3,617 matches
-
nici un om cu scaun la cap nu-și va face drum, pe aici, la ora aceasta a sfințitului. Dealtfel, supraveghetorul, un hipopotam cu spinarea cărnoasă și o țeastă mare și tunsă, părea cumsecade și nu arătă nicidecum că i-ar păsa de prezența lui Mircea, un hoinar ca oricare altul, căutând să răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul cărora nu se deslușea nimic, nici un fel de apreciere înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
moment de tăcere. Prin cenușiul zilelor ultimei decade a lui noiembrie, trenul Intercity gonea ca din tun. Vladimir își consuma primul whisky. Bucureșteanul continua să viseze cu ochii mari și triști, pe figura-i de rebel perpetuu, fără să-i pese, atunci când rostea vreun cuvânt, dacă e ascultat sau nu de comeseanul din fața lui: Tata plecase din Pleașa sau din Pleșești să-și facă un rost în aglomerația pestriță de două milioane de necunoscuți ai Bucureștilor. Să mergem în Capitala noastră! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă abțin de la toate celelalte. Rămân numai și numai la whisky. Bleotu căscă zdravăn, neavând nimic de obiectat. Văzând cum Vladimir revarsă pe gât, într-o șuviță continuă, ditamai paharul de Bourbon , clătină admirativ din cap și, fără să-i pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
într-o Piață megalomanică, simțea nevoia irepresibilă să urineze. Voia să o facă și el, o dată, măcar o dată, în văzul lumii. De altminteri, devenind un fel de Tătuc al popoarelor, ca și cadavrul expus admirației nețărmurite a mulțimilor, nu-i păsa de impresia maselor, așa că-și dădu drumul, ferindu-și ghetele, prin fente à la Garincha, de jetul de urină, ștergând, apoi, cu batista din buzunar, dârele de sare de pe încălțămintea de lac a vizitatorilor, ultima modă a celor ce năzuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
privirea asupra mea! Și uită-te și la târfa de colo. Fă-mă să simt măcar ceva-ceva, să răsuflu, să palpit, să se vadă! Dă-mi măcar o inimă mai mare, fiindcă de penisul meu n-are cum să-ți pese. Deși, să știi, Doamne, că de-ar fi să-mi recapăt zvâcnirea, ar fi ca și cum mi-ai dărui o a doua inimă. Nu știu ce-aș putea face cu ea, cu inima asta nouă, o voi folosi mai Încolo, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aș putea aluneca Într-un fel de satanism numai pe jumătate involuntar. Ca să-mi regăsesc vlaga, experimentam prea mult. Îndrăzneam aproape orice și-n același timp mă căcam pe mine de frică. Fiindcă, dacă de Dumnezeu nu prea Îmi mai păsa, de diavol mă temeam ca de dracul. Nu știu unde, În istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îndoială, cine ne-ar fi acuzat de asta, dacă am fi avut și nerușinarea să ieșim În public cu asemenea griji, n-ar fi greșit prea mult. Dar, nu-i așa?, mimând și făcând, am ajuns ca, Încet-Încet, să ne pese. Fiindcă, dacă există un bun snobism cultural, cel care te Îndeamnă, de pildă, să asculți muzică clasică ori să-i citești pe Dante și Homer, deși e greu să-ți placă din prima, dar asculți și citești doar fiindcă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
făcea timp doar pentru ei doi? Ca să fie cu el, trebuia să fie și În C.a. Iar asta nu o interesa foarte tare. Nu avea timp. Copiii mergeau la școală. Librăria nu mergea grozav. Lui nu părea să-i pese. Aveau datorii, stăteau cu chirie. Și așa mai departe. Nimic neobișnuit după zece ani de căsnicie. Nici o altă femeie, nici un alt bărbat. Nici vorbă de probleme la pat. Cătă Îmi spusese o dată despre Cristina, provocat cu privire la fidelitatea lui (pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sau nu În afara programului mă interesa mai puțin, eram oricum flatat, nu mi se Întâmpla prea des ca o stripteuză, și blondă pe deasupra!, să se lipească de mine și altfel decât În interes de serviciu. Deși nu de ea Îmi păsa mie În primul rând, fiindcă eu mă dădeam la negru: mai aveam să-i spun Încă atât de multe! Iar el se dădea la blondă, iar ea se dădea la alb. Și albul eram eu, Îmbujoratul de Absolut, votcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ros și de Îndoieli artistice, așa că sângeram abundent. M-a scos din convalescență o Întâmplare banală: Într-o zi, făcând un drum cu taximetrul, la coborâre mi-am uitat portmoneul pe bord. Nu aveam prea mulți bani În el, Îmi păsa mai mult de actele pierdute, mă Îngrozea tevatura solicitării unui buletin nou. În consecință, pentru că reținusem indicativul mașinii cu care călătorisem, am sunat la dispecerat și am Întrebat de portmoneu. Așteptând la telefon un răspuns, am apucat s-o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În joc și mimează amândouă niște scene safice. Eu stau cu Pârvu pe canapea și comentez golănește. Pe senator Îl trec toate apele, Îmi cere detalii despre Andreea, nu le mai ia În seamă pe fetele de la masă, puțin le păsa ălora, lor le ieșeau oricum banii din băutura pe care o plăteam eu. Mă chestionează Îmbăloșat: - E drogată sau ce-i cu ea? Apuc să-i confirm ipoteza, văd cum Îi sticlesc ochii de perspectiva unei duble plăceri. Andreea termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chinui degeaba să recunosc, până la urmă renunț, Încerc să m-adun, să mă concentrez. Mă uit la Leac, ăla se uită la Pârvu, e palid și Încremenit, crunt. Pârvu n-are nici o grijă, Îmi zâmbește blând, nu pare să-i pese că i-am stricat planurile. Dacă o fi avut și el niște planuri. Cine știe, la cât a băgat În el. Ochii-i sticlesc a nebunie blajină, Începe să se legene ca un copil care de-abia a Învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
niciodată, bântuindu-ți nopțile în apariții de coșmar. Asta o aflase singur mai târziu, nici instructorul nu făcuse atunci prea mult caz, comentariul lui fusese mai mult un monolog spus cu jumătate de gură. În definitiv pentru ce să-ți pese? Erau dușmani. Eliminai o amenințare directă la adresa Vaterland-ului110, așa cum mereu le spuneau cei din din Hitlerjugend 111. Uitase repede frazeologia sforăitoare a Partidului după chiar primele luni, când realizase că și cei de dincolo sunt tot oameni, poate la fel de arieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scrie. În această privință, singura explicație pe care o am la îndemînă se numește: instinct de conservare. Dragomir s-a hotărît să scrie din instinct de conservare. Mai precis, nu din ambiția de a supraviețui în memoria posterității, - nu-i păsa de ea -, ci din dorința de a nu lăsa să se ducă pe apa sîmbetei niște nuanțe la care ținea mult. Pe scurt, Dragomir își însemna gîndurile ca să nu le uite, și în al doilea rînd ca ele să nu
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
în multe altele, că șeful partidului ce ne guvernă face parte din demagogia internațională care împînzește Europa, c-un cuvânt că acești oameni sânt ei înșii promotorii tuturor tendențelor de distrugere și de anarhie. Ce-i pasă, ce-i poate păsa Europei de o țară căzută în asemenea stare? {EminescuOpX 231} Prin decăderea dinlăuntru sîntem siliți a transige. Ceea ce am cerut așadar de la partidul roșu nu mai este de a nu transige, ci de a spune lămurit, pe față, ce voiește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ani. Așadar făgăduiți d-nilor roșii, jură-te d-le Brătiene, vorbiți strâmb mari oameni ai ortalei, totdeauna se vor găsi oameni cari să se lase amăgiți, iar de cei puțini cari nu se lasă poate {EminescuOpX 388} să nu vă pese. Autoritatea puterii pe care o aveți în mână, miile de interese mari și mici care sânt strâns unite cu posesiunea autorității statului vă garantează că mulți oameni sânt lacomi după pretextul de-a vă urma și de-a fi părtași
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să fiu auzit de nimeni. Schimbam grupul, istoria se repeta. Asta se petrecea când ne plimbam sau când făceam acele mici excursii pe la marginea orașului și prin pădure. Eram treaz, nu mă pierdeam în psihologia de grup să nu-mi pese sau să nu-mi dau seama că un cuvânt de-al meu nu stârnea nici o reacție și să mă mulțumesc să fiu vesel fiindcă erau ei, să rămân adică un simplu figurant. Tăceam. Și atunci se observa și în mod
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
descifrez acest râs. "Să examinăm, i-am spus, cel mai bun caz și cel mai rău caz pentru tine. Cel mai bun ar fi că se poate îndrăgosti de tine un bătrân singur și bogat, căruia nu i-ar mai păsa de ce zice lumea și te-ar lua de nevastă. Inconvenientul aici ar fi ca bătrânul să trăiască mult..." Nineta mă întrerupse cu râsul ei în cascade cristaline, cu poftă mare. Ochii îi jucau în cap. Se gândise și ea la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că dacă ea, fără s-o spună, ar fi luat-o pur și simplu pe strada aceea aș fi urmat-o fără să observ ciudățenia de a ne fi plimbat pe o anumită stradă. Dar chiar și așa, ce-mi păsa mie că e anumită? Eram totuși senin. Cu această seninătate am rămas apoi totdeauna în fața rupturilor, dar numai atunci, în clipele când primeam lovitura, dezastrul începea mult mai târziu. Câteva zile la rând am intrat apoi în curtea ei, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitam multă vreme că pe lume există și o altfel de dragoste. Da, exista, vedeam eu însumi; cum grupuri de băieți și fete coborau împreună de pe treptele universității cu privirile sticlind, ghiceam ce înseamnă acea sticlire, dar nu-mi mai păsa. Da, exista, iar frumusețea divină a unei astfel de priviri a unei fete către un băiat, ca un fulger, și surâsul care urma, curat, de fetiță, mă făceau parcă să îmbătrînesc, eu cel căruia nimeni nu-i arunca o astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceste cuvinte care mă introduceau deodată, fără ocolișuri și fără falsă discreție, în viața intimă a prietenului meu. Mai târziu aveam să cunosc și eu această stare în care un bărbat își dezvăluie relațiile cu soția fără să-i mai pese că aceste relații ar trebui să rămână secrete. Secretul, credem noi, învăluie ca un abur misterios o căsătorie fericită, fără să ne dăm seama că fericirea e un secret comun care nu miră pe nimeni, numai nefericirea trebuie cu adevărat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aflase până atunci ceva despre felul cum trăia profesorul Nicolau cu soția lui, adică nu se șoptise nimic, să zicem, despre vreo trădare sau despre vreun scandal... Îi câștigasem eu deplina încredere ca să se destăinuiască astfel? Sau nu-i mai păsa? Da, aveam să aflu și eu mai tîrziu: apare o perioadă în viața unui cuplu, când conflictul interior sparge cadrele vieții în doi și se revarsă în viața din afară din pricina intensității insuportabile la care sunt supuși cei în cauză
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu palmele mari și corpul care vedeam acum că era voinic, picioare pline sporeau acest sentiment acut care mă stăpânea că această vizită n-avea nici un rost; numai că n-o dădeam afară prin tăcerea mea mohorâtă, fără să-mi pese însă că purtarea mea putea fi jignitoare.. Ei și? "Să nu spui că te-am deranjat, cu toate că ai aerul", reluă ea și izbucni într-un hohot de râs de o sinceritate cuceritoare. Părea să spună că știe că sânt turburat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
las-o să râdă. Știi ce spune Pușkin: poet care îndrăgești lucrurile pe care le faci, ești tu mulțumit? Ești rege, trăiește în singurătate și lasă lumea să râdă, nu te încrede în elogiile ei și nici să nu-ți pese dacă îți dărâmă altarul. Asta era un mare tip, nu degeaba a fost admirat de Gogol și Dostoievski." "Mă duc chiar mâine la un avocat, spuse el. Mai bine un sfârșit cu groază, decât o groază fără sfîrșit." "De ce groază
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar și ție, apartamentul? Nu cumva vrea să te înzestrez? Eram grosolană, dar mă scotea și el din sărite; în loc să vină cu mine, mă lăsa singură, să-l "convingă" pe taică-său. Ca și când, dacă nu l-ar fi convins, îmi păsa mie că o să-mi poarte pică! Am avut bănuiala că discutaseră între ei acest subiect și că în ultima instanță, adică în fața mea, Petrică își retrăsese acordul. Probabil că mai degrabă asta îl trăgea acum înapoi, să dea socoteală că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]