5,154 matches
-
ontologică a lui Ingarden, unde opera de artă este o concretizare a acestor "multiplicități" și, astfel, ea se prezintă ca un individual. Din acest motiv, înțelegerea operei ca individual necesită o stratificare în funcție de tipul operei de artă. Pericolul unei stratificări ontologice survine din posibilitatea interpretării operei ca idee superioară sau ideală, întrucât arhitectonica operei se poate impune ca model valid universal. De aceea se impune o stratificare ontologică numai prin posibilitatea unei analize deschise a operei. Opera rămâne deschisă pentru că este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca individual necesită o stratificare în funcție de tipul operei de artă. Pericolul unei stratificări ontologice survine din posibilitatea interpretării operei ca idee superioară sau ideală, întrucât arhitectonica operei se poate impune ca model valid universal. De aceea se impune o stratificare ontologică numai prin posibilitatea unei analize deschise a operei. Opera rămâne deschisă pentru că este potențialitate, în timp ce produsul final este caracterizat de actualitate întrucât arta este determinată de energeia (faptul-de-a-fi-în-acțiune). Opera este ceva ce se află mereu în acțiune și, prin urmare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă are un conținut care poate fi stratificat în funcție de exigențele ontologiei artei. Acest lucru aduce cu sine o dualitate între operele concrete, care sunt suficiente prin ele însele, și operele abstracte, care nu sunt suficiente prin ele însele. Diferența ontologică dintre cele două forme de opere este diferența implicită dintre natura reală și cea ideală. Miza cercetării este aceea de a lămuri problematica existenței operei de artă, ca obiect suficient prin sine însuși. Existența sau modurile de a fi ale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
entităților artistice și estetice și le multiplică în statut. Conform ontologiei putem indentifica mai multe moduri de a fi ale entităților: absolută, ideală, reală sau intențională. În cadrul acestor moduri de existență voi lua în considerare două moduri diferite de sisteme ontologice aplicate entităților artistice. În primul rând, modelul ontologic al lui Hartmann care prezintă mai multe niveluri ale realității în spirit, în al doilea rând, modelul ontologic al lui Ingarden unde obiectele artistice sunt entități (intenționale) spațio-temporale. Opera de artă este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
statut. Conform ontologiei putem indentifica mai multe moduri de a fi ale entităților: absolută, ideală, reală sau intențională. În cadrul acestor moduri de existență voi lua în considerare două moduri diferite de sisteme ontologice aplicate entităților artistice. În primul rând, modelul ontologic al lui Hartmann care prezintă mai multe niveluri ale realității în spirit, în al doilea rând, modelul ontologic al lui Ingarden unde obiectele artistice sunt entități (intenționale) spațio-temporale. Opera de artă este, așadar, un construct complex ce cuprinde o sumă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
În cadrul acestor moduri de existență voi lua în considerare două moduri diferite de sisteme ontologice aplicate entităților artistice. În primul rând, modelul ontologic al lui Hartmann care prezintă mai multe niveluri ale realității în spirit, în al doilea rând, modelul ontologic al lui Ingarden unde obiectele artistice sunt entități (intenționale) spațio-temporale. Opera de artă este, așadar, un construct complex ce cuprinde o sumă de dimensiuni existențiale reale și imaginare și are o caracteristică interioară de tip fenomenal. Modelele ontologice amintite nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
rând, modelul ontologic al lui Ingarden unde obiectele artistice sunt entități (intenționale) spațio-temporale. Opera de artă este, așadar, un construct complex ce cuprinde o sumă de dimensiuni existențiale reale și imaginare și are o caracteristică interioară de tip fenomenal. Modelele ontologice amintite nu sunt decât un pas spre înțelegerea și justificarea entităților suficiente ale operelor de artă, urmând ca manifestarea lor să o explicăm la nivelul subiectului inter-relațional. 2. Natura și ontologia operei de artă Cercetarea ontologică a operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de tip fenomenal. Modelele ontologice amintite nu sunt decât un pas spre înțelegerea și justificarea entităților suficiente ale operelor de artă, urmând ca manifestarea lor să o explicăm la nivelul subiectului inter-relațional. 2. Natura și ontologia operei de artă Cercetarea ontologică a operei de artă trebuie să stabilească natura operei și să înțeleagă amplificarea ei. Din acest motiv trebuie sa definim ideea de operă, ideea de artă printr-o raportare la noile forme 9 de artă. Istoric vorbind, termenul de operă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei de artă nu sunt autonome, întrucât proprietățile caracteristice sunt generale și aplicabile totodată altor obiecte. Începând cu Platon și Aristotel artele au început să fie caracterizate ca forme reprezentaționale sau imitative, ceea ce înseamnă că se află într-o relație ontologică de dependență cu obiectul lor fizic care, la rândul său, se află într-o relație ontologică cu forma artei. Ceea ce dă valoare operei este ideea de finalitate. Dar perceptual vorbind arta este aparența aparenței a ceea ce este real și, prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Începând cu Platon și Aristotel artele au început să fie caracterizate ca forme reprezentaționale sau imitative, ceea ce înseamnă că se află într-o relație ontologică de dependență cu obiectul lor fizic care, la rândul său, se află într-o relație ontologică cu forma artei. Ceea ce dă valoare operei este ideea de finalitate. Dar perceptual vorbind arta este aparența aparenței a ceea ce este real și, prin urmare, nu poate fi supusă înțelegerii. De aceea la Platon artele trebuie să servească unei moralități
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
permanentă relație de mediere între intelect și senzație. Pentru că nu orice obiect poate fi considerat artă înseamnă că avem nevoie de un sistem axiologic pentru a reuși să delimităm obiectele obișnuite de obiectele de artă. Acest sistem pornește de la categoria ontologică de calitate. O astfel de necesitate survine mai ales în urma faptului că definițiile contemporane despre arta ceativă sau fine art trebuie să respecte condiția de calitate prin care se poate ajunge la o experiență estetică. Iar scopul artei devine vizibil
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dependentă de conștiință, în timp ce ea există sub forma unei expresii. În acest punct arta se apropie de fenomenologie care a dus la înțelegerea artei ca un mod de auto-expresie și, mai târziu, prin Ingarden și Gadamer, arta a fost interpretată ontologic. Totodată, ideea de infinitate a artei a dus la apariția unor teorii cum e cea a lui George Dickie 14, adică la o teorie instituțională a artei. Indiferent de definițiile și de înțelesurile artei dobândite în decursul istoriei ei, arta
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un proces ce pornește de la stil și formă și ajunge să cuprindă valori și nevoi noi. Există anumiți factori externi care continuă și amplifică o anumită stare estetică, așa cum se întâmplă în ceremoniile religioase, prin care se dobândește o încurcătură ontologică între artele cu interes estetic și cele pur ritualice. Însă, anumite opere nu sunt nimic mai mult decât individualități sociale care au la bază o formă universală derivată din însăși ideea de bază a operei de artă. Opera de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ritualice. Însă, anumite opere nu sunt nimic mai mult decât individualități sociale care au la bază o formă universală derivată din însăși ideea de bază a operei de artă. Opera de artă trebuie să aibă o trăsătură specifică pentru ca analiza ontologică să poată să-i explice existența individuală. Prin urmare, în cazul ontologiei realiste este necesar a se arăta cum se face că operele sunt entitățile care, odată create și aduse în existență, nu mai depind de niciun factor extern. În
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
explică existența individuală a unei arte ci arată modul ei de apariție și manifestările sale. Ontologia trebuie să intre în preexistența operei de artă pentru a putea explica individualul sau exteriorul înțeles ca operă de artă. Preexistența operei este condiția ontologică care generează o operă de artă independentă de subiect. Existența operei de artă produce o sferă a singularității din care este exclusă orice formă de concretizare, iar opera este liberă prin indiferența ei față de subiect. Prin urmare, existența operei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
profundă pe care o întâlnim la Schelling 17: arta ca formă a idealului. Dacă încercăm să explicăm natura operei de artă ca întreg putem cădea în astfel de pericole. De aceea o stratificare a operei de artă este o condiție ontologică în analiza artei. Existența artei trebuie explicată prin intermediul unei deconstrucții care ne duce la tropii esențiali. În acest sens, Hartmann observă două straturi esențiale: primul strat este prim-planul operei care oferă baza operei (materia operei), iar al doilea este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
problema obiectului artistic, la Ingarden avem trei caracteristici majore: în primul rând opera de artă este un obiect intențional, în al doilea rând opera de artă este mereu divizată în straturi (strata) și, în ultimul rând, subiectul formează, la nivel ontologic, o concretizare a operei de artă prin care putem cunoaște intențiile artistice ale creatorului, în același timp opera devine cunoscută într-un mod intim, adică prin experiențele subiective. Conceptul de strata este indispensabil pentru a stabili condițiile prin care putem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are nevoie de nicio relație exterioară pentru a exista. Relația dintre Ingaden și Hartmann este o relație intimă în care regăsim problema apercepției operei de artă. Pentru a putea ajunge la singularitatea operei de artă trebuie să interogăm, prin cercetarea ontologică, problemele particulare ale artei. Prin această cercetare a problemelor fundamentale ale artei și ale operei de artă vom ajunge la adevărata esență a unui obiect (artistic). 3. Obiectul și obiectivitatea operei de artă Prin natura sa, opera de artă se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
are o natură unitară și singulară, iar reprezentarea la care este supus îi conferă o natură dublă: una restrânsă, prin care desemneză ceva real considerat cel mai aproape de adevăr, și o natură deschisă, prin care desemnează ceva abstract. O abordare ontologică a conceptului de obiect va aduce în vedere faptul că el nu semnifică un concept, adică un existent prin sine însuși, ci mai degrabă are semnificația de substanță într-un sens mai restrâns, ca un existent independent, având în continuare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ceva la care noi ne referim atunci când exprimăm o existență. Astfel, obiectul este condiția de existență a obiectului, statutului pre-ontologic a ceea ce va urma să capete anumite proprietăți și să devenă o operă de artă. Obiectul văzut ca o condiție ontologică a artei are o latură fenomenală. Obiectul ca existent este un fenomen care aduce cu sine o serie de semnificații ce pot creea confunzii. Obiectul se va afla mereu într-o dispută între abstract și concret sau între universal și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezintă simboluri culturale. Nu găsim nimic în ele care să fie dependent de conștiință, ele sunt interpretate simbolic. Deci obiectivitatea lor se caracterizează printr-o îndepdendeță față de conștiință, iar condițiile lor de existență sunt adevărate și infailibile. Obiectivitatea presupune realitatea ontologică a obiectelor și a faptelor existente independente de conștiință. 4. Identificarea și determinarea temei centrale: ontologia operei de artă Obiectul dihotomic al operei de artă necesită o explicare a statului său ontologic. Dacă obiectul operei este un fel de entitate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
existență sunt adevărate și infailibile. Obiectivitatea presupune realitatea ontologică a obiectelor și a faptelor existente independente de conștiință. 4. Identificarea și determinarea temei centrale: ontologia operei de artă Obiectul dihotomic al operei de artă necesită o explicare a statului său ontologic. Dacă obiectul operei este un fel de entitate, atunci ontologia operei de artă va trebui să arate ce fel de entitate precede opera de artă sau ce fel de entitate este opera de artă. Fie că opera de artă este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sunt reflectate prin intermediul structurilor interioare artei, adică prin intermediul entităților sale. Dar entitatea operei trebuie analizată în raport cu stările mentale ale artistului și/sau ale contemplatorului. Astfel, este nevoie de o introspectie reversivă a operei care să pună la dispoziție, pentru cercetarea ontologică, posibilitățile de existență și modalitățile prin care ceva este adus în existență. Astfel, ontologia nu va cerceta conceptul de artă, ci insușirile pe care un obiect le îndeplinește pentru a deveni o operă. În același timp se va pune problema
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în cazul pluralității artei: există o singură entitate care dobândește înfățișări multiple ale artei sau există mai multe tipuri de entități ce stau la baza unui anumit tip de artă. Nu toate operele de artă au la baza același statut ontologic pentru că ele diferă în statut. Acest lucru ridică problema copiei și anume, diferențierea care se face între arta originală și copia ei ulterioară. Fie că vorbim de o pictură, de o sculptură sau de o poezie, ele se prezintă contemplatorului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
definească. În Streit 20 II/1,62 Ingarden își propune ca prin ontologie să descopere structurile entității demonstrând îndependența entității universale față de aportul nostru subiectiv. Același drum al demonstrației este parcus și în cadrul operei literare, unde Ingarden își axează învestigația ontologică pe obiectul de artă în sine, îndependent de stările mentale ale subiectului. Pentru Ingarden, la baza operei literare stau aceleași principii ontologice care determină întreaga existența. Arta deschide pentru subiect un univers necunoscut din care omul face parte, dar de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]