4,130 matches
-
a dobândit cine știe câte zbârcituri fine în colțurile ochilor plini și azi de focul credinței, pe când el, Apostol, parcă-i un străin ori parcă a căzut într-o lume străină. Doamna Bologa îi ceru să-i povestească numaidecât toate câte a pățit de când n-a mai fost pe acasă, zi cu zi, mai ales suferințele din spitale. Până să vorbească însă Apostol, care devenise gânditor în odăița grea de amintirile copilăriei, doamna Bologa, întîi ca să-și deșerte inima și apoi fiindcă cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
doar auzisem pe-aici că ați venit să vă bateți cu românii, Doamne, ferește-ne și iartă-ne... Bine însă că te-a luminat Dumnezeu și ai stat pe loc, că de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai, Doamne! Pățeai și tu ca bietul protopopul nostru, ba poate și mai rău... Ce noroc că nu ne-am culcat, zău așa! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parcă Dumnezeu ne-a șoptit să mai stăm... Și uite așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o spuză de nădejde că Apostol își va lua seama și toate se vor sfârși bine. Pentru orice eventualitate, și ca nu cumva să răsufle de aiurea vestea, Domșa povesti după-amiază doctorului, și seara, la "cazină", judecătorului ungur ce-a pățit cu tânărul Bologa, încheind cu aceeași reflexie: ― Și ce-ți închipui, dragul meu, de ce?... N-ai să crezi, atât e de absurd: pentru că fetița a vorbit ungurește!... Așa-i că-i fantastic?... Adică e o crimă atât de grozavă să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e război și nimeni nu mai e stăpân pe nimic... Moartea și groaza stăpânesc azi peste toți oamenii, dragul mamei!... Tu ești mai învățat și trebuie să știi mai bine... Nu-i vremea acuma să ne arătăm dușmanilor inimile, altfel pățim ca bietul protopop... Că Pălăgieșu ce așteaptă, decât să facă rău și necaz oamenilor... Tu, ca tatăl tău, fie iertat, te uiți numai înainte, dar în război omul se strecoară cum poate... Până va trece primejdia trebuie să urlăm cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scăpă jos farfuriile murdare, lângă doamna Bologa, făcîndu-le țăndări. Ca să nu strice cheful domnișorului, stăpâna își reținu dojenile aspre ce-i stăteau pe limbă pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va povesti din fir în păr ce-a pățit cu notarul. Apostol fu grăbit tot timpul, tăifăsui cu ea până târziu, dar numai despre întîmplări din trecut, stăruind mai cu seamă asupra vedeniei lui în biserică, odinioară, întru bucuria mamei, care îndată îi împrospătă toate amănuntele acelei "minuni cerești
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cât timp trăiești între cărți și din ele, ți se pare că acolo-i toată înțelepciunea... Apoi, când ieși în lume, îți simți sufletul trist și fără sprijin, măcar de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fața pământului. Așa am pățit și m-am zbuciumat cumplit și am crezut că nu voi găsi alinare nicăiri... Pe urmă, încetul cu încetul, în mijlocul naturii, m-a luat puhoiul vieții și m-a dus prin suferințe și amărăciuni, înainte, fără să-mi dau seama
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mare ai spus, recunosc, că știm și noi omenia și cuviința, măcar că suntem oameni de rând, cum ne-a lăsat Dumnezeu... Apoi, nu zic, ți-o fi ea dragă d-tale, fata, dar și eu sunt om bătrân și am pățit multe și cu lingura cea mare am înghițit necazurile și de aceea cred că nu-i pentru dumneata fetișcana noastră... Că ea, sărăcuța, nici avere n-are, nici învățată nu-i și nicicum nu se potrivește cu dumneata, domnule locotenent
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vin de departe. Păi dacă am distrus serele, normal... Pentru că jumătatea sa, intitulată Georgeta, dorește să spele covorul la o vecină, În curte - zice că la spălătorie e moft și că ăia dau de ochii lumii pe ele, așa a pățit coana Mona, a luat covorul mai murdar decât l-a dus -, a cumpărat de la o tarabă și cizme de cauciuc. Pentru dame. Număr mic, culoare maro. Preț rezonabil. Intră pe poarta cârciumii, fluierând marșul din Aida, cu plasa Într-o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și-mi zice că dincolo, acolo unde e ea acum, e bine și nu mai sunt griji. Și dă să mă pupe. Atunci sar din pat și ea dispare. Bă, ce vrea să Însemne asta? De vreo săptămână numai așa pățesc, când vine noaptea mă ia cu fiori și se uită nevastă-mea cruciș. Gicu Îl privește lung. Sandule, ai fantezii, ai fantezii cu soacra, asta este grav, ia du-te și stai pe canapea, la doctor, și spune tot. Spune
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se pot face opere de artă, sau guguloaie. Vibram toți sub crivățul existențial. De la decolarea unui mister, poezia poate ajunge la explozia unor obtuzități. Socrate a vrut să-i scoată pe ai lui din peșterile gândirii. Și știm ce a pățit. Nu orice cititor ajunge la măduva cărții. Omenirea se rătăcește de câte ori ridică osanale sterilității. Există regizori de teatru care lucrează doar pentru critici. Publicul chiar îi incomodează. Trăim anapoda. Lăsăm neconsumate atât resursele creierului, cât și pe cele ale inimii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
necesare pentru a tezauriza adevărate grăunțe de înțelepciune (sub masca râsului marcat de apăsarea tragicului) în sipetul spiritualității românești. Îl îndemn să persevereze, dar cu atenție : Când râzi de toți, ba și de zei, Chiar cu surâsuri migdalate, Să nu pățești precum Socrate : Cucuta nu e ceai de tei ! » Mircea Colosenco Fragmențelele ni se vor fi părut admirabile, memorabile, și mai cu seamă de citat undeva, cândva, căci aliajul lor de pesimism tonic și percepție ludică a curvei iștea de vieți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un călcătoriu”. Mai departe scrie: „Și cînd am vîndut,... toți megieșii cum și răzeșii întrebîndu-i și neavînd trebuință de a cumpăra, am vîndut dumisale”. Această ultimă parte a zapisului era obligatorie în orice vânzare. Unii nu o scriau și o pățeau, ca urmare a dreptului de preemțiune invocat de vreun vecin sau rudă. Acuma am să te rog să fii atent la ce se spune în zapisul din 20 ianuarie 1797, vere. Ai băgat tu de seamă că nu sunt numai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de aici. Lăsând la o parte pădurile, care - să nu fie de deochi - curgeau până la Rohatca Socolei, restul terenului era ocupat de vii și livezi... Toate acestea se aflau pe moșiile mănăstirești și se vindeau doar cu aprobarea acestora. Altfel pățeai precum „Căsiiana călugărița” despre care am vorbit. Și uite așa, cu bune, cu rele podgoriile Buciumului au existat secole de-a rândul. Mai există și astăzi ceva, dar nu mai este ce a fost... Nu te întrista pentru nesocotința altora
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
asemenea bogății întâlnite la capete încoronate, mai găsim și pe unii cărora datoriile le ședeau în spate ca piatra de moară. Cum de se întâmplau asemenea lucruri? Împrumutau bani și nu-i dădeau înapoi la vade (la termen). Așa a pățit Măriuța, soția lui Ion Gherghel, fost vornicel în satul Socola. La moartea soțului ei, a rămas datoare cu 150 de lei lui Ioniță Chira, logofăt, care primise ca gaj pentru împrumut cinci pogoane și o fârtă de vie în Dealul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
știm toți că răsare, La început e totul bine și ei ne promit marea cu sarea, Finalul e ucigător, căci uită cât de largă mai e zarea. Se iau și pleacă și dau peste ceva ce nu există Și o pățesc și ei ca noi, ajung cu inima tristă! IMPOSIBILA ÎNTOARCERE E imposibil Inuman Să mă faci să iubesc un străin Nu e chip să te văd Nu îndrăznesc Nici nu vreau Căci știu ce mă așteaptă acum. E grotesc Nefiresc
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Era atât de furios încât auzeam limpede vorbă cu vorbă, prin geam: - Asta-i prea de tot. Cu alte cuvinte o faci mincinoasă pe propria ta mamă. Am eu grijă de tine, după-masă. Mi-am dat seama că Joe o pățise, din pricina mea. Pentru mine însă, singurul lucru cu adevărat important era faptul că nici unul din ei nu se afla în hol, lângă pendulă. M-am furișat în casă, tremurând, fără să știu exact ce am să fac în continuare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
contrariat și își spuse cu voce tare, - E imposibil de mers mai departe! Și simți cum toată atenția străinului se mută ca un sfredel asupra ei! Spaima ancestrală iarăși se întorsese; era beznă în plină zi. Se ruga să nu pățească ceva... dacă tânărului îi trece prin minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Să ajungă la tribunal, să umble prin judecăți și judecătorii? Nu putea concepe așa ceva! Ar fi avut de-aici înainte de luptat cu inerția oamenilor indiferent ce dovezi ar fi adus în sprijinul ei! Oprobiul unora, indiferența altora, râsul insalubru de ce pățise o va urmări permanent și toată viața ei, cu tabieturi, cu micile ei victorii sau înfrângeri ar fi fost distrusă. Vecinii, cunoscuții, colegii cum s-ar fi uitat la ea? N-ar mai putea locui în acest orășel pe care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
picior în căușul format de palmele tale, te apucă de umeri și se ridică ajungând astfel la înălțimea dorită. Mai nasol e că cel care ține scărița se trezește cu fața exact între picioarele celui care se urcă. Așa am pățit și eu. I-am văzut șiițul de la doi centimetri. Vă mai aduceți aminte ce v-am spus, că bănuiam că era pișat pe el? Ei bine, pata aia umedă nu era pișat, dar mai bine ar fi fost. Nu insist
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fapt destul de rar) din gospodărie sau de pe câmp, făptașul era urmărit și descoperit de jandarmi, era legat și purtat prin sat cu lucrurile furate, având la gât o pancartă pe care scria: „Cine va face ca mine, ca mine va păți!”. Era un avertisment și o lecție de civism pentru întregul sat. Și era bine. Oamenii trăiau liniștiți și se puteau bucura în siguranță de roadele muncii lor. Rememorez cu plăcere fapte, oameni și întâmplări din satul copilăriei și cred, cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
fel și chip, aceleași vești, aceleași evenimente politice „fierbinți”, cu mici variații, de la o zi la alta, datorate festelor memoriei. La un moment dat, unul dintre participanții la dezbateri lansează întrebarea: - Dar de bietul Valerică Frunză ați auzit? - Ce-a pățit? a venit aproape instantaneu, avalanșa de întrebări? - S-a apucat să scrie poezii - spune, cu compasiune, deținătorul informației. Explicație De ce au copacii ramuri? Pentru a le folosi când stau la o șuetă, asemeni actorului clujean Rabă, și pentru a se
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
desconsidera cu totul: "Lasă, bătrâne, fiecare pasăre pe limba ei piere. N-o să-i învățăm noi să scrie poezie". Dar turba realmente dacă un om la părerea căruia ținea îl atingea cât de puțin: bietul Laurențiu Ulici știe ce a pățit cu Traian după ce i-a scris o cronică la prima carte. "A vrut să mă distrugă!" striga Traian peste tot. în cazuri din astea nu era bine să-l contrazici, îl vedeai deodată că se face verde, observai cum se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Toți mă priveau ca pe un ins suspect, care și-a dat în fine arama pe față. Prima cronică la carte a fost una numită "Omenesc, prea omenesc" și-n ea se comenta cu "înțelegere" presupusa mea confesiune. Ce-am pățit cu cartea asta! Și nu numai în țară. în străinătate, e drept, aerul ei "gay" a fost valorizat pozitiv. A fost cât pe-aci să "intru în circuit"! Ediția olandeză are pe copertă un adolescent gol, într-o poziție foarte
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spus că au căzut altele asemănătoare și în alte locuri mai depărtate de cel dintâi. Se zice că unii oameni au murit de la acele ulcioare sau ce vor fi fost, iar alții care au venit mai târziu n-au mai pățit nimic. - N-a luat nimeni vreun ulcior din acelea? - Nimeni, stăpâne. - De ce, când ți-a spus Tefnaht că nu toate fac rău oamenilor, nu te-ai dus să le vezi? Auta plecă ochii în jos, mușcîndu-și buzele. - Ți-a fost
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Încă nu toată... Dar nimeni nu crede, decât săracii care au și plecat. Le-a spus Lot azi-noapte. Stăpânii însă râd, știind că voi sunteți puțini și că ei au oaste... Mă mir de Marele Preot, care știe ce-a pățit Atlantida! - Tu să fugi grabnic, Utnapiștim. Fugi dacă vrei la Țoar, dar mai bine spre munte. Și până n-ai să ajungi la Țoar, să nu te uiți înapoi. Străinul îl întrebă încă o dată: - Acest Abraam zicea că ar mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]