3,902 matches
-
anume Isaia, 11.6 și 11.7: “Atunci, lupul va locui Împreună cu mielul și pardosul se va culca Împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele Îngrășate vor fi Împreună, și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc, și puii lor se vor culca Împreună. Leul va mânca paie ca boul...” Această “pace” nu poate exista decât ca sfârșit al biosferei. Ea nu este decât pacea dintre două niveluri trofice (lupul, leul, pardosul, ursoaica pot
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
deja jumătate din populație, fără a discuta faptul că orașele noastre, care În Evul Mediu erau doar niște sate mai mari, păstrează Încă, măcar la periferie, un același mod de viață rural. Și nu numai acolo: În fața Universității din Iași, pasc adesea câteva capre cu iezi cu tot. Oricum, de mediul urban ne vom ocupa cu un alt prilej. Construcțiile tradiționale românești au folosit exclusiv lutul și lemnul, la munte și piatra, adică exact constituienții mediului local; nici urmă de fier
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bunuri ori servicii − folosind organisme; ca, de exemplu, a călări Înseamnă biotehnologie În sensul cel mai larg. Omul epocii nu mai era același: micile hoarde rătăcitoare deveneau acum clanuri, societăți incipiente. Modul de câștigare a existenței era simplu: păstorul Își păștea turma Într’o zonă a stepei până la epuizare, după care se muta mai departe; În urma sa, În zeci de ani, stepa se refăcea. Acest mod de viață a durat până la tătari. Contrar aparenței, această depoluare era lentă, comparabilă cu cea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
zile mai târziu, la 30 august 1922, din Lipova, călătoa rea Îi scria din nou dragului său de la redacție un fapt cen zurat de publiciști: „Beldișor, mă aflu Într-o zi istorică În cas telul din Lovrin, pe care-l paște ruina, Între chica democratică a lui Marx și peruca pudrată a străbunului feudal.“ În finalul misivei, expeditoarea scrie: „Te Îmbrățișez, Beldi șor. Sunt obosită. La revedere, pe curând, Cora. Salutări lui Nae, Bucuța, Nenițescu, Buricescu.“ Din Întreaga corespondență publicată, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
viitor Doctorul, care-i era prieten, îi evita privirea. Scria și tot scria ceva într-un catastif, deși, la drept vorbind, putea s-o facă și mai târziu. „Care-i problema?“, l-a întrebat Vasile B. „Problema e că te paște oricând un infarct“, a răspuns cardiologul. „Ce înseamnă oricând?“, a stăruit Vasile B. sperând ca măcar prietenul său să fie mai explicit. Ceilalți medici pe la care trecuse până atunci îi spuseseră, de parcă s-ar fi vorbit, același lucru: „E nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pus acele trei exclamațiuni, m-am simțit obligat să sun, să spun cum mă cheamă și să mă scuz că nu notasem și cui îi aparținea. M-am trezit înjurat de mamă, țigănește, din toți rărunchii, cu senzația că mă paște și o bătaie. Ceea ce însemna că uitasem esențialul: semnele de exclamație mă avertizau să nu formez niciodată acel număr! Lângă numărul de telefon al fostului coleg din Nürenberg adăugasem un mic semn de întrebare. În doar o săptămână uitasem de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
meu era bucata de cale ferată ce ducea spre oraș. Ziua, prin vale treceau patru trenuri; abia după trecerea celui de-al patrulea mă puteam întoarce acasă. Căci se făcuse ora opt seara. Cerul se apuca atunci și el să pască iarbă și prindea valea, trăgând-o sus la el. Mă grăbeam să plec mai înainte să se-ntâmple asta. În asemenea zile lungi dintr-o vale foarte mare, nerușinat de verde, mă întrebam de nenumărate ori cât valorează viața mea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol de păsări de companie mari, gălăgioase, obraznice și răgușite, ca urmare a vocalizelor stridente emise alandala, nonstop... Cireada înainta păscând liniștit. În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zgrunțuroase, carbonizate, aidoma oilor care, culcate în saivan pe propriul bălegar și privind nicăieri cu privirea stupidă și inexpresivă, își rumegau inerte și insensibile, într-o netulburată nepăsare animalică și într-un ciclu repetabil la infinit, rezervele stomacale. "Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă, coarne și uger. În rest... După ce mestecam boabele alea tari până ne dureau și ne amorțeau și dinții, și fălcile, încât zăpăceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
supraviețuire! Ești puternic? Reușești să urci pe acoperișul vagonului și pleci odată cu trenul în Banat, adică acolo unde poți câștiga o bucată de mămăligă pentru tine și ai tăi. Nu poți urca pe acoperișul vagonului? Adio porumb, adio mămăligă! Te paște moartea și pe tine, și familia ta. Asta era. Îmbrânceală, urlete, înjurături, ura față de fratele tău țâșnind ca două lasere otrăvite din ochii tulburi de animal înfometat. Tata era încă destul de puternic. Cu toate acestea, cu greu a reușit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de mai mult de un sfert de oră pentru a simți dulcea atmosferă de acasă. Șoferul a tras pe dreapta în prima parcare dotată cu toaletă, restaurant și pompă. Înainte de a opri ne-a avertizat prietenește asupra pericolului care ne păștea pe pământul patriei: specialiști în alba-neagra (cele două culori simbolice pentru ideea de bine, pace, divin pe de o parte și rău, diabolic, moarte pe de alta). Ne-am dat jos pentru a respira curatul aer de acasă. Era rece
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
primit 9000 franci doar pentru a face naveta de "documentare" timp de 10 luni între Geneva și Paris. Primul impuls, a fost să-i refuz. Dar asta ar însemna să mă las învins de cel mai mare pericol care mă paște aici, demonul resentimentului. Mi-ar face existența imposibilă. Al doilea sentiment, cel de neputință și umilință. Poate că însăși esența existenței mele din acest moment, dar și a multor studenți români din străinătate, a fost concentrată aici. Umilință + neputință = dependență
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care am organizat-o eu însumi cap-coadă, de la cazarea invitaților la tipărirea programului. Din cauza inflației de mici evenimente academice de tot soiul de aici (conferințe, seminarii, cozerii de prânz), a trecut neobservată, așa cum mă și așteptam. Marele pericol care paște viața universitară din Canada este tocmai această fragmentare extremă a cunoașterii. Cei care produc fragmentul academic sunt în cele mai multe din cazuri și consumatorii lui, al evenimentului ce rezultă de unde, cred, și impresia de imensă oboseală, de lipsă de entuziasm, de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
răsputeri să mă rog, dar nu am reușit deloc. Și cum ora de plecare a ultimului autobuz spre campus se apropia cu repeziciune, am introdus o bucată de pâine într-un buzunar de deasupra inimii, pentru a o utiliza ca pască dimineața. L-am sunat a doua zi pe părintele George P. de la Geneva; mi-a garantat că bucata aceea de pâine toast se transformase în "pască" adevărată. Nu știu de ce, dar l-am crezut cu toată inima, cu tot sufletul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1.700 franci - bun pentru abator; îl cumpără însă un om bun, un domn Honoré, un om sărac, chior de sărac, atât de sărac încât pentru a obține cei 1.700 franci își vinde rabla de mașină. Calul orb va paște la soare până în ziua morții. Ce să fac cu aceste fapte prea elocvente? Mă uit la ghete. Sunt elegante, fine, cu bot de știucă, așa cum e modern. Nu se pot purta iarna, au talpă subțire-subțire, bună doar la vară. Dar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
își are originile în ideologia comunistă.“ („Un an hotărâtor“, Gazeta literară, 10 ianuarie 1960) „Acești detractori ai poeziei naționale și sociale rămân însă sensibili la toate miturile transcendente, ca acela al «spațiului mioritic», fără să bănuiască de fel că Miorița păștea iarbă verde (și că românul numește vedeniile celor zăltați «cai verzi pe pereți»). Este cazul să nu se mai facă uz de asemenea vechi recuzite ale existențialismului, ca poeții să se trezească la viață, să se integreze ritmului de construcție
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
magazinul la care stăteam eu la coadă la iaurt la 5 dimineața prin iarna lui 1993 s-a acoperit de faianță neagră și a evoluat din bancă în sediul Administrației Financiare, iar prin Cetatea de Scaun s-au pornit să pască oi. „Bunica de la Suceava“ a rămas singură, stă într-un apartament de bloc la Piatra-Neamț, are poliartrită și-a pălit-o un avânt antimaghiar suspect pentru cineva care nu a cunoscut în viața ei un ungur. Jeni a supraviețuit morții
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
am primit un ban. 6. Când vin din Făgăraș dela scaun pentru cercetări sau pentru alte lucruri, le dăm întreținere cât putem.... 7. În afară de dare și încasările executorilor apasă greu asupra noastră și faptul că domnul, toate grădinile noastre le paște cu caii săi, apoi pășunatele într-atât le oprește pentru cosit și ierbărit că noi n-avem loc unde să ne paștem vitele.... Pentru aceste mari mizerii sărăcim și ne ruinăm zilnic și poate trebuie să ne pustiim pentru totdeauna
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
7. În afară de dare și încasările executorilor apasă greu asupra noastră și faptul că domnul, toate grădinile noastre le paște cu caii săi, apoi pășunatele într-atât le oprește pentru cosit și ierbărit că noi n-avem loc unde să ne paștem vitele.... Pentru aceste mari mizerii sărăcim și ne ruinăm zilnic și poate trebuie să ne pustiim pentru totdeauna. Nu avem nicio plângere contra domnilor căpitani, pentru că din partea lor am putea trăi în veci. Dar, de parcă toate aceste lipitori, groful, administrația
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în al cărei filigran se descifrează conturul său de principe român. S-a stăruit, pentru a se releva această realitate, asupra măsurilor luate în favoarea iobagilor români și a preoților români. Pentru cei dintâi, Mihai a solicitat dreptul de a-și paște vitele „în locurile libere și în hotarul necultivat“ ale satelor maghiare și săsești. În beneficiul preoților, Mihai a obținut scutirea lor de robotă. Mai concludentă pentru politica „românească“ a lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost încercarea de a disloca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pentru pășunatul a 500 de oi cu lapte și 800 de oi sterpe. Și mai dețineau trei munți la Arpaș, anume Arpașul Mare, Pleșa și Arpășel. Pentru arenda acestora, familia Teleki încasau 140 - 150 de florini în Arpașul Mare unde pășteau circa 2000 de oi și capre, 35 de florini pentru muntele Pleșa unde pășteau cam 500 de oi iar pentru muntele Arpășel pe care pășteau alte 2000 de oi, grofii mai încasau încă o arendă medie anuală de 90 de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai dețineau trei munți la Arpaș, anume Arpașul Mare, Pleșa și Arpășel. Pentru arenda acestora, familia Teleki încasau 140 - 150 de florini în Arpașul Mare unde pășteau circa 2000 de oi și capre, 35 de florini pentru muntele Pleșa unde pășteau cam 500 de oi iar pentru muntele Arpășel pe care pășteau alte 2000 de oi, grofii mai încasau încă o arendă medie anuală de 90 de florini. Și lista averilor continuă la nesfîrșit, noi însă vom mai aminti numai câteva
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Arpășel. Pentru arenda acestora, familia Teleki încasau 140 - 150 de florini în Arpașul Mare unde pășteau circa 2000 de oi și capre, 35 de florini pentru muntele Pleșa unde pășteau cam 500 de oi iar pentru muntele Arpășel pe care pășteau alte 2000 de oi, grofii mai încasau încă o arendă medie anuală de 90 de florini. Și lista averilor continuă la nesfîrșit, noi însă vom mai aminti numai câteva. Tot groful deținea și dreptul la cârciumărit. Administratorul, încheind socotelile pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă și sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, și care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care pășteam animalele sau participam alături de ceilalți membri ai familiei la muncile agricole, după aerul pe care îl respiram în lărgimea Iticașului, a Răpițiștii sau a Fânațului, după apa fântânii din colțul dinspre șosea al curții, după soarele care îmi lumina fața
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]