12,062 matches
-
-și asigure propriile sale interese din Europa Orientala 152. În cazul în care supoziția este corectă, insistența cu care tarul Alexandru I îi cerea lui Napoleon, imediat după Tilsit, de a "primi" Principatele Române de la el și nu de la Poarta Otomană 153, se poate traduce prin dorința acestuia de a conferi intenției sale de a declanșa procesul de dezmembrare a Imperiului Otoman caracterul de "legalitate", din punctul de vedere al dreptului internațional public, ca decurgând din consimțământul celor mai mari puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
I îi cerea lui Napoleon, imediat după Tilsit, de a "primi" Principatele Române de la el și nu de la Poarta Otomană 153, se poate traduce prin dorința acestuia de a conferi intenției sale de a declanșa procesul de dezmembrare a Imperiului Otoman caracterul de "legalitate", din punctul de vedere al dreptului internațional public, ca decurgând din consimțământul celor mai mari puteri ale Europei de atunci. La rândul lor, presiunile exercitate de Napoleon asupra rușilor de a include, chiar și prin forță armelor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusiei a fost inserata în Convenția secretă de alianță franco-rusă de la Erfurt, din 12 octombrie 1808, dar numai că o condiție care nu angaja consim țământul formal al părților cărora le aparțineau, încă, acele teritorii, anume Suedia și, respectiv, Imperiul Otoman, ci că una care putea deschide calea către pacea cu Rusia și cu Franța a unei alte puteri care nu avea absolut nici o jurisdicție asupra lor, adică Marea 157 Edouard Driault, Napoléon en Italie (1800-1812), Paris, 1906, p. 644. 158
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 917). 160 Cf., ibidem, p. 916. Britanie 161. În cazul Principatelor Române, anexarea lor la Rusia, pe care Napoleon declară că o recunoștea și, implicit, fixarea graniței europene a acesteia cu Imperiul Otoman pe linia Dunării, mai avea și valoarea de condiție sine-qua-non pentru recunoașterea și garantarea de către cele două puteri contractante a integrității restului teritoriului Imperiului Otoman 162. Faptul că anexarea devenea efectivă, abia după impunerea, pe cale pașnică sau cu forța armelor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și valoarea de condiție sine-qua-non pentru recunoașterea și garantarea de către cele două puteri contractante a integrității restului teritoriului Imperiului Otoman 162. Faptul că anexarea devenea efectivă, abia după impunerea, pe cale pașnică sau cu forța armelor, a recunoașterii ei de către Poartă Otomană 163, sugerează ideea că Napoleon, mai ales, era conștient că amintită Convenție, prin ea însăși, nu era operanta, de vreme ce, în caz contrar, Principatele rămâneau în sistemul politic otoman, ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat, realitate consacrată , după cum se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
impunerea, pe cale pașnică sau cu forța armelor, a recunoașterii ei de către Poartă Otomană 163, sugerează ideea că Napoleon, mai ales, era conștient că amintită Convenție, prin ea însăși, nu era operanta, de vreme ce, în caz contrar, Principatele rămâneau în sistemul politic otoman, ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat, realitate consacrată , după cum se știe, de tratatul de pace ruso-turc, de la București, din 28 mai 1812. Deci, si Convenția de la Erfurt lasă loc ipotezei potrivit căreia, în realitate, principala preocupare a lui Napoleon
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusiei. Poartă Otomană putea, totuși, să-și respecte calitatea de aliata a Poloniei, așa cum fusese întotdeauna în trecut, doar dacă reușea să restabilească ordinea și liniștea în Imperiu. El vedea, însă, această perspectivă ca fiind foarte puțin probabilă, deoarece Imperiul Otoman ajunsese, deja, într-o avansată stare de "agonie". De aceea, "la chute de cet état, tôt ou tard pârâit immanquable" (s. Ven.C.)185. Viziunea să asupra evoluției acelui proces constă în faptul că nu era accelerat de forțe externe
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tout soutien au Midi, redeviendra l'esclave de șa plus cruelle ennemie", adică Rusia (s. Ven.C.)187. Pentru evitarea dezastrului nu există, după convingerea să, decât o singură soluție, si anume o nouă redistribuire a provinciilor europene ale Imperiului Otoman. Operațiunea, care trebuia să fie dirijata de Franța, i se părea a fi fost favorizată de conjunctură politică europeană, așa cum se configura ea atunci. Iar rezultatul s-ar fi concretizat în curmarea tulburărilor din Imperiul Otoman și, chiar, credea el
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
provinciilor europene ale Imperiului Otoman. Operațiunea, care trebuia să fie dirijata de Franța, i se părea a fi fost favorizată de conjunctură politică europeană, așa cum se configura ea atunci. Iar rezultatul s-ar fi concretizat în curmarea tulburărilor din Imperiul Otoman și, chiar, credea el, "sans déranger l'équilibre de l'Europe orientale", dar numai dacă "la Pologne serait rétablie" (s. Ven.C.)188. Așadar, Polonia ar fi devenit factorul esențial al restabilirii și menținerii echilibrului de forțe în Europa Orientala
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
problema poloneză și, pe cale de consecință, în Europa de Nord și în Europa Orientala, refuzând să accepte cedarea Galiției pentru Silezia 209. Cum încheierea păcii cu Rusia constituia o necesitate stringenta, în vederea desăvârșirii blocadei continentale, iar pe de alta, pentru conservarea Imperiului Otoman, Napoleon a încercat să exercite presiuni diplomatice asupra ei, prin intermediul Prusiei, punând în evidență consecințele pe care le-ar fi putut avea asupra acesteia, ca și asupra Rusiei, o Polonie renăscuta 210. Concomitent, Napoleon a încercat să exercite presiuni asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
exercite presiuni diplomatice asupra ei, prin intermediul Prusiei, punând în evidență consecințele pe care le-ar fi putut avea asupra acesteia, ca și asupra Rusiei, o Polonie renăscuta 210. Concomitent, Napoleon a încercat să exercite presiuni asupra Rusiei și prin intermediul Porții Otomane 211. În acest scop, a formulat, la un moment dat, proiectul trimiterii unei armate franceze în Moldova și în Țară Românească căreia ar fi urmat să i se alăture o altă, compusă din 15.000 de polonezi. Această din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Românească căreia ar fi urmat să i se alăture o altă, compusă din 15.000 de polonezi. Această din urmă trebuia să rămână, însă, la Camenița, cu misiunea de a declanșa insurecția antirusă, în această parte a Poloniei. Deși Poartă Otomană era de acord, în principiu, ca o armată franceză să intre în cele două Principate Române, venind din Polonia, planul se pare că nu a fost agreat de conducătorii politici profrancezi ai polonezilor 212. immédiat, qui ne pouvait manquer de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
d'un prince régnante de France", concomitent cu cel privind un posibil război franco-rus235. Ca urmare, au reapărut îngrijorările cercurilor conducătoare ruse, provocate de problema poloneză, în condițiile în care nu existau indiciile unei apropiate încheieri a păcii cu Poartă Otomană 236. Zvonurile în discuție aveau, însă, o bază reală, Kurakin să le aducă la cunoștința tuturor guvernatorilor civili, fiind convins că rușii, "apprenant leș événements aussi heureux, ne manqueront pas d'adresser avec nous leurs prières, vers ce Dieu qui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a manifestat în diverse forme și în perioada următoare a încheierii Tratatului de la Tilsit, unele dintre ele putând apare chiar că paradoxale. Dacă ar fi să dăm crezare relatărilor lui Nils Gustaf Palin, însărcinatul cu afaceri al Suediei pe lângă Poartă Otomană, diplomația engleză urmărea, în colaborare cu cea austriacă, chiar și din Istanbul, cursul războiului dintre Suedia și Rusia, declanșat de cea din urmă, în luna februarie 1808, tocmai ca o consecință a Tratatului de la Tilsit, pe care Suedia a refuzat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ven.C.)348. Or, unul din obiectivele principale ale proiectului său viza tocmai rezolvarea problemei poloneze pe care o vedea posibilă doar prin rezolvarea celei orientale. Anume că, în schimbul unor teritorii ce urmau a fi luate din partea europeană a Imperiului Otoman, Austria și Rusia să fi renunțat la posesiunile lor poloneze, din care s-ar fi reconstituit Polonia, în jurul Varșoviei, în favoarea regelui Saxoniei, "dont leș encêtres y avait déjà régné", iar Prusia ar fi primit, în schimbul posesiunilor sale poloneze, Saxonia 349
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
monde depuis 1761 jusqu'à présent... par M.de Martens. Seconde édit. Revue et augmentée par Bon Charles de Martens, Tome V, 1791-1795, À Gottingue, 1826, p. 265 (în continuare, Martens, op. cît.) renunța să apere interesele aliatei sale Poartă Otomană, de la care nu a ezitat, totuși, să pretindă subsidii, tocmai în numele acelei alianțe pe care o ignoră, însă, în raporturile sale cu Rusia. Mai mult chiar, aceeași dorința a lui Gustav al III-lea de a crea o alianță antifranceză
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
the history of Sweden", așa încât, până în anul 1804, "there was little contact between Sweden and the rest of Europe"17. Gustav al III-lea a declarat război Rusiei, în anul 1788, fără a se fi consultat, în prealabil, cu Poartă Otomană, aflată, deja, în război cu această putere, si, deci, fără a stabili un plan comun de 13 Cf., Walter Hubatsch, Die skandinavischen Staaten 1772-1864 (Die gustawianische Zeit în Schweden, 1772-1809), în "Handbuch der Europäischen Geschichte", Herausgegeben von Theodor Schieder, Bând
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf. Ingvar Andersson, op. cît., p. 296. 17 Ibidem. operațiuni militare. Gestul regelui suedez a produs o profundă nemulțumire cercurilor conducătoare otomane care au înțeles că, deși era nevoită să lupte pe două fronturi, presiunea militară a Rusiei pe frontul otoman nu era posibil să slăbească, în măsura necesară unei modificări semnificative a raportului de forțe, de vreme ce operațiunile militare de pe cele două fronturi nu puteau fi conjugate. Ca urmare, Poartă Otomană a refuzat să dea curs cererii lui Gustav al III
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lupte pe două fronturi, presiunea militară a Rusiei pe frontul otoman nu era posibil să slăbească, în măsura necesară unei modificări semnificative a raportului de forțe, de vreme ce operațiunile militare de pe cele două fronturi nu puteau fi conjugate. Ca urmare, Poartă Otomană a refuzat să dea curs cererii lui Gustav al III-lea de a-i acorda subsidiile necesare susținerii efortului sau de război pe care il prezenta ca fiind, în egală măsură, daca nu în primul rând, în beneficiul acesteia. A
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe care il prezenta ca fiind, în egală măsură, daca nu în primul rând, în beneficiul acesteia. A fost nevoie de o mare risipă de talent diplomatic din partea lui Gerhard Johan Baltzar Heidenstam, însărcinatul cu afaceri al Suediei pe lângă Poartă Otomană, pentru a-l convinge pe sultan să dea curs cererii regelui suedez 18. Astfel că, la 11 iulie 1789, Poartă a încheiat cu Suedia un tratat de subsidii, prin care cea din urmă se angaja să nu încheie pace separată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
prin care cea din urmă se angaja să nu încheie pace separată cu Rusia 19. Totuși, Gustav al III-lea nu a respectat această clauză, încheind, așa cum am menționat, pacea de la Verälä (Verelä), la 14 august 1790. Ca urmare, Poartă Otomană a suspendat plata acelor subsidii, măsura considerată de Suedia ca fiind nejustificată, problema subsidiilor devenind, din această cauză, o problemă litigioasa care a grevat, timp de peste un deceniu și jumătate, raporturile diplomatice suedo-turce. Fără a trage concluziile necesare, Gustav al
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
litigioasa care a grevat, timp de peste un deceniu și jumătate, raporturile diplomatice suedo-turce. Fără a trage concluziile necesare, Gustav al III-lea a mai făcut un gest care putea fi considerat că o nouă dovadă de ignorare a intereselor Porții Otomane în raporturile sale cu Rusia, si nu numai, încheind, așa cum de asemenea am menționat, Tratatul de prietenie și alianța de la Drottningholm, la 19 octombrie 1791. Perspectiva deteriorării și mai grave a raporturilor Suediei cu Poartă Otomană și, deci, a pierderii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ignorare a intereselor Porții Otomane în raporturile sale cu Rusia, si nu numai, încheind, așa cum de asemenea am menționat, Tratatul de prietenie și alianța de la Drottningholm, la 19 octombrie 1791. Perspectiva deteriorării și mai grave a raporturilor Suediei cu Poartă Otomană și, deci, a pierderii oricărei speranțe de a mai primi subsidii de la aceasta, în condițiile în care situația financiară a Suediei era deosebit de 18 Cf., în acest sens, și raportul lui Nicolo Foscarini, bailul Veneției pe lângă Poartă Otomană, din anul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Poartă Otomană și, deci, a pierderii oricărei speranțe de a mai primi subsidii de la aceasta, în condițiile în care situația financiară a Suediei era deosebit de 18 Cf., în acest sens, și raportul lui Nicolo Foscarini, bailul Veneției pe lângă Poartă Otomană, din anul 1793, în "Relazioni di ambasciatori veneți al Senato"... a cură di Luigi Firpo. Volume XIII, Costantinopoli (1590-1793), Botega di Erasmo, Torino, 1984, p. 509. 19 Cf., Europe and the Porte. New Documents on the Eastern Question, Volume IV
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
critică, a îngrijorat cercurile conducătoare suedeze. De aceea, s-a decis intensificarea acțiunilor diplomatice la Istanbul, cu scopul de a-i convinge pe otomani că cele două tratate încheiate de Suedia cu Rusia nu afectaseră în nici un fel interesele Porții Otomane, deoarece ele nu inserau nici un angajament al regelui suedez care l-ar fi putut antrena, atunci și în viitor, în vreun act ostil acesteia, alături de Rusia. Misiunea i-a fost încredințată lui Pehr Olof von Asp, consul general în Levant
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]