KorAP: Find »[drukola/base=ostaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...154 >

3,831 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu te mai poți bizui decât pe tine însuți!” Tanaka întrebă dacă satele fuseseră părăsite din pricina foametei. Nu din pricina foametei. Înaintașul nostru pe nume Cortez a ras de pe fața pământului aceste ținuturi indiene cu mai puțin de o sută de ostași, zise Velasco mândru parcă de răspunsul său. „Ce rost are să mă tot gândesc?” își zise samuraiul în timp ce se legăna în șa. „Un om fără prea multă minte ca mine ar face bine să se gândească doar la îndeplinirea sarcinii sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acest rege al Spaniei? — De ce nu? Velasco își arboră obișnuitul lui zâmbet încrezător. Doar sunteți solii Japoniei... Pe chipurile celor trei soli sleiți de puteri se așternu o expresie de uluială nespusă, de parcă ar fi fost loviți din senin. Niște ostași ca ei care nu aveau voie să-l vadă nici măcar pe Stăpân urmau să-l întâlnească pe regele Spaniei. Adevărat? Lăsați pe mine! Pe negândite Velasco ajunsese să creadă că minciunile lui nu erau deloc minciuni, ci fapte care aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fereastra deschisă. După aceea, toți trei rămaseră tăcuți și duși pe gânduri cu ochii deschiși în întuneric. Pe de o parte se îndoiau de Velasco, iar pe de alta se închipuiau în fața regelui. Ei, care nu erau decât niște mărunți ostași de țară, trecuseră oceanul și aveau să întâlnească un rege ce domnea peste o țară întreagă! Pentru ei era de neînchipuit, era ca și cum s-ar fi dus la Edo și ar fi fost primiți de Măria Sa naifu și de Măria Sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
statui și glastre de flori. Pereții interiori ai caselor erau împodobiți cu modele migăloase în nuanțe de albastru. În odăi plutea un miros greu și ciudat. Era primul oraș spaniol pe care-l vedeau în viața lor. Pentru cei trei ostași care nu cunoșteau decât domeniul Stăpânului, fără să fi fost vreodată la Edo sau la Kyoto, acest oraș mare era de-a dreptul un izvor de uimire. Velasco le povesti că orașul fusese odinioară locuit de arabi, iar după aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Velasco. — Însă marele oraș Madrid, capitala Spaniei este de neasemuit, nici chiar cu Sevilia. La Madrid vă veți întâlni cu regele Spaniei. Chiar și Velasco băgă de seamă că Tanaka și samuraiul tremurau străbătuți de un fior. Pentru niște simpli ostași ca ei, fie și cu numele de soli, întâlnirea cu regele unei țări uriașe era un fapt nemaipomenit. Este însă un om în fața căruia îngenunchează cu smerenie chiar și regele Spaniei. Știți cine e? Nici unul dintre cei trei nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și episcopul din Sevilia la auzul răspunsului meu. Așa ai fost tu de când erai mic. În copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Însă n-o faci din suflet. Așa m-am gândit eu azi-noapte. — Matsuki Chūsaku spunea... — La ce bun să crezi ce zicea Matsuki? El spunea că Sfatul Bătrânilor ne-a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki e sprijinit de dușmanii seniorului Shiraishi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
roșie, mă întâmpină așezat pe scaun. Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
munca noastră de propovăduire n-a dat roade, aceasta a fost din pricina măsurilor nesăbuite luate de Ordinul Sfântul Petru. Cardinalul schiță un surâs. Semăna cu zâmbetul amar al unui dascăl bătrân în fața unui copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește de ostaș. Moartea unui ostaș poate fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță nevăzută ochiului omenesc. Sămânța care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a sădit și el în inimile oamenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
propovăduire n-a dat roade, aceasta a fost din pricina măsurilor nesăbuite luate de Ordinul Sfântul Petru. Cardinalul schiță un surâs. Semăna cu zâmbetul amar al unui dascăl bătrân în fața unui copil mofturos. — Eminență, misionarul se deosebește de ostaș. Moartea unui ostaș poate fi zadarnică uneori, dar un misionar care moare în vreme de prigoană sădește o sămânță nevăzută ochiului omenesc. Sămânța care mărturisește slava lui Dumnezeu... — Ai dreptate. Petru, primul papă, a sădit și el în inimile oamenilor o sămânță nevăzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
stat atunci era aidoma, iar în mica piață din apropierea mănăstirii se auzea același clopot bătând la fiecare două ceasuri. Când am trecut pe la comandantul fortăreței San Francisco de Ulúa, acesta avea pe fruntea cheală aceleași urme lăsate de cozorocul de ostaș ca și data trecută, dar își atârnase mândru pe peretele din cabinet sabia japoneză primită în dar. El ne-a invitat la cină. La ospăț au fost de față și căpitanii și soțiile lor. Cu toții ne-au întâmpinat cu multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
propovăduire într-o țară deja liniștită cum era Nueva España, cu indieni cuminți și blânzi. Întotdeauna în adâncul inimii mele a vibrat năzuința de a merge într-o țară a asupririi și a prigoanei și de a lupta ca un ostaș al Domnului. Superiorii mei îmi atrăgeau mereu atenția că firea mea se împotrivea unor virtuți precum smerenia și cucernicia. Trei ani mai târziu, în 1598, numele și existența Japoniei îmi deveniseră și mai cunoscute. Cu un an înainte, sosiseră vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sufletul lui de nu mai voia să se întoarcă în Japonia. — Vrei și tu să rămâi aici? Acum că am văzut lumea largă, Japonia a ajuns să mi se pară strâmtă. Când mă gândesc la japonezii născuți în familii de ostași sau de pedeștri și care trebuie să rămână așa toată viața lor, mi se strânge inima. Dar... și eu am pe cineva care mă așteaptă acasă. N-aveau voie să facă după cum îi tăia capul. Aveau pe cineva care-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
prin Luzon. Lăsaseră în Luzon galionul și se întorseseră în Japonia cu un vas străin. — Și senior Matsuki? Slujbașul încuviință din cap. Le spuse că Matsuki fusese numit ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Era o mare onoare pentru un ostaș să facă parte din Sfatul Bătrânilor. Samuraiul ar fi vrut să întrebe ce era cu oprirea credinței creștine și dacă senior Shiraishi care îi trimisese pe ei în Nueva España mai avea putere în Sfatul Bătrânilor. Cu toate că aceste întrebări le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nici nu știi unde se află Stăpânul. Nishi scoase un oftat adânc. — Și apoi, cât trăim n-avem scăpare din acest întuneric unde omul de seamă din Sfatul Bătrânilor e om de seamă, generalul e general, seniorul e senior, iar ostașii ca noi își trăiesc toată viața lor ca ostași. Poate că am văzut... ce nu trebuia să vedem. Într-adevăr, aceasta era Japonia. Un zid cu ferestre mici cât găurile de ochit. Ferestrele erau făcute pentru a sta cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
un oftat adânc. — Și apoi, cât trăim n-avem scăpare din acest întuneric unde omul de seamă din Sfatul Bătrânilor e om de seamă, generalul e general, seniorul e senior, iar ostașii ca noi își trăiesc toată viața lor ca ostași. Poate că am văzut... ce nu trebuia să vedem. Într-adevăr, aceasta era Japonia. Un zid cu ferestre mici cât găurile de ochit. Ferestrele erau făcute pentru a sta cu ochii pe cei care veneau și nu pentru a vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
seniorului Shiraishi trebuie șterse. Mi-e milă de voi, dar... cei care au întruchipat aceste planuri trebuie și ei judecați și dați la o parte, chiar și fără să fi fost înștiințați. Asta e lumea cârmuirii. — Eu sunt doar un ostaș... nu mă pricep la cârmuire. N-am făcut decât să mă supun poruncii de a mă face sol... Nishi își aținti privirea în pământ și umerii prinseră a-i tremura. Matsuki își întoarse fața ca să nu-l vadă: — Ei, Nishi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nostru o mulțime de mateloți. Și noi, și negustorii am fost doar niște momeli pentru toate acestea! Niște momeli ca să nu-i facă bănuitori pe străini. De aceea, nu au ales niște oameni potriviți ca soli, ci au ales niște ostași de rang mic care puteau prea bine să moară și pe care puteau să-i lase să putrezească pentru că oricum n-aveau însemnătate. — Asta înseamnă cârmuire? zise Nishi lovindu-și furios cu pumnii. Asta se numește calea cârmuirii? — Cam asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
samuraiul își încleștă mâinile cu ochii ațintiți la flacăra lumânării. Își încleștă mâinile atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
atât de tare încât unghiile îi pătrunseră în carne. Altfel nu-și putea stăpâni jalea. Cuvintele blânde ale seniorului Ishida. Chipul blajin al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul? Samuraiul nu voia să creadă că și Stăpânul îmbrățișa aceeași părere, oricare ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
al seniorului Ishida. — Chiar și ostașii sunt oameni! gemu pentru prima oară samuraiul ca un animal rănit. Și ostașii sunt tot oameni! — Calea cârmuirii e la fel de aprigă precum o bătălie. Nu poți să duci o bătălie ținând seama de durerea ostașilor. — La fel socotește și Stăpânul? Samuraiul nu voia să creadă că și Stăpânul îmbrățișa aceeași părere, oricare ar fi fost gândurile Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să creadă că și Stăpânul îmbrățișa aceeași părere, oricare ar fi fost gândurile Sfatului Bătrânilor și ale oamenilor de seamă. El nu-l văzuse pe Stăpân decât de la depărtare. Stăpânul se afla într-un loc unde nu puteau ajunge niște ostași ca samuraiul. Cu toate acestea, și tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce înseamnă cârmuirea. Seniorul Ishida amar auzindu-și propriile cuvinte. — La fel stau lucrurile și pentru tine, nu-i așa? Acum câțiva ani ai fost ales să faci parte din solia către țări străine, cu toate că nu aveai decât rangul de ostaș, iar acum trebuie să-ți duci viața nebăgat de seamă. Așa de reci, așa de nemiloase sunt legăturile dintre oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul Ishida care îl înștiință pe samurai că urma să vină poruncă de la Sfatul Bătrânilor, așa că trebuia să rămână pe loc și să aștepte. Toate poruncile de la castel nu veneau direct la ostași, ci erau transmise prin seniorii acestora. Unchiul, care zăcea bolnav încă de la sfârșitul toamnei, repeta ca de obicei că s-ar putea să fie vorba despre pământurile de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși să întrebe dacă nu cumva Stăpânul voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]