3,408 matches
-
de lemn. În acest timp, el cere sprijinul Fondului Bisericesc al Bucovinei și astfel, în 1900, începe să se construiască o biserică de cărămidă, în imediata apropiere a bisericii de lemn. În anul 1908 a fost finalizată construcția noii biserici parohiale (cu hramul "Nașterea Maicii Domnului"), care a preluat această funcțiune de la vechea biserică de lemn. Astăzi, biserica de lemn are rolul de capelă și de muzeu. După terminarea construcției, lăcașul de cult a fost sfințit la 26 octombrie/8 noiembrie
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
Közlöny" (Gazeta Maghiară a Bucureștilor), editată începând cu anii 1860. În timpul primului război mondial a fost editat la București al doilea ziar de limbă maghiară, "Bukaresti Magyar Hírlap" (Foaia de Știri Maghiare din București). Au fost editate de asemenea gazete parohiale, publicații școlare și calendare ale comunităților maghiare din București, Ploiești, Brăila etc. După primul război mondial și-au continuat apariția publicațiile de limbă maghiară din Transilvania, Banat și Crișana, cu tradiție din secolul al XVIII-lea. La București au luat
Mass-media maghiară din România () [Corola-website/Science/321054_a_322383]
-
Paris este sărbătorită de anarhiști și de marxiști, din cauza varietății de subcurente ale ei, marelui grad de control al muncitorilor, și a remarcabilei cooperări între diferiți revoluționari. De exemplu, în III arrondissement, materiale școlare au fost oferite gratuit, trei școli parohiale au fost laicizate și s-a înființat un orfelinat. În XX arrondissement, școlarilor li s-a dat îmbrăcăminte și hrană. Au fost multe exemple similare, dar un ingredient vital pentru relativul succes al Comunei, în acest moment, a fost inițiativa
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
din Cajvana a cumpărat proiectul de la un funcționar important al vremii căruia i-a oferit o pereche de boi. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din Cajvana avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cooperatorului de 6 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 819 familii cu 3.554
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
de la un funcționar important al vremii căruia i-a oferit o pereche de boi. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din Cajvana avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cooperatorului de 6 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 819 familii cu 3.554 credincioși. În acel an, comunitatea
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
metri lungime și 8 metri lățime, fiind construită din lemn de stejar și brad și acoperită cu șindrilă. Lăcașul de cult a suferit diferite reparatii în decursul timpului (în anii 1832 și 1890-1892). În 1911 a fost construită o casă parohială din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 6 camere. Între anii 1935-1950, în apropierea lăcașului de cult din lemn, a fost construită o biserică de piatră cu dimensiunile de 30x16 m. În 1946 a fost înălțată o clopotniță din piatră
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
anii 1612-1622 de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) în orașul Solca (județul Suceava). Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Mănăstirea Solca a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 420, având codul de clasificare și fiind format din 6 obiective: Satul Solca este așezat într-o vale pitorească aflată la poalele Obcinelor
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
mănăstirilor din Bucovina, menținând doar trei dintre acestea: Dragomirna, Putna și Sucevița. Ctitoria lui Ștefan Tomșa de la Solca a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea Solca deținea în Bucovina următoarele sate: Solca, Arbore, Botoșana și Cajvana cu păduri de fag, brad și stejar, 3 mori și o piuă de postav; Iaslovăț, Bădeuți, ½ Milișăuți; Țibeni (Isten-Segie) cu fostele sate Ivăncicăuți, Pârlișeni și
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
încăperii mormintelor unde s-a deschis o nouă intrare în biserică. Cu acest prilej, s-a refăcut și acoperișul. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Solca avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 450 familii cu 2.025 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
deschis o nouă intrare în biserică. Cu acest prilej, s-a refăcut și acoperișul. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Solca avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 450 familii cu 2.025 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Solca era păstorită de preotul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
piatră, avea rolul de vătaf, probabil al plaiului Dâmbovița, și era ctitorul bisericii. Biserica păstra la 1840 încă o pisanie, probabil pictată, în care se putea citi atât numele ctitorului principal cât și acela a lui Cernat. Funcția de biserică parohială a acestei bisericuțe a fost preluată de o altă biserică de zid, ridicată mai la vale, între anii 1868-1871. Cu câteva decenii în urmă biserica a trecut printr-o renovare în urma căreia un pronaos mai îngust decât nava a fost
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
este o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1709-1714 de marele medelnicer Ionașcu Isăcescu în satul Ilișești (județul Suceava). Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până în 1783 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 283, având codul de clasificare . Prima atestare a unei biserici la Ilișești este în uricul din 11 iulie 1428
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
el a cumpărat cu 60 lei moșia Bălăceana, pe care a donat-o aceleiași mănăstiri. Biserica a fost înnoită în jurul anului 1778 de arhimandritul Meletie. Mănăstirea Ilișești a fost desființată de austrieci în 1783, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială. La acel moment, Mănăstirea Ilișești deținea în Bucovina următoarele sate: ¾ Ilișești cu o moară, Bălăceana și Săsciori cu păduri de stejar; ½ Iacobești și Fogodisten (Iacobești unde s-au așezat coloniști unguri) cu 4 mori, un atelier și pădure de fag
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
etaj o clopotniță. În anul 1924, biserica a fost zugrăvită din nou, făcându-se o colectă la românii ortodocși din America. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 13 ha, o sesie a cooperatorului de 6 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 761 familii cu 3.051
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
1924, biserica a fost zugrăvită din nou, făcându-se o colectă la românii ortodocși din America. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 13 ha, o sesie a cooperatorului de 6 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 761 familii cu 3.051 credincioși. În acel an, comunitatea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o veche lespede de piatră cu o inscripție conținând anul 1234, ceea ce arată că aici a existat o biserică din vremuri străvechi. Conform actului comemorativ din biserica parohială, satul Ionășeni își trage numele de la vornicul Ionaș (Ionașcu) Balș, care nu se știe din ce motive a devenit călugăr. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea , potrivit tradiției, boierul Ionașcu Balș a înființat aici un schit și a construit actuala
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
când noul proprietar al moșiei satului, marele paharnic Constantin Balș, a întemeiat Schitul Cozancea, unde au fost mutați călugării din Ionășeni. Deoarece în jurul schitului se stabiliseră vreo 70 de locuitori, bisericuța de lemn a fostului schit a rămas ca biserică parohială. În anul 1776, boierul Constantin Balș a ctitorit în cimitirul satului Ionășeni o biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a rămas doar cu rolul de capelă pentru nevoile
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
se stabiliseră vreo 70 de locuitori, bisericuța de lemn a fostului schit a rămas ca biserică parohială. În anul 1776, boierul Constantin Balș a ctitorit în cimitirul satului Ionășeni o biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a rămas doar cu rolul de capelă pentru nevoile curții boierești, aici slujindu-se doar sporadic. Deoarece această biserică devenise neîncăpătoare pe măsură ce populația satului creștea, în anul 1925 s-a construit în centrul
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
curții boierești, aici slujindu-se doar sporadic. Deoarece această biserică devenise neîncăpătoare pe măsură ce populația satului creștea, în anul 1925 s-a construit în centrul satului o nouă biserică cu hramul "Sf. Constantin și Elena", care a preluat rolul de biserică parohială, iar cea din cimitir a rămas doar pentru prohodirea morților. În decursul timpului, au fost efectuate mai multe lucrări de reparații ale lăcașului de cult din lemn. Bisericuța de lemn a suferit o reparație capitală în primul sfert al secolului
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
fiind un adevărat păstor al Bisericii lui Hristos. Una din roadele lucrării sale a fost căsătoria a peste 12.000 de orădeni care trăiseră până atunci în concubinaj și o mare îndreptare a moralității orașului. 20 dintre bisericile și casele parohiale ortodoxe ale orașului, construite din lemn, în mare parte vandalizate încă în vremea primului război mondial, au fost înlocuite cu biserici din piatră. Episcopul Nicolae Popoviciu a combătut în predicile sale libertinajul, desfrânarea, alcoolismul, ura dintre nații și numeroase alte
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
de rugăciuni și tot atâtea iconițe. De asemenea a fost în mijlocul soldaților, de câte ori a putut, și după 23 august 1944. Revenit la Oradea, a fost primit cu foarte multă bucurie și a început să lucreze la refacerea bisericilor și caselor parohiale pângărite sau distruse de hortiști. Totodată însă începe și o puternică luptă pentru a apăra țara și biserica de influențele comuniste. Atât în predici și în sfătuirile cu oamenii, cât și în lucrările administrative și alegerile bisericești, ierarhul Nicolae al
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
și "Sf Gerome în deșert" (1500 sau 1506, Luvru, Paris). În această din urmă, este remarcabil contrastul dintre nuanțele stâncilor și roșul vestimentației sfanțului, iar finețea detaliului demonstrează abilitățile sale de miniaturist. Pictează primele sale piese de altar la biserică parohiala St. Cristina al Tiverone (1505) și baptisteriul catedralei din Asolo (1506), picturi care există și astăzi. În 1508 lucrează la polipticul din Recanati pentru biserică St. Domenico. Acesta este alcătuit din șase panouri, cea mai valoroasă dintre lucrări fiind portretul
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
cult sunt ucrainenii greco-catolici din Canada și SUA, precum și ucrainenii greco-catolici din Rădăuți. Hramul lăcașului de cult este „Nașterea Maicii Domnului”, sărbătorit în fiecare an pe 8 septembrie. Lăcașul de cult a fost construit din cărămidă pe temelia fostei Case parohiale, astfel că are altarul îndreptat spre nord-est. În interiorul cu aspect gotic, sunt amplasate bănci și două altare laterale. Pereții interiori nu au pictură, dar se intenționează pictarea acestora. În patrimoniul lăcașului de cult se află o carte de cult tipărită
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
perioada 2000-2012, preotul Ioan Voloșciuc a îndeplinit funcția de vicar general al Vicariatului General Greco-Catolic Ucrainean din România, îngrijindu-se de cele 22 de parohii greco-catolice ucrainene din Bucovina, Maramureș și Banat. Sediul Vicariatului s-a aflat în clădirea casei parohiale, pe str. Crișan nr. 4. În seara zilei de 28 octombrie 2008, biserica greco-catolică ucraineană din Rădăuți a fost vizitată de către ambasadorul Ucrainei în România, Markian Kulyk, însoțit de o delegație din care au făcut parte și consulul general al
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
-lea, parohia greco-catolică a primit două vizite ale ierarhilor din Galiția: mitropolitul Iosif Sembratovici de Liov (la 5 mai 1880) și episcopul Andrei Șeptițki de Stanislavov, viitor mitropolit de Liov (la 20 mai 1890). În 1895 a fost construită casa parohială greco-catolică. Până în anul 1948 toți preoții slujitori au provenit din Galiția Răsăriteană sau din Bucovina de Nord. După Unirea Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolică
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]