5,611 matches
-
și se Întoarse spre el. Fața ei frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate În fiecare loc pe care sârmele de fier Îl găuriseră: pe genunchi, pe abdomen, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care căzuse dimineață și se dezmembrase, soțul ei a părăsit-o. A venit la mine să-mi ceară sfatul. —Alinătorul inimilor sfărâmate, spuse Nina cu un glas care se voia sarcastic, Însă suna aproape plângăreț. Sfântul patron al văduvelor de paie. Încă puțin și va trebui să primești numai pe bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată pe marginea blatului de marmură. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
existat hale de turnătorie și ateliere, o sală a cuptoarelor și un laminor. Ea nu mai consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când coboram cu Felix până la ștrand. Era așezată între peri și meri, acoperișul, acum din țiglă, era mult lăsat și umbrea partea odinioară locuibilă, în spatele uneia dintre ferestre avea să lucreze tata. Și dacă pe vremuri răspunsesem mândru la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
citi în Hobby - plumb din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii despuiați de frunze și, printre colonade, smocuri de paie acopereau tulpinile de trandafiri. Cu o cuvertură de pânză am acoperit cele două pupitre de pe care strânsesem tot și, așa lipite unul de altul, păreau o singură suprafață. Această suprafață albă care ocupa aproape întreaga lungime a camerei noastre am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pivniță, iar într-una din zile făcui cunoștință cu Laura, sora bărbierului. Ne vedeam numai Duminică, la ea acasă. Intrasem în adolescență. Frizerul Marcu Fișic avea un tron de lemn, grosolan și spălăcit, de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
farmec. Numai cântăreața, cu chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă pe Marcu de subsuori și-l sprijini până peste drum, în „Salonul de ras, tuns și frizat”, unde căzură, ca de obicei, amândoi, pe salteaua de paie, dinainte pregătită. Marcu Fișic a murit într-o Luni dimineață. Adormise pe tron, proaspăt bărbierit și pudrat din belșug, citind jurnalul, deși cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de obicei, amândoi, pe salteaua de paie, dinainte pregătită. Marcu Fișic a murit într-o Luni dimineață. Adormise pe tron, proaspăt bărbierit și pudrat din belșug, citind jurnalul, deși cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru amorul îmbobocit în două inimi tinere”. A fost înmormântat în ziua în care s-a declarat mobilizarea. Ochii rătăciți și măriți de spaimă ai Laurei se opreau în răstimpuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zece pași prin gang, de la camera ei și până la mine. - Bună dimineața, Ferdinand. - Vino mai aproape, Eva. - E ultima oară, îmi spuse dânsa, vineri, și văd că se ține de cuvânt. Trebuie să o cunoști neapărat... De sub pălăria ei de pai galben îi văd ochii verzi ca de pisic, neobișnuit de mari și limpezi cum se pironesc de colțul mesei. E locul unde îmi place s-o răstorn. Are chip picant de cârnă și gurița circomflexă, ca un semn de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu el împreună, marțea, dimineața. Tragicul eveniment repetat în fiecare săptămână, nu împiedica pe doi dintre băieți să joace teatru: Spectacolul era excesiv de bizar. Unul dintre ei intra pe ușă cu registrul de comenzi la subsuoară și cu pălăria de paie a moșului Isidor, ce-i cădea peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a chipului, apoi deschidea registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu multă luare aminte. - „N-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să nu intre în pușcărie, și ca să nu le rămână copiii pe drumuri. Ofițerii, văzând că tace mereu, cu ochii pironiți în dușumele, îl lăsară să se reîntoarcă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum plesnește centironul de piele. Cineva numără cu voce tare. Dar nici bătăile, nici alte șicane cu care era amenințat, nimic nu-l putea obliga să apuce totuși arma. Când unii dintre băieți s-au pișat pe sacul lui de paie, vrând astfel să-l facă de râs că-și udă patul, el a acceptat și această umilință și și-a recitat și cu următorul prilej micul său dicton. Fenomenul ăsta nemaiîntâlnit era imposibil de curmat. În fiecare dimineață, de îndată ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grave, se deplasa spre o țintă necunoscută. Adeseori făcea opriri nesfârșite, alteori unele foarte scurte. Între timp, afară se întuneca. De mai multe ori s-a schimbat linia. Vagonul era luminat numai de o lampă cu carbid. Eram întinși pe paie care miroseau a mucegai și a urină. Lângă mine, un vânător de munte bandajat la cap citea la lumina slabă a lanternei sale o carte pioasă. În timpul ăsta își mișca buzele. În dreapta, unul împușcat a tot țipat, până când a tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajutase la prăjitul pâinii de porumb și căruia îi revenea pentru asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul barăcii, un plutonier tipic, autoritar și învățat să comande. După care au fost percheziționate toate priciurile și toți sacii de paie, pe care cu siguranță că dormiseră și ucrainienii, de asemenea țoalele tuturor acelora care, bolnavi fiind sau făcând de serviciu la baracă, nu fuseseră la muncă în echipa de tăietori de lemne sau la îndepărtarea ruinelor. La un locotentent major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de tăietori de lemne sau la îndepărtarea ruinelor. La un locotentent major de la Luftwaffe - în lagăr se amestecau gradele inferioare cu ofițerii până la gradul de căpitan -, care până atunci se dăduse neabătut de colțos, s-au găsit, sub salteaua de paie, resturi ale pâinii prăjite împreună cu hârtia de ziar. Delictul lui se numea, conform legii noastre nescrise, furt de la un camarad. Ceva mai grav nici că exista. Un delict care striga după pedeapsă și punerea ei rapidă în aplicare. Deși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se aflau la bordul lui Gustloff? -, eu mă vedeam, experimental, ca orfan, apatrid, dezrădăcinat. Îmi plăcea de mine în autocompătimirea mea, încercam roluri, mă purtam cu mine așa cum te porți cu un orfan. Mai cu seamă noaptea, pe salteaua de paie. Din fericire, existau tovarăși de aceeași vârstă în situații asemănătoare. Dar mai mult decât mama și papa ne lipsea ceea ce nu putea fi decât visat, neîndestulător, în contururi feminine: ai fi putut, prin compensație, să ajungi homosexual. Și uneori, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oameni înarmați, care au venit mai aproape, și mai aproape și care cu greu ar fi putut fi luați drept vânători, mai degrabă ca emisari rurali ai Mafiei, până când au ajuns să alcătuiască un cerc în jurul străinului cu pălărie de paie care provoca uimire. Mi-am golit rucsacul și mi-am înșirat la vedere catrafusele. După ce conducătorul lor, care purta un veșmânt lung, asemănător cu o rasă de călugăr, m-a întrebat de unde vin și unde vreau să ajung, a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
diluat. Totul era uimitor, se transforma în motiv: cai de trăsură dormitând, copii jucându-se pe stradă și rufe întinse la uscat pe frânghii lungi. Femeia grasă de la balcon. Locurile goale lipsite de umbră. Mi-am cumpărat o pălărie de paie. Pentru fumător, țigările cele mai ieftine erau Nazionale, nu și când fostul soț al Dinei Vjerny, care-și savura rezidența asemenea unui prinț exilat, îmi oferea Gauloise. Din provizia mea de Schwarzer Krauser nu mai exista curând nici un firicel. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei la răspântii de drumuri, îmi ofeream din când în când, deși eram obligat la economii, câte o înghețată de lămâie, alergam cu pas ușor pe scara spaniolă în sus, îi permiteam surorii mele să mă fotografieze cu pălărie de paie, pentru ca un nou autoportret să-mi poată atesta prezența, restauram într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bile, la care asistase (sub dogoarea soarelui provensal) În arena din NÎmes; dar Muñagorri, dușmanul oricărei mărturisiri de ordin spiritual, a spus că În materie de tauri Anglada era un simplu băiat de prăvălie. Tronând Într-un enorm fotoliu de pai, a afirmat că, fără nici o umbră de Îndoială, crescuse printre tauri, animale pașnice și chiar mișelnice, dar nespus nesăbuite. Rețineți că, pentru a-l convinge pe Anglada, Încerca să-l hipnotizeze și nu-și lua ochii de la el. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a Încercat să mai recupereze cele cinci miare de parai de aur pe care-i Împrumutase. Și acum, să luăm și cazul romanului. Chiar tu ai spus acum o clipă că Requena și Mario Bonfanti au fost oamenii lui de paie. În ajunul morții Pumitei, Requena Însuși și-a aranjat tertipul: a spus că era grozav de ocupat, fiindcă Ricardo era pe cale să-și termine de scris romanul. Mai clar: chiar pe el Îl Însărcinaseră să redacteze cărțulia. Apoi Bonfanti i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de stat și puhav; avea chipul rotund, șters și, poate, misterios. Purta o pălărie neagră de pai și un parpalac alb. — Foarte bine*, a spus Parodi. Dacă nu găsești nici un inconvenient, Îți voi povesti ce știu și ce nu știu despre afacerea din strada Deán Funes. Compatriotul tău, doctorul Shu T’ung, azi absent, ne-a Înșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu vanilie versus un bol dă apă la moară, și abea s-a lăsat convins că prima, care ginitoru a luat-o p-a lui și i-a servit o milenară Sifonazo. PÎn iarna aia, Sampaio, c-o Împletită dă paie Îndesată pă mansardă pân la ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lehmann, unde, la adăpostul apusului de soare, mastica un scurt monolog sau Își permitea un căscat. Hohotea sau sughița În funicular; cât despre tramvaie, mai mulți martori jură că l-au văzut fudulindu-se cu biletul strecurat Între Împletitura de pai și panglica unei pălării canotier, nu fără să-l fi Întrebat pe un pasager ca și el cât era ceasul. Începând din 1923, pătruns de importanța Artei sale, a renunțat la asemenea experiențe. A rătăcit pe străzi, a făcut incursiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
servici, luându-mă poate cel puțin dă Încasator la Igenica. Am ajuns potop dă mișto la destinație. A dășchis ușa dă la 3 ie D bucătaru, care chiar putea să crează că obectivu meu iera să-i restitui panamaua dă pai, da supus la egzamen iera altu: adică iera chef la doamna de Anglada. L-am dus dă nas c-o carte dă vezetă a lu Julio Cárdenas care am pus În ea un desenuț confidențial, așa ca doamna să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]