155,444 matches
-
mulți în falsuri Brâncuși, vor să le creeze acestora o prezență verosimilă în spațiul culturii. Readusă în actualitate și adusă la zi, cartea lui Barbu Brezianu este, pînă în acest moment, singurul instrument de contracarare. în cele peste trei sute de pagini, format A4, personalitatea brâncușiană și lucrările din România ale sculptorului sînt prezentate în toate dimensiunile lor. Rînd pe rînd sînt inventariate, fără efuziune și fără interpretări voluntariste, cronologia brâncușiană în contextul cultural românesc, european și mondial, cronologia expozițiilor colective și
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
joacă" familia și cunoscuții scriitori-poeți. Coperta, alb-negru cu anul roșu, plimbă ecoul prin șapte replici de titlu, scrise cu corp de litera descrescendo. Detaliile chițibușar-tehnice, date cu spray de avangardă, le putem lua dintr-un colofon (pus la coadă, deși pagina lui e doi). S-au tras 501 exemplare (calitatea hîrtiei, calitatea cartonului, precizate minuțios), din care 100 speciale, cu semnătura autorului, 26 "alfabetice", și mai speciale, hors-commerce. Tipicuri retro... "Cît despre designul copertei, diafan, el închipuie, în celofan sau fără
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
În ciuda memoriului, Pleșu a fost dat afară de la Institutul de Arte Plastice și trimis la o fabrică, pe post de muncitor necalificat. Cu litere de-o șchioapă, sub genericul Dezvăluiri, Gardianul publică însă, ca pe un episod incriminant, pe prima pagină, începutul memoriului "Stimate Tovarășe Secretar General" și o frază introductivă aiuritoare: "Prezentăm azi scrisorile prin care Andrei Pleșu îi spunea lui Nicolae Ceaușescu despre informațiile date la Securitate" (sic!). Care ar fi ideea? Că, iată, și Pleșu... A citit și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
n-ar fi ajuns la destinatar. În genere, la un memoriu adresat lui Ceaușescu se trudea în colectiv, cu rude și prieteni care căutau formularea cea mai convingătoare pentru urechile unui tiran. Pentru oricine are un dram de minte, această pagină din ziarul condus de Răzvan Dumitrescu își ratează scopul. l Dovadă și opiniile cititorilor de pe forumul ziarului, care sînt reconfortante. Iată cîteva: "Sunteți penibili!", "Secu lucrează", "Domnu Dezvăluiescu, da o carte, un articol, cevașilea, d-ale dlui Pleșu, cetiși oare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
cetiși oare?" "GARDIANU=MÎNA SECURIT|}II", "Ce vreți să spuneți cu articolul ăsta?", " Nu aveți pic de creier?" etc. l Ca să-i facă dlui Pleșu un cadou și mai frumos, Gardianul a recurs și la o josnicie. Tot pe prima pagină e "citată" opinia, pasămite, a lui Gabriel Liiceanu, cum că "Pleșu mi se pare un om slab, care n-ar fi rezistat presiunilor Securității!" Cînd te uiți în interior, vezi, ca-n bancul celebru cu "nu i s-a dat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
și uitare Plăcut la lectură și deopotrivă consistent se dovedește a fi ultimul număr al revistei Cuvîntul (15 august-14 septembrie). Cum de vreun an de zile încoace numerele revistei sînt tematice, de astă dată tema în jurul căreia gravitează articolele din paginile ei este "memoria, uitarea și amintirea." În editorialul de pe prima pagină, Mircea Martin pune în lumină consecințele nefaste pe care un gest politic dus doar pînă la jumătate îl poate avea în mintea românilor. E vorba de vizita din anul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
fi ultimul număr al revistei Cuvîntul (15 august-14 septembrie). Cum de vreun an de zile încoace numerele revistei sînt tematice, de astă dată tema în jurul căreia gravitează articolele din paginile ei este "memoria, uitarea și amintirea." În editorialul de pe prima pagină, Mircea Martin pune în lumină consecințele nefaste pe care un gest politic dus doar pînă la jumătate îl poate avea în mintea românilor. E vorba de vizita din anul 2002 pe care Ion Iliescu, președintele României de atunci, Elie Wiesel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
schimbarea făcându-se în autovehiculele plasate pe anumite trasee principale, numite posturi fixe - p. 16), agentul de filaj trebuia să stea cu ochii în patru și să noteze tot ce mișcă. Firește, multe dintre notațiile sale sunt maculatură curată, unele pagini mustesc de umor involuntar, par desprinse din comediile lui Caragiale. Iată un fragment dintr-o notă informativă vizându-l pe obiectivul Nelu în care regăsim parfumul mahalalei bucureștene din O noapte furtunoasă. Obiectivul sosește cu tramvaiul 20 la Gara Filaret
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
și atractivă, informând și stârnind curiozități, propunând subiecte incitante cum ar fi: relația sovieticilor cu "spionajul activ" din România, istoricul războaielor israeliano-arabe, proiectele de unificare a Europei din secolul XIX, "declasificarea" lui Lenin ș.a. Cronicarul constată cu satisfacție prezența în paginile revistei a unor prețuiți colaboratori ai României literare: Barbu Cioculescu și Mihai Sorin Rădulescu. Primul comunică un interesant document din arhiva Șerban Cioculescu, și anume o scrisoare către marele critic a lui Theodor Lavi, fost deținut politic în epoca Dej
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
lucrat intens la compromiterea opozanților puterii neocomuniste. Iliescu nu s-a sfiit să asmută minerii pe populația civilă, nu s-a dat în lături de la a provoca, precum la Târgu-Mureș, războiale civile. De ce s-ar fi abținut de la înnegrirea câtorva pagini care să-i compromită pe cei care, încă din prima clipă, i s-au împotrivit cu înverșunare? Astăzi, ca o fecioară despletită, se pune de-a curmezișul încercărilor de-a face lumină într-o chestiune în care regimul patronat de
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
cu agenții lor. și asta pentru că prin perversitate fără limită, prin demență, puteau să dea - și adeseori asta s-a întâmplat - întrebuințări maligne unor declarații care, în sine, nu depășeau nivelul banalității. Cred că vom intra în linie dreaptă atunci când paginile întâi ale ziarelor vor începe să prezinte, alături de fotografia turnătorilor, și pe aceea a ofițerilor cărora li se turna. Alături de asistenta universitară Mona Muscă, vreau să-l văd și pe maiorul Eugen Lăcătiș. În absența unui astfel de tandem, paginile
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
paginile întâi ale ziarelor vor începe să prezinte, alături de fotografia turnătorilor, și pe aceea a ofițerilor cărora li se turna. Alături de asistenta universitară Mona Muscă, vreau să-l văd și pe maiorul Eugen Lăcătiș. În absența unui astfel de tandem, paginile scrise de informatori riscă să rămînă doar niște fișe clinice dintr-o lume bolnavă, completate de medici demenți ei înșiși.
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
mai degrabă decât să insiste asupra Cuplului ca element definitoriu al identității individuale. Prozatorii sinelui sunt, prin excelență, purtători de cuvânt ai universurilor fragmentare. Așa cum foarte puține dintre cărțile lor au coerența epică a unui roman, populația ce iese din pagini pare mai degrabă produsul final al unui joc de puzzle identitar. Caracterele se compun și descompun din frânturi de acțiune (reală, imaginată, amintită), din însemnări mai mult sau mai puțin răzlețe pe marginea existenței proprii și apropiate. T. O. Bobe
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
protocroniste și naționaliste. Dincolo de voluptuoasa verbozitate scăpată uneori de sub control, rămân scenele grotești portretizând decrepitudinea fizică și psihică (vezi familia titularei barului) compatibile cu disputele damelor de pripas, zise și de companie, când limbajul coboară spre argou și măscări. Câteva pagini mai la vale, același limbaj urcă la cotele frazeologiei delirante: londronienii (un fel de slujbași ai Castelului, fără studiile superioare ale naratorului) încing un adevărat simpozion al enciclopediștilor tip Umberto Eco. După ce este evocat Guicciardini, să zicem, farsa etilică se
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
mult varianta de accentuare edítor (cu accentul pe i, deci pe silaba mediană), care concurează forma corectă, conformă normelor actuale, cu accentul pe o (pe silaba finală): editór. Tendința e mai veche: Al. Graur o semnala în 1969, chiar în paginile României literare: "de curînd am auzit și pronunțarea edítor, cu atît mai curioasă cu cît cuvîntul nu se folosește nici în germană, nici în rusă, în limbile romanice are accentul pe finală, iar în latinește, la nominativ, avea accentul pe
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
așadar că logicianul român ar avea toate motivele ca, mulțumindu-se cu oficierea acestui ritual analitic, să privească cu condescendență la retorica neformalizată a filozofiei de tip eseistic, totuși deschiderea sa față de celelalte ramuri ale filozofiei este vizibilă în chiar paginile cărții de față: din cele opt studii ale Explorărilor logico-filozofice, două reprezintă aplicații ale metodei analitice asupra unor teme ce ies din perimetrul strict al acestei specialități. Mă gîndesc la studiul pe marginea definițiilor circulare pe care Platon le formulează
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de normalitate care respiră din fiecare pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele de referință ale criticii europene și discută despre ideile estetice și modelele critice foarte la modă în epocă (structuralismul, semiotica etc.) Firește, citite astăzi, unele dintre judecăți
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
pe care le-a condus, că Avignon-ul este ca o carte. O carte, însă, care se scrie și se rescrie, de fapt, mereu. O operă deschisă - o istorie în mișcare - iar fiecare loc, fiecare spațiu de joc este una din paginile care formează cartea, povestea. Am descris, în mare, în numărul de săptămîna trecută, programul festivalului. Faptul că Joel Pommerat a avut trei spectacole în selecție, Au monde, Les Marchands și Le petit Chaperon rouge, spectacole care au textele special scrise
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
și măslui după plac, literatură credibilă și mărturie nemincinoasă. Informații de toată mîna, de la arhondologii craiovene, bune de pus alături cu aceea a lui Sion, la încîlcite parcursuri școlare și la reviste ale presei politice de sfîrșit de secol umplu paginile acestui prim (și cel mai bun din serie) volum de memorii. Iată, de pildă, ca probă în gîlceava dintre dreptul care se scrie pe hîrtie și legea pe care-o țineau oamenii locului, comedia lui un nume ce-i (undeva
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
prima dată nevoie de un act de naștere și cu mare mirare am constatat abia atunci, nu numai că mă chema Constantin, dar încă, că eram de sex feminin!" Cu toate astea, nu s-ar spune că personajul propriilor lui pagini nu știe cine e și ce vrea. Dimpotrivă, rînduri care pot sta alături de orice proză a dublei priviri, dinspre matur trecut din copt spre copilandru, dinspre ce-am ajuns spre ce credeam că devin, povestesc strategiile lui de-a scăpa
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
vorba lui Stelian Neagoe, în postfață, tipuri și tertipuri. Cît despre tertipurile prozei (că de proză, nicidecum de simple notații după natură, e vorba) lui Constantin Argetoianu, o enumerare nu poate lăsa pe dinafară lungile note de subsol, povești în josul paginii, completare la întîmplări cu etaje. De pildă, biografiile comprimate, cu viciile scoase în vedetă (nu e un moralist, Argetoianu, doar un "hagiograf" de lume pestriță, căruia-i place să se amuze, pe socoteala cui o fi), ale unui Alexandru Georoceanu
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de normalitate care respiră din fiecare pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele de referință ale criticii europene și discută despre ideile estetice și modelele critice foarte la modă în epocă (structuralismul, semiotica etc.) Firește, citite astăzi, unele dintre judecăți
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
înzestrării culturii liberale contemporane cu un vocabular care este în întregime al ei"25, o cauză pe care o putem operaționaliza prin purificarea acelei culturi de reziduurile retorice care au fost folositoare cândva. Revenind la presupoziția neutralității, exemplare sunt cateva pagini din Contingenta, ironie și solidaritate, pagini în care anunța "aceasta renegare a neutralității filosofice în interesul liberalismului politic"26. Presupoziția neutralității este fundamentală pentru activitatea de argumentare cu validitate absolută a metafizicianului, deoarece, de fiecare data cand ajungea într-un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
vocabular care este în întregime al ei"25, o cauză pe care o putem operaționaliza prin purificarea acelei culturi de reziduurile retorice care au fost folositoare cândva. Revenind la presupoziția neutralității, exemplare sunt cateva pagini din Contingenta, ironie și solidaritate, pagini în care anunța "aceasta renegare a neutralității filosofice în interesul liberalismului politic"26. Presupoziția neutralității este fundamentală pentru activitatea de argumentare cu validitate absolută a metafizicianului, deoarece, de fiecare data cand ajungea într-un impas, acesta ieșea din încurcătură prin
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar dintr-o lume viitoare mai bună. Paginile acestei cărți mi-au sugerat însă o cu totul altă grila de lectură: utopia este un riț integrator, o formă socială de adaptare la șocurile prezentului. Câți dintre noi pot rezista la asaltul realității fără doză zilnică de utopie? Cartea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]