, majoritatea, devalorizate; chiar dacă n-ar fi fost, banii lichizi nu-i atrăgeau pe țărani: nu aveau ce să cumpere cu ei. Mâncarea a apărut astfel pe piața neagră, la prețuri pe care numai bogătașii, criminalii și ocupanții și le puteau permite. Între timp, oamenii sufereau de foame și se Îmbolnăveau. În Grecia anului 1945, o treime din populația orașului Pireu suferea de conjunctivită granuloasă, provocată de deficiența acută de vitamine. În timpul epidemiei de dizenterie din Berlin din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
serii nemaivăzute de conflicte sângeroase, În interiorul granițelor statale. În multe cazuri, ocupația străină a germanilor, rușilor sau italienilor care a urmat a facilitat și a legitimat urmărirea obiectivelor politice și a antagonismelor de dinainte de război, cu mijloace noi și violente. Ocupanții nu erau neutri, desigur. În general, ei s-au alăturat unei facțiuni din statul ocupat, luptând Împotriva unui inamic comun. Astfel, o grupare politică sau o minoritate etnică dezavantajată În viața politică pe timp de pace au putut exploata noile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
civil, și Încă unul extrem de nimicitor. Pentru Iugoslavia, semnificația etichetelor convenționale - colaboraționist, partizan - rămâne impenetrabilă. Ce era Draža Mihailoviæ, liderul sârb al partizanilor cetnici 9? Un patriot? Un partizan? Un colaboraționist? Ce-i determina pe oameni să lupte? Rezistența Împotriva ocupantului (german, italian)? Dorința de a se răzbuna pe adversarii politici din statul iugoslav interbelic? Conflictele comunitare dintre sârbi, croați și musulmani? Obiectivele prosau anticomuniste? Pentru cei mai mulți, motivele se Împleteau. Astfel, regimul ustaș al lui Ante Paveliæ În statul-marionetă croat a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale, schimburi economice și chiar o armată - toate interzise de germani și funcționând În afara legii, cu riscuri imense pentru cei implicați. și exact asta era ideea. Ca să trăiești normal În Europa ocupată, trebuia să Încalci legea: În primul rând legile ocupanților (interdicțiile de circulație, regulile de călătorie, legile rasiale etc.), dar și legile și normele convenționale. Majoritatea oamenilor obișnuiți, neavând acces la produsele agricole, erau obligați să recurgă la piața neagră sau la trocul ilegal pentru a-și hrăni familia. Furtul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
popularitatea acuzei și plăcerea dușmănoasă pe care o suscitau pedepsele demonstrează că, pentru femei, ca și pentru bărbați, ocupația a fost resimțită În primul rând ca o umilință. Jean-Paul Sartre descria colaborarea În termeni deliberat sexuali, ca „supunere” În fața puterii ocupantului; În numeroase romane din anii ’40, colaboraționiștii sunt fie femei, fie bărbați slabi („efeminați”), seduși de farmecul viril al stăpânitorilor teutoni. Răzbunându-se crunt pe femeile pierdute, francezii Încercau să Înăbușe amintirea incomodă a neputinței lor personale și colective. Acte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zvonului că un copil din localitate a fost răpit și omorât În cadrul unui ritual. Într-un sens, și aceste acte erau Îndreptate Împotriva colaboraționiștilor, pentru că, În ochii multor polonezi (inclusiv ai foștilor partizani antinaziști), evreii erau suspectați de afinități cu ocupantul sovietic. Nu se cunoaște numărul exact al oamenilor uciși În primele luni de epurări și execuții „neautorizate” din estul Europei, ocupat de sovietici, sau din Iugoslavia. Dar reglarea haotică de conturi a fost de scurtă durată. Nu era În interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietic sau fusese transferat Poloniei. Între timp, Germania de Vest era potopită de refugiați flămânzi și dezmoșteniți. Restricțiile asupra dezvoltării urbane sau industriale puteau menține Germania În prostrație, dar nu o puteau hrăni sau reconstrui. Această sarcină, deloc neglijabilă, revenea ocupanților victorioși. Mai devreme sau mai târziu, ei aveau să transfere această responsabilitate asupra germanilor Înșiși, moment În care vor trebui lăsați să-și reclădească economia. La aceste preocupări, criticii americani ai radicalei soluții inițiale adăugau Încă o observație. Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germanilor responsabilitatea În problemele interne. Acest lucru le-a conferit tinerilor politicieni germani mult mai multă influență decât puteau spera să aibă la sfârșitul războiului, iar ei au folosit-o fără ezitare, sugerând că, dacă situația nu se Îmbunătățea, iar ocupanții nu le urmau sfaturile, nu puteau fi trași la răspundere pentru orientarea politică viitoare a națiunii germane. Din fericire pentru Aliații vestici, politica de ocupație comunistă din Berlin și din teritoriile est-germane aflate sub control sovietic nu erau de natură
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
controlul țării - sau măcar al zonei de ocupație - altfel decât prin forță. În alegerile municipale de la Berlin din 20 octombrie 1946, candidații comuniști s-au plasat mult În urma social-democraților și creștin-democraților. După aceea politica sovietică s-a Înăsprit vizibil. Dar ocupanții vestici Începuseră să aibă propriile dificultăți. Până În iulie 1946, Marea Britanie a trebuit să importe 112.000 tone de grâu și 50.000 tone de cartofi pentru a hrăni populația din zona pe care o ocupase (nord-vestul urbanizat și industrializat al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și suspiciune. Nu era o experiență nouă În regiune. Dar anti-guvernarea comunistă se remarca prin cinism: abuzurile tradiționale erau acum migălos Înveșmântate Într-o retorică a egalității și progresului social, ipocrizie de care se lipsiseră atât oligarhii interbelici, cât și ocupanții naziști. și, Încă o dată, această proastă administrație servea unei puteri străine, ceea ce a făcut Uniunea Sovietică odioasă dincolo de propriile granițe. Sovietizat, Estul european s-a Îndepărtat constant de jumătatea vestică a continentului. În timp ce Europa de Vest se pregătea să intre Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
modernității - nazismul, comunismul și „americanismul”. Iar importanța crescândă a Republicii Federale la extremitatea estică a alianței amintea nelămurit rolul autoatribuit al Germaniei naziste ca pavăză a Europei În fața hoardelor asiatice din URSS. Mai mult, americanizarea Germaniei de Vest și omniprezența ocupanților străini contrastau cu Germania aseptică din imaginarul popular, alimentat la Începutul anilor ’50 de filmele nostalgice din producția internă. Aceste așa-numite filme despre patrie (Heimat) erau de obicei plasate În decorul muntos din sudul Germaniei și spuneau povești despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1956) și multe altele În același stil - evocă un ținut și un popor netulburate de bombe sau refugiați, o „Germanie profundă” sănătoasă, rurală, fericită, pură și blondă. Atemporalitatea lor sugera În mod plăcut o țară și un popor libere de ocupanții din Vest și din Est, dar și fără vină, neîntinate de trecutul recent al Germaniei. Filmele Heimat reflectau paseismul și provincialismul de la Începuturile Republicii Federale și dorința sinceră a nemților de a fi lăsați În pace. Demobilizarea germanilor era probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Piesa lui Peter Weiss Vietnam-Discourse (1968) reprezintă o paralelă explicită Între SUA și naziști. Dacă America nu era mai bună decât regimul hitlerist - cum zicea un slogan, US=SS -, atunci Germania devenea un fel de Vietnam: ambele țări divizate de ocupanți străini, prinse la mijloc În conflictul altora. Această retorică le permitea radicalilor vest-germani să disprețuiască Republica de la Bonn atât pentru afiliația imperialist-capitalistă din prezent, cât și pentru cea fascistă din trecut. Mai grav, permitea stângii radicale să recicleze ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impuseseră țării o imagine de sine falsă. În cuvintele regizorului de film Hans-Jürgen Syberberg, nația fusese „dezmoștenită și deposedată spiritual... trăim Într-o țară fără patrie, fără Heimat”. Tenta clar naționalistă a terorismului german de extremă stângă - faptul că viza ocupantul american, corporațiile multinaționale și ordinea capitalistă „internațională” - atingea o coardă sensibilă, ca și afirmația teroriștilor că germanii erau acum victimele manipulării și intereselor altora. Un val de filme, discursuri, cărți, programe TV și discuții publice au abordat În acei ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acțiuni parțial sau majoritar. Le-au urmat monopolurile „naturale”, precum rețeaua de telecomunicații, energia și transportul aerian, Începând cu vânzarea British Telecom În 1984. Guvernul a vândut și mare parte din fondul public de locuințe constituit după război; la Început ocupanților, apoi oricărui cumpărător. Între 1984 și 1991, În Marea Britanie s-au tranzacționat o treime din toate bunurile privatizate din lume (după valoare). În ciuda lichidării aparente a sectorului public, procentul din PIB-ul britanic dedicat cheltuielilor publice În 1988 (41,7
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
restricții asupra drepturilor civile sau politice ale unor astfel de oameni, cât timp ar fi trebuit să se aplice ele și până la cel nivel al ierarhiei? Aceste Întrebări erau, În linii mari, asemănătoare celor cu care se confruntaseră Aliații ca ocupanți ai Germaniei postbelice, când au Încercat să pună În aplicare programul de denazificare - cu diferența că după 1989 deciziile erau luate nu de o armată de ocupație, ci de părțile direct implicate. Era o problemă spinoasă. A doua era chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al francofonilor asupra puterii și influenței, felul În care elita valonă și-a Însușit toate pârghiile autorității politice și culturale. Naționaliștii flamanzi și-au asumat consecvent un rol comparabil cu cel al slovacilor din fosta Cehoslovacie - mergând până la colaborarea cu ocupantul În al doilea război mondial, În speranța că de la masa nazistă vor pica oarece firimituri de autonomie separatistă. Dar În anii ’60 rolurile s-au inversat: Flandra era prezentată acum de politicienii naționaliști nu după imaginea Slovaciei Înapoiate și defavorizate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
000 de deportați, 25.000 de supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată cuvântul evreu. Conform legislației promulgate În 1948, termenul déportés le putea fi aplicat numai cetățenilor sau rezidenților francezi deportați din motive politice sau pentru că au opus rezistență ocupantului. Nu se făceau distincții În funcție de lagărele În care au fost trimiși oamenii sau de soarta care-i aștepta la destinație. Copiii evrei ferecați În trenuri și expediați la Auschwitz pentru gazare au fost numiți În documentele oficiale „deportați politici”. Printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
totuși Înspăimântător. Exista Însă o diferență. Ca polonez, era dificil să supraviețuiești sub ocupația gemană, dar În principiu posibil. Ca evreu, nu era exclus să supraviețuiești sub ocupația germană - dar În principiu imposibil. Acolo unde un regim-marionetă local colaborase cu ocupanții naziști, victimele sale erau comemorate cum se cuvenea. Puțină atenție era acordată Însă procentului disproporționat de evrei din rândul victimelor. Existau categorii naționale („unguri”) și mai ales categorii sociale („muncitori”), Însă etichetele etnice și religioase erau evitate meticulos. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]