5,213 matches
-
Imperiului Romano-german (800-1806). Imperiul Roman (de răsărit) va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene (867-1056), atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea (976-1025). În această perioadă, vor fi recucerite părți din estul Anatoliei, Siria, Armenia, toată peninsula Balcanica, sudul Italiei, și insule din Mediterana (Creta, Cipru). În secolul al XI-lea, va începe iar un declin, ce va duce la pierderea Italiei de sud în favoarea normanzilor și a Anatoliei care a fost cucerită de turcii selgiucizi (cu excepția
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
la sud de aceasta, domnea elenismul). Totuși și această opinie este contestată de cercetători ca Nicolae Iorga, Theodor Capidan, P. P. Panaitescu sau Constantin Papanace, care neagă realitatea Liniei Jireček și privesc drept zonă de formare a Poporului român întreaga Peninsulă Balcanică și spațiul nord-dunărean până la poalele nordice ale Carpaților și țărmurile Nistrului. Raritatea izvoarelor istorice cu privire la teritoriul respectiv in mileniul I, contextul tulbure al perioadei migrațiilor și contextul politic al secolelor XIX și XX când s-au înmulțit studiile despre
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
doua sinteză se produce diferit la nordul și la sudul Dunării, în decursul mai multor secole, între populația daco-romană și populațiile slave venite în secolul VII. Consecințele așezării slavilor la Dunărea de jos sunt importante. Are loc separarea latinității din peninsula Balcanică de cea nord-dunăreană. La sud de Dunăre, majoritatea populației romanice este înconjurată de slavi, iar cea rămasă, devenită minoritară, păstrează la sudul munților Balcani o limbă cu influențe slave mai mici și apropape total lipsită de împrumuturi lexicale maghiare
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
XIII-lea au fost create câteva mici formațiuni prestatale românești, urmând ca abia în secolul XIV să se formeze voievodatele Moldovei și Țării Românești, ce aveau să lupte contra Imperiului Otoman, care a cucerit Constantinopolul în 1453. Până în 1541, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria au devenit provincii turcești. Moldova, Țara Românească și Transilvania au rămas autonome, dar sub suzeranitate otomană. Cucerirea ungară a Transilvaniei a început spre mijlocul secolului X, fiind încheiată în secolul XII. Un aport important
Istoria românilor () [Corola-website/Science/296801_a_298130]
-
Fiind situată la limita peninsulei Balcanice și acoperind o suprafață eliptică, de 238.391 km² , România ocupă mare parte din bazinul inferior al Dunării și regiunile din estul bazinului de mijloc al acestui fluviu. Se află atât la sudul, cât și la nordul Munților Carpați
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
internațional a păstrat numele de Constantinopol. Abia începând cu 28 martie 1930, numele oficial al orașului a devenit "Istanbul". Până în 1930, aglomerația urbană a orașului s-a numit oficial Constantinopol, iar cu apelativul "Stanbul" era desemnat numai "Orașul Vechi", adică peninsula istorică. Numele modern Istanbul a fost extins în urma reformei de limbă și scriere turcă întreprinse de către Mustafa Kemal Ataturk în 1928, numită și Revoluția semnelor. Cu numele de Constantinopol orașul a servit drept capitală a Imperiului Roman în totalitatea sa
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
pe scoțieni, galezi și nord-irlandezi. Numele „Anglia” vine de la „Țara anglilor” (în Engleză: "England" pentru "Land of the Angles") referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din peninsula Iutlanda) și saxonii (din nord-vestul Germaniei de azi). Numele Angliei în limba cornică este Pow Sows, care înseamnă „Țara
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din peninsula Iutlanda) și saxonii (din nord-vestul Germaniei de azi). Numele Angliei în limba cornică este Pow Sows, care înseamnă „Țara Saxonilor”. Se numea așa deoarece anglo-saxonii și alți germani din Europa continentală au impus limba și cultura băștinașilor britoni în toată
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
de a practica agricultura în condiții de secetă. Recensământul otoman din 1850 raportează 145 de arabi (0,9%) în Dobrogea, însă numărul lor a crescut simțitor după această dată. În 1861, geograful francez menționa faptul că în timpul călătoriei sale prin Peninsula Balcanică efectuată în anul 1854, una din aceste așezări, Arab-Köi, era deja abandonată, restul așezărilor bucurându-se însă de o oarecare prosperitate. În 1878 Dobrogea este divizată între România și Bulgaria, iar noua frontieră străbătea spațiul locuit de arabi. După
Măgura, Constanța () [Corola-website/Science/301142_a_302471]
-
aparținând celor mai variate domenii floristice ca de pildă: elemente specifice Europei centrale (pădurile de fag), Europei răsăritene (stepele cu graminee), cele mediteranene (castanul comestibil, liliacul sălbatic) elemente din ținuturie sub carpatice (coniferele - molidul în special) precum și elemente din ținuturile Peninsulei Balcanice, câteva specii de stejari, cerul, gârnița. Alte specii se păstrează din vremurile glaciației cuaternare (afinul, jepii), îndeosebi în zona Padeșdar și pe Cornet. În mod cu totul deosebit, în imediata apropiere a vârfului Padeș, în zona Nădrag - Rușchița, se
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
Comunitatea Autonomă a Regiunii Murcia (în ) este una din cele 17 comunități autonome ale Spaniei. este situată în partea sud-estică a peninsulei iberice, între Valencia, Andalucia și Castilia-La Mancha. Se întinde pe un teritoriu de 11.317 km² (reprezentând 2,2% din suprafața totală a Spaniei), și se învecinează în partea nordică cu provincia Albacete, în partea estică cu provincia Alicante, în
Regiunea Murcia () [Corola-website/Science/300105_a_301434]
-
În această epocă a fost înființat Regatul Tudmir, regatul lui Teodomir, care a fost un conte vizigot, adică un guvernator al provinciei, ultimul guvernator al provinciei Carthaginense și primul rege al regiunii, acest regat fiind ultima redută vizigotă autonomă din Peninsula Iberică, având capitala la Orihuela. Taifa, sau Regatul Murcia, a fost unul din regatele în care s-a divizat Califatul de Cordoba, a avut capitala la Madinat Mursiya (Murcia), după decăderea Califatului omeyad de Cordoba, în secolul XI . Regatul respectiv
Regiunea Murcia () [Corola-website/Science/300105_a_301434]
-
de la Britoni, o populație celtică venită în secolul al VI-lea din Marea Britanie, de unde fusese izgonită de invaziile Anglo-Saxone. Regiunea mai fusese celtică și anterior romanizării, dar sub denumirea de "Armorica" ("Armorique" în limba franceză) încă folosită în paralel. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării, fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Capitala regiunii este orașul Rennes iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea corespunde în proporție de 80% cu provincia istorică , care mai
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
sauvage" (Coasta sălbatică), "les Côtes sableuses de la baie d'Audierne" (Coasta nisipoasă din golful Audierne), "les Côtes sableuses du Mont Saint-Michel" (Coasta nisipoasă din golful muntelui Saint Michel). Sunt impresionante de asemenea și falezele foarte decupate din extrema vestică a peninsulei, din departamentul Finistère aflate în continuu sub bătaia vânturilor și a curenților marini din Oceanul Atlantic. În partea de sud, în departamentul Morbihan, există un golf aproape complet închis cu un număr mare de insule (foarte multe dintre acestea fiind locuite
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
există un golf aproape complet închis cu un număr mare de insule (foarte multe dintre acestea fiind locuite) și cu un număr mare de plaje mici cu nisip fin. Această caracteristică contrastează cu plajele lungi ce se găsesc în sud-estul peninsulei, spre estuarul Loarei. Numărul mare de insule din largul Bretaniei este o altă particularitate, cea mai mare fiind Belle-Île-en-Mer, în continuarea peninsulei Quiberon. Principalele insule sunt: "Bréhat", (Enez Vrihad în bretonă), arhipelagul "Sept-Îles" - șapte insule (ar Jentilez), "Batz" (Enez Vaz
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
mare de plaje mici cu nisip fin. Această caracteristică contrastează cu plajele lungi ce se găsesc în sud-estul peninsulei, spre estuarul Loarei. Numărul mare de insule din largul Bretaniei este o altă particularitate, cea mai mare fiind Belle-Île-en-Mer, în continuarea peninsulei Quiberon. Principalele insule sunt: "Bréhat", (Enez Vrihad în bretonă), arhipelagul "Sept-Îles" - șapte insule (ar Jentilez), "Batz" (Enez Vaz), "Ouessant" (Enez Euza), "Molène" (Molenez), "Sein" (Enez Sun), arhipelagul "Glénan" (Enezeg Glenan). În Golful Morbihan cele mai mari insule pe care există
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
cât de diferită era limba față de dialectele mai recente de bretonă. Oricum, migrația a luat sfârșit în jurul anului 600, perioadă în care istoria bretonilor se confundă cu cea a Marii Britanii. De asemenea, numele regiunii este originar din această perioadă, capătul peninsulei fiind numit Mica Britanie sau simplu Bretania. După această perioadă contactele dintre cele regiuni se răresc, Marea Britanie este aproape complet ocupată de Anglo-saxoni iar Normandia de vikingi, ceea ce restrânge arealul populației bretone la regiunea actuală a Bretaniei. Regiunea este cucerită
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
a atacurilor vikinge, dar în anul 939 o armată bretonă învinge trupele normande, redând astfel independența teritoriului. Un număr mare de bretoni au participat la invazia lui William Cuceritorul în Anglia, dar zece ani mai târziu acesta încearcă să cucerească peninsula, fiind oprit de presiunile regelui Franței. În următoarele secole Bretania este un ducat cu o destul de mare independență ce s-a aflat de multe ori în mijlocul confruntărilor dintre marile puteri medievale Franța și Anglia. În 1352 este înființat Parlementul Bretaniei
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
în limitele constituției. Limba bretonă este foarte puternică în regiunea de vest, dar este răspândită și în restul regiunii, este o limbă celtică puternic înrudită cu limba galeză vorbită în Țara Galilor și cu limba cornish, vechea limbă celtică vorbită în Peninsula Cornwall din Marea Britanie. A doua limbă regională este limba gallo, vorbită în partea de est a regiunii, care este o limbă romanică, una dintre limbile "oïl" cu foarte multe influențe celtice. În ultimul timp, au apărut foarte multe însemne bilingve
Bretania () [Corola-website/Science/300169_a_301498]
-
fi cucerită în război prin distrugerea din aer a zonelor industriale și prin demoralizarea populație civile inamice până în punctul în care guvernul va cere pacea. Aceasta era o descriere a războielor care aveau să vină, nu doar a conflictului din peninsula Iberică. Până în vara anului 1939, în ajunul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, "Luftwaffe" devenise cea mai puternică forță aeriană din lume. Astfel, a jucat un rol important major în succesele germane de la începutul răboiului, având un rol determinant
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
i (în sau "pacinacae", în ) au fost un popor seminomad turcofon originar din stepele Asiei Centrale. În veacul al IX-lea ei au populat nordul Mării Negre, iar în secolele al XI-lea-al XII-lea au pătruns în Peninsula Balcanică. În limba greacă (în sursele bizantine) erau cunoscuți ca "πατσινáκοι" = "Patzinaki", în limba turcă se numeau "beçenekler", "pecenekler", "pacanak", în limbile arabă și persană "Bjnak/Bjamak/Bajanak", în tibetană "Be-co-nag", în limba georgiană (gruzină) "Pacanak-i", în armeană "Badzinaghi", în
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
apropierea lacului Krivoi. Expansiunea ulterioară în afara stepelor a dus la apariția unor culturi hibride, zise culturi „"kurganizate"” după termenul folosit de Marija Gimbutas, cum ar fi cultura amforelor globulare spre vest. Aceste culturi hibride sunt la originea emigrării protogrecilor spre Peninsula Balcanică și a culturii nomade indo-iraniene, spre est, în jurul anului 2500 î.Hr. Imposibilitatea lui J. P. Mallory de a demonstra migrarea indo-europeană spre vest a fost citată de lingvistul Kortland ca argument pentru a conchide că evidențele arheologice sunt inutile
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
an mai înaintea morții țarului Nicolae I, Rusia a fost implicată în războiul Crimeii. De când jucase rolul hotărâtor în înfrângerea armatelor lui Napoleon, Rusia fusese privită ca având o armată invincibilă, lucru care s-a dovedit eronat în timpul conflictului din peninsula Crimeea. Înfrângerea rușilor în timpul acestui război a pus în evidență foarte clar slăbiciunile Imperiului Țarist. Când pe tronul imperiului s-a urcat în 1855 Alexandru al II-lea, dorința de reforme era generală. Mișcarea umanistă rusească, care era legată moral
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
a avut-o acest drum. Spre sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr. sub Darius I cel Mare Imperiul persan ajunge la maxima lui înflorire. În urma expediției din anii 514-512 î.Hr. împotriva sciților, el își extinde stăpânirea asupra unei părți din Peninsula Balcanică. Cyrus cucerise coastele estice ale Mediteranei, continuase și asigurase cucerirea părții sale sudice prin dominarea Egiptului. Darius cel Mare s-a pregătit timp de opt ani pentru această expediție. Probabil că planul său inițial era de a îi supune
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
Dunării împotriva perșilor. Darius a înțeles că această unire tribală reprezenta un pericol pentru campanie. Darius cel Mare a intrat fără probleme în Sciția, dar faptele sale din aceste locuri sunt învăluite în legende. Dominația persană asupra părții estice a Peninsulei Balcanice a durat 15 ani și a fost întreruptă de cucerirea insulelor Lemnos și Imbros. Expediția lui Darius în Peninsula Balcanică împotriva geților și sciților a fost un succes comparabil cu expediția lui Cambyses în Egipt. Planul lui Darius a
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]