3,245 matches
-
cu nuanțările de rigoare, și pentru alte țări aflate în stadii diverse de dezvoltare. România este un bun exemplu. La noi continuă să se manifeste o tendință de nivelare a sărăciei a marii majorități a populației, iar "iluzia egalitară" întreține perpetua frustrare a tuturor. Până acum reforma învățământului face excluderi în special în rândul absolvenților clasei a VIII-a și a XII-a, în rândul absolvenților și elevilor de la sate și din mediile defavorizate în condițiile creșterii șomajului. Lupta contra sărăciei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
privind interdicția femeii de a vorbi în public. Aceasta poate și datorită faptului că în scrierile medievale, medicale sau științifice, femeia era considerată imperfectă, nedesăvârșită, denaturată, diformă, un fel de bărbat imperfect, mutilat, o creatură a cărei anatomie e în perpetuă mișcare și de aceea trebuia ținută sub control. 58 Grigore al IX-lea subliniază, într-una din scrisorile sale, că bărbatul trebuie să-și domine femeia așa cum spiritul trebuie să fie superior cărnii, trupului, și femeii să nu i se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de singurătate, de îmbătrânire, de moarte, de dragoste, de ostilitatea celorlalți, de tot ceea ce poate reprezenta o amenințare, de lucrurile pe care nu le poate controla și are toate motivele să manifeste aceste sentimente de nesiguranță. Tocmai această stare de perpetuu provizorat, de tensiune interioară îi conferă personajului feminin adâncime.998 Cresida rămâne conștientă de poziția ei socială nesigură și de locul pe care îl ocupă în ierarhia cetății, scriitorul englez creionând un personaj mai puțin mândru și încrezător decât cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
loc în zori și în amurg și consta într-o ofrandă de lapte, dată lui Agni.276 La romani, zeița Vesta nu era reprezentată prin imagini, singura figurare era focul. "Vesta" derivă de la rădăcina indo-europeană care semnifică "a arde": "flacăra perpetuă a lui ignis Vestae constituie căminul Romei" 277. Există, la romani, o adevărată "doctrină a fulgerelor"; într-un catalog era reprezentată semnificația tunetelor pentru fiecare zi a anului, iar semnificația unui fulger era dată de partea cerului, divizat în 16
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o altă interpretare: doar prin „anticipare” ne putem feri de consecințele manifestării unor pasiuni necontrolate care s-au transformat În „patimi”. * „În sentimentele absolute se găsește mult egoism.” (H. de Balzac) Marele scriitor dă și un exemplu: „Viața avarului este perpetuă stîrnire a puterii omenești, pusă În slujba propriei persoane”. La fel se Întîmplă și În marile iubiri, care sînt exclusiviste: totul sau nimic!... * „Cu cîte iluzii trebuie să mă fi născut ca să pot pierde cîte una În fiecare zi.” (Emil
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
preferat, prezidează peste această lume fermecată, în chip de zeu al luminii și sursă de inspirație pentru muze; soarele zeului pare să pălească în fața soarelui marelui rege. Natura și arta, se combină pentru a celebra gloria suveranului printr-o osana perpetuă. Tot ceea ce generații de regi au acumulat ca picturi, statui și mobilier este distribuită ca simplă mobilă în apartamentele strălucitoare ale castelului. Miasmele toxice ale luxului și puterii te aruncă într-un fel de extaz care face să fie înțeleasă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în arte. Un bun observator al naturii umane, Molière a dezvoltat această ambivalență și a folosit-o în subiectele operelor sale. Viața celor bogați era compusă dintr-o succesiune continuă, circulară, de ritualuri, simboluri și mod de comportament în lupta perpetuă pentru a cumpăra favorurile regale.„Teatralitatea, neclaritatea și permeabilitatea clasei sociale a anilor 1660 a făcut teatrul comic să devină mediul ideal pentru a explora problemele ridicate de clasă, identitate și etică“ în tot acest viespar al luptei pentru a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o carieră strălucită sub patronajul lui Ludovic al XIV lea:„pagină după pagină de muzică lipsită de imaginație, palidă, slabă armonic, monotonă, cu un ritm stereotip, limitată melodic, sterilă în resurse de contrapunct și fragmentată în secțiuni de cadențe recurente perpetuu, astfel încât tot simțul mișcării pare pierdut într-un deșert de clișee, în care uneori descoperim oaze de frumusețe reală“. Tot el continuă:„Fiind criticat deschis de unii, urât cu înverșunare de alții, devenind din ce în ce mai bogat, în cele din urmă i-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
decât foarte rar cu ob servații personale, nu comentează, ci relevă totul prin glasul scris al ziarelor sau revistelor. Autenticul faptelor și ideilor transformă cartea într‐ un izvor de meditație ce‐ți răscolește pentru multă vreme gândurile în lucrarea lor perpetuă de descifrare a neînțelesei treceri. Pe măsură ce ne adâncim în conținutul ei, cartea se transformă dintr‐o „istorie” într‐o epopee. Fapte, întâmplări, portrete, microbiografii, frânturi de creații literare, simpla enumerare a unor personalități intrate în Panteonul literaturii române, ce‐ au
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în trecut, ca formă de regresiune a gândirii, afectivității, conduitelor și contactelor cu lumea externă, proiecția asupra „celorlalți” și a „lumii” a propriilor sale probleme sufletești conflictuale, adoptarea unei „atitudini mintale” fixe, de tipul unei „încremeniri rigide” într-un prezent perpetuu, inflexibil, în care locul central îl ocupă ideile și preocupările sale delirante, pe care bolnavul încearcă pe orice cale să le realizeze. Vom analiza în continuare marile tipuri nosologice de psihoze endogene delirante, simple sau halucinatorii, cu evoluție cronică, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt decît idei.21" Denunțînd nevoia bolnavă de a interpreta lumea ("De ce-mi pun oare întrebări, dacă nu fiindcă sunt bolnav"22), această poezie este antispiritualistă. E o înțelepciune care proslăvește suprimarea conștiinței de sine, viețuirea într-un prezent perpetuu, fără idei. E negarea interiorității: " A fi real înseamnă să nu fiu în interiorul meu/ De ființa mea interioară nu se leagă nici o noțiune de realitate.23" Realismul lui Alberto Caeiro e cum nu se poate mai îndepărtat de sensibilitatea exprimată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
din societate neputînd-o schimba, mîine nu poate și nu trebuie să fie diferit de astăzi și astăzi de ieri. Fiindu-i imposibil să nu vrea să mențină statu quo, această lume trăiește, din punctul nostru de vedere, într-un prezent perpetuu. Societățile care sunt împotriva schimbării sunt numite de Claude Lévi-Strauss54 "societăți reci" (orologii). Dimpotrivă, considerîndu-se și gîndin-du-se pe sine ca pe un proces în continuă schimbare, lumea modernă valorizează și venerează schimbarea. Pentru omul modern este imposibil ca viitorul să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fără nevoi: în ochii oamenilor moderni, Guayakii sau aborigenii australieni sunt ființe umane subdezvoltate. A susține că oamenii au nevoi pe care caută să le satisfacă înseamnă a ne convinge că suntem condamnați la insatisfacție. Proiectul lumii noastre este "insatisfacerea" perpetuă, programul modernizării. Unealta acestui proiect este o formă de organizare inventată de omul modern, întreprinderea. Oamenii au inventat lumi în care oamenii erau materialmente satisfăcuți pentru totdeauna: insatisfacția noastră nu este naturală, este modernă. Ce anume ține lumea noastră? Imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Relevînd istoria profundă, istoricul scoate în evidență permanențele, constantele, repetițiile: Există, dacă vreți, și mai lentă decît istoria civilizațiilor, o istorie a oamenilor în raporturile lor strînse cu pămîntul care-i duce în spate și-i hrănește; e un dialog perpetuu, care se repetă ca să dureze, care, dacă se schimbă, se schimbă la suprafață, dar, de fapt, continuă cu tenacitate, ca și cum s-ar afla în afara timpului și a eroziunii sale." Braudel opune orgoliului și libertății umane "realitatea profundă", "realitățile de bază
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
structurilor vorbirii. De aceea, limba ca atare nu conține și nu poate justifica tot ceea ce apare în vorbirea concretă, deoarece se vorbește despre lume nu numai prin intermediul limbii, ci și cu însăși cunoașterea lumii 302, iar această cunoaștere este în perpetuă schimbare și dezvoltare. În plus, chiar în cazul redării unor situații relativ stabile, transparența dată de semnificația elementelor unei structuri nu este suficientă pentru interpretarea ei concretă și, de aceea, este necesară cunoașterea lucrurilor (prin desemnare), încît structuri precum pahar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Blaga în ceea ce privește limba română este aceea a modului în care vede el că se construiește și se evidențiază orizontul stilistic românesc în și prin această limbă. Filonul filozofic al acestei gîndiri este în mod evident marcat de kantianism, printr-o perpetuă insistență asupra problemei cunoașterii, deși numeroase precizări încearcă o delimitare de acest sistem în varianta lui originară. Este frecventă și încercarea de delimitare față de concepția postkantianului Ernst Cassirer, dar modelul acestuia este detectabil în distingerea formelor culturale și în conceperea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult filozofia de filologie, mărginindu-se la a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor. În aceste circumstanțe, fenome nologismul cu spiritul lui "anticonstructiv" nu poate fi începutul unei noi mișcări filozofice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
emoțională, caracteristicile alegerilor sale libere, lipsite de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în interpretarea libertății existențiale ( prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ce nu se mai termină, ce parcă nu mai au nici un sfîrșit, nici un început, cu tot felul de ornamentări care mai de care stridentă față de bunul gust, față de o normalitate. Simplificarea unor obiecte din interiorul lor duce la un grotesc perpetuu, ce deranjează pe cel ce vede prima oară dar mai apoi fiind supus aceluiași stres omul se obișnuiește. În felul acesta a apărut o nouă artă a grotescului, a prostului gust. 6.Clădiri cu diverse culori fără nici un fel de
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
adresa tuturor, indiferent de forma de DZ; trebuie desfășurat continuu, într-o manieră organizată și după o tematică bine structurată. El reprezintă singura modalitate de reintegrare în limitele normale ale parametrilor metabolici și deopotrivă ale unui stil de viață sănătos. Perpetua acumulare de date științifice, modernizarea mijloacelor terapeutice sau de (auto)control, justifică eforturile făcute pentru programele educaționale serioase, readaptate și continui. La baza acestei activități stă munca în echipă. Aceasta include specialiștii (medic diabetolog, asistentă educatoare, asistentă dieteticiană, chiropodist, psiholog
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
suprema formă de eleganță, pentru că asta era cam tot ce puteam face cu părul meu ca să pară... aranjat, în rest fiind de la mama natură între creț și ondulat, depinde dacă ploua sau nu, starea lui firească fiind aceea de ciufuleală perpetuă. Cei din jur se obișnuiau cu greu cu toanele părului meu, e drept că fiind așa zăpăcit îl țineam mai mult strâns, iar atunci când, proaspăt spălat, îi dădeam o zi, două de libertate, se găsea tot timpul câte cineva să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de nevoia de bani a lui Maximilian I în fața amenințărilor otomane, vor fi luate măsuri de reformare a instituțiilor în toate Dietele desfășurate în perioada 1495-1512. Printre cele mai importante se numără cele din Dieta din 1495: proclamarea păcii interne perpetue; înființarea unui Tribunal suprem, independent de Curte; convocarea anuală a Dietei cu participarea tuturor stărilor calificate; stările urmau să fie în viitor convocate de împărat, dar acesta să nu participe la deliberări (!) Curtea supremă a Imperiului (Reichskammergericht) urma să fie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
salariile muncitorilor; din această cauză aceștia nu mai puteau cumpăra bunurile produse, și capitalismul s-ar afla astfel amenințat de criză. Om liber și sclav, patrician și plebeu, nobil și șerb, într-un cuvânt, opresori și oprimați aflați în opoziție perpetuă, au purtat o luptă neîntreruptă, când deschisă, când închisă, care se sfârșea întotdeauna fie prin transformarea revoluționară a societății, fie prin ruina comună a claselor în luptă. Înstrăinat în capitalism, omul trebuie să conștientizeze această înstrăinare, care devine astfel o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
țărilor europene. Conferința de la Paris, începută la 27 iunie 1947, s-a finalizat cu încheierea convenției de înființare a Organizației Europene pentru Cooperare Economică (OECE). În același timp, George Kennan scria, în vara anului 1947, că ideea unei păci mondiale perpetue în concepția Wilson-Roosevelt-Hull se dovedea a fi în acest context prematură și nerealistă 784. Președintele Truman și secretarul de stat George Marshall au adoptat acest punct de vedere în același an, iar în 1950 prin cunoscutul National Security Council Memorandum
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
te-ai întoarce acolo unde te-ai născut, ca să te mai naști a doua oară, tot n-ai fi bun de nimic. Înjurătura noastră favorită este, cum vedeți bine, o imagine care simbolizează cu cea mai originală exactitate doctrina "revenirii perpetue" a acelorași forme de existență - die ewige Wiederkunft a lui Nietzsche. Totodată ea rezumă o atitudine de o rară cumințenie în fața cauzalității și absurdităților în care ea ne învăluie. Cu genială pornire mintea română se transportă la cauza cea mare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]